ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2334/2014

Deliberând

asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 64/A din 26

februarie 2014, Curtea de Apei București, secția a III-a civilă, și pentru

cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat, apelul declarat de reclamanții

S.T.A. și S.C.G. împotriva sentinței nr. 3680 din 27 septembrie 2013 pronunțată

de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanții S.T.A. și S.C.G., invocând în drept

incidența motivelor de recurs prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 8 și 9 C.

proc. civ. și solicitând modificarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea

acțiunii așa cum a fost formulată.

Motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. corespunde motivului de casare

prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010.

Pe roiul

Înaltei Curți de Casație și justiție, dosarul a fost înregistrat la data de 28

aprilie 2014.

Instanța a

dispus, în temeiul art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., întocmirea

raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin raport s-a

constatat că recursul nu îndeplinește condițiile de formă, prevăzute sub

sancțiunea nulității, conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

S-a arătat că

cererea de recurs nu cuprinde numele, prenumele și domiciliul profesional al

avocatului care formulează cererea țart. 486 alin. (1) lit. a) și că, cererea

de recurs nu este însoțită de dovada asistării/reprezentării recurentului de

către un avocat, în conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (2), alin. (3)

și art. 85 alin. (3) C. proc. civ.

În temeiul art.

493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost comunicat părților, eu mențiunea

că pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10

zile de Ia comunicare.

Părțile nu au

formulat în scris și nu au transmis la dosar puncte de vedere asupra

raportului.

Analizând, în

condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul formulat, Înalta Curte

constată ca acesta nu îndeplinește condițiile de formă și urmează să îl

anuleze, pentru următoarele considerente:

Verificarea

respectării condițiilor formale ale cererii de recurs declarate are întâietate

în raport cu problema admisibilității căii de atac, drept pentru care se va

proceda ia examinarea cu prioritate a celor dintâi.

În acest sens,

se reține că, în acord cu prevederile art. 13 alin. (2) C. proc. civ., în recurs,

cererile și concluziile părților nu pot fi formulate și susținute decât, prin

avocat sau, după caz, consilier juridic."

Cu un conținut

similar, dispozițiile art. 83 alin. (3) C. proc. civ. menționează că redactarea

cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susținerea

recursului, persoanele fizice vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub

sancțiunea nulității, numai de către un avocat, în condițiile legii, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 13 alin. (2)."

De aceea,

potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., cererea de

recurs va cuprinde „numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții în

favoarea căreia se exercită recursul,numele, prenumele și domiciliul

profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele

juridice,denumirea și sediul lor, precum și numele și prenumele consilierului

juridic care întocmește cererea."

Lipsa

mențiunilor prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și neîndeplinirea

cerințelor referitoare la dovada calității de reprezentant convențional sunt

sancționate cu nulitatea, potrivit alin. (3) al art. 486.

Normele mai sus

evocate se coroborează și cu alin. (5) al art. 493. conform căruia „În cazul la

care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește

condițiile de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se

încadrează în cele prevăzute de art. 488 sau că recursul este vădit nefondat,

anulează sau, după caz, respinge recursul prinlr-o decizie motivată, pronunțată

fără citarea părților, care nu este supusă nieiunei căi de atac."

Față de aceste

dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu îndeplinește

condițiile formale ale declarării căii de atac a recursului, astfel cum au fost

relevate și prin raportul de admisibilitate întocmii conform art. 493 alin. (3)

din cod și comunicat părților în condițiile legii.

Având în vedere

considerentele mai sus expuse, criteriile deduse judecății prin intermediul

motivelor de recurs nu se mai impun a fi analizate, Înalta Curte urmând să

anuleze recursul declarat de reclamanții S.T.A. și S.C.G., în raport de

dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează

recursul declarat de reclamanții S.T.A. și S.C.G., ambii cu domiciliul

procesual situat în București, sector 1, împotriva Deciziei nr. 64/A din 26

februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, în contradictoriu cu intimatului Statul Român,

prin M.F.P., cu sediul în sector 5, București.

Fără nicio cale

de atac.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2014.