ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3346/2012

Asupra

recursului de față

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 26 septembrie

2012 Curtea de Apel București, secția II penală, în baza art. 160

8a

alin. (6) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare

provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul B.N., arestat în baza

MAP nr. 27/UP din 10 iulie 2012, emis de Curtea de Apel București, secția a

ll-a penală.

S-au reținut,

în esență, următoarele:

La data de 21

septembrie 2012, a fost înregistrată pe rolul instanței, sub nr. 7197/2/2012,

cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B.N.

În motivarea cererii,

inculpatul B.N. a invocat că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148

lit. f) C. proc. pen. și nu se justifică privarea de sa libertate, întrucât nu există

posibilitatea influențării actelor de urmărire penală ce au rămas de efectuat, dar

și împrejurarea că unele dintre persoanele cercetate în aceeași cauză pentru fapte

mult mai grave, se află în stare de libertate.

Pe de altă parte,

inculpatul a invocat circumstanțele sale personale, respectiv starea precară de

sănătate, faptul că este singurul întreținător al familiei, și are o ocupație stabilă,

apreciind că se poate dispune în privința sa măsura liberării provizorii.

Examinând cererea

de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul B.N., instanța

a apreciat că este neîntemeiată în considerarea următoarelor argumente:

Inculpatul B.N.

este cercetat în stare de arest preventiv pentru suspiciunea comiterii infracțiunilor

de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 9

alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și sprijinire a

unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea

nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se, în fapt, că

a sprijinit gruparea infracțională constituită și coordonată de numiții N.R., G.G.,

J.A.F., C.D. și M.O.l., inițiatoare a unui amplu mecanism evazionist ce vizează

sustragerea de la plata accizelor aferente unei importante cantități de motorină,

comercializate pe piața internă sub denumirea unor produse petroliere inferioare,

prin intermediul unor societăți comerciale tip „fantomă", controlate prin persoane

interpuse, totul cu asigurarea unui palier de protecție reprezentat de foști factori

decizionali de vârf din cadrul A.N.A.F.

În acest sens,

inculpatul B.N. acționa sub coordonarea directă a numiților G.G. (fiind și finul

acestuia) și C.D., realizând legătura cu palierul de furnizare a documentelor contabile,

ce asigură aparența de legalitate a operațiunilor evazioniste în cauză. Totodată,

acesta era implicat în schimburi valutare în folosul grupării infracționale din

speță, fiind și cel care achiziționează constant terminale telefonice mobile și

cartele telefonice utilizate de grupare la realizarea unor discuții în condiții

ridicate de conspirativitate.

Cererea de liberare

provizorie sub control judiciar îndeplinește condițiile formale de admisibilitate

în principiu, prevăzute de art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen., inculpatul

B.N. fiind arestat preventiv pentru infracțiuni pedepsite cu închisoare ce nu depășește

18 ani. O atare împrejurare conferă însă inculpatului doar o vocație la liberare

provizorie, nu și un drept la o astfel de măsură, a cărei dispunere este condiționată

de constatarea aptitudinii liberării provizorii de a permite realizarea scopului

prevăzut de art. 136 alin. (1), (2) C. proc. pen.

Pentru acordarea

liberării provizorii este esențială, așadar, o evaluare atentă a tuturor împrejurărilor

cauzei, pentru a se stabili în-ce măsură menținerea temeiurilor ce au stat la baza

privării de libertate a unei persoane este însoțită și de persistența aptitudinii

acestora de a mai justifica, la un anumit moment procesual, continuarea privării

de libertate în scop preventiv.

În aprecierea

acestei aptitudini, instanța trebuie să aibă în vedere ansamblul circumstanțelor

cauzei, respectiv atât împrejurările ce au stat la baza luării măsurii arestării

preventive, cât și eventuala evoluție ulterioară a acestora, astfel încât să rezulte

în mod neechivoc faptul că liberarea provizorie este cea mai adecvată măsură pentru

buna desfășurare a procesului penal.

În cauza de față,

Curtea de Apel a apreciat că scopul măsurilor preventive nu poate fi atins prin

liberarea provizorie a inculpatului, astfel încât nu se justifică pertinent acordarea

acesteia în actualul stadiu procesual.

În acest sens,

a reținut că inculpatul B.N. este cercetat pentru săvârșirea unor fapte grave, ce

s-ar putea circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunilor de constituire

a unui grup infracțional organizat și evaziune fiscală în forma de participație

a complicității, fapte a căror presupusă săvârșire a implicat o pregătire prealabilă

minuțioasă, dar și consecvență în comiterea lor. Specificul activităților ilicite

ce fac obiectul urmăririi penale, implicarea unui număr mare de suspecți, dar și

prejudiciul enorm cauzat prin actele ilicite (evaluat la nivelul a 16 milioane

euro) evidențiază o periculozitate socială însemnată a activității infracționale

și a autorilor acesteia, date ce trebuie avute în vedere la evaluarea impactului

pe care liberarea provizorie îl va avea asupra ordinii publice și, implicit, asupra

bunei desfășurări a procesului penal.

Or, în cazul inculpatului

B.N., se presupune că acesta a avut o contribuție destul de însemnată la desfășurarea

activităților infracționale, evidențiată de procesele-verbale de redare a convorbirilor

telefonice interceptate autorizat și de declarațiile martorilor l.M.G. și S.P.

În plus, circumstanțele

sale personale nu sunt substanțial favorabile, inculpatul implicându-se în activitatea

ilicită în pofida existenței unei surse licite de venit (respectiv creșterea animalelor)

și neaflându-se la primul conflict cu legea penală (fiind sancționat administrativ

de 2 ori, în anii 2011 și 2012 pentru fapte de altă natură). Aceste elemente de

fapt evidențiază o anumită predispoziție a inculpatului spre nesocotirea normelor

de drept și sunt insuficiente pentru a garanta adecvat că, liberat provizoriu, inculpatul

se va abține de la săvârșirea unor acte similare și se va prezenta la toate chemările

organelor judiciare.

Celelalte date

ce caracterizează persoana inculpatului -implicarea sa în întreținerea membrilor

familiei aflați în nevoie -trebuie analizate doar coroborat cu celelalte circumstanțe

ale cauzei, și, în consecință, nu pot legitima, în mod singular, constatarea oportunității

măsurii alternative solicitate.

Pe de altă parte,

s-a avut în vedere și stadiul actual al procedurii, cauza aflându-se încă în faza

de urmărire penală, fază a cărei finalizare reclamă investigarea detaliată a tuturor

persoanelor implicate în gruparea infracțională și a activităților complexe desfășurate

de acestea. Intervalul de timp în care inculpatul B.N. s-a aflat în stare de arest

este și el redus (mandatul de arestare preventivă fiind emis la data de 10

iulie 2012), astfel încât, dată fiind complexitatea cauzei, măsura arestării preventive

este încă proporțională cu ponderea interesului public spre a cărui protejare se

tinde prin dispunerea ei.

Împotriva încheierii

sus-menționate, a declarat recurs inculpatul.

În ședința publică

din 18 octombrie, recurentul inculpat B.N. a învederat instanței că își retrage

recursul declarat.

Față de această

manifestare de voință a recurentului inculpat B.N., urmează a se lua act de retragerea

recursului declarat de acesta, în conformitate cu dispozițiile art. 385

4

alin.

(2) raportat la art. 369 C. proc. pen. și a se dispune obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

la act de retragerea

recursului declarat de inculpatul B.N. împotriva încheierii din 26 septembrie 2012

a Curții de Apel București, secția II penală, pronunțată în Dosarul nr. 7197/2/2012

(2855/2012).

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

18 octombrie 2012.