ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2375/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 138 A din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a dispus admiterea apelului formulat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București împotriva Sentinței civile nr. 1136 din 11 mai 2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți F.M. și F.I. Împotriva acestei decizii, reclamanții F.M. și F.I. au declarat recurs, iar prin Încheierea de la 25 aprilie 2013 s-a dispus suspendarea judecății acestuia, în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ. Prin rezoluție, la 19 iunie 2014 s-a dispus repunerea cauzei pe rol pentru discutarea excepției de perimare, cauza primind termen la 25 septembrie 2014. Recursul se va constata perimat pentru următoarele considerente: Conform art 248 alin. (1) C. proc. civ. orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Astfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă. Aceasta este și situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 25 aprilie 2013, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului. Din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 25 aprilie 2014, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc.

civ., niciuna din părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza 1 C. proc. civ. ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanții F.I. și F.M. împotriva Deciziei nr. 138 A din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2014. Procesat de GGC - AM