ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1414/2012

Asupra recursului de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 26 ianuarie 2010 a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani plângere penala a formulată de petentul A.I. prin care a solicitat efectuarea de cercetări pe motiv ca, autori necunoscuți i-au sustras din locuința suma de 95.000 euro cu care urma să achiziționeze o casă de locuit. In urma cercetărilor efectuate, respective, audierea numiților A.M., C.M., A.V. și T.I., nu s-a putut stabili că A.I. ar fi fost în posesia sumei de 95.000 euro, sau că vreo persoană anume se face vinovata de sustragerea acestei sume de bani. În consecință, prin Rezoluția nr. 478/P/2010 din 25 iunie 2010 s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., neîncepere a urmăririi penale, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev.de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. i) C. pen. Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior. Prin Rezoluția nr. 1291/11/2 din 9 august 2010 a Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, a fost respinsă plângerea formulată de petentul A.I. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, cu motivarea că nu s-a putut stabili cu certitudine că fapta reclamată a fost comisă existând dubiu cu privire la însăși existența reală a sumei reclamată a fi fost sustrasă. Nemulțumit, petiționarul s-a adresat cu plângere instanței de judecată.

Prin sentința penală nr. 1242 din 14 iunie 2011 a Judecătoriei Focșani, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petiționar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 30 lei. Instanța verificând probele administrate care au stat la baza rezoluțiilor date de procuror, a constatat că s-a stabilit o corecta situație de fapt, impunându-se soluția neînceperii urmăririi penale pentru fapta cercetată; din cercetările efectuate nu s-a putut stabili faptul sustragerii sumei de 95.000 euro ori că ar exista indicii temeinice ca o anumita persoană ar fi comis fapta de furt. Împotriva acestei sentințe petiționarul a formulat recurs, care, prin Decizia penală nr. 2098/R din 19 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins ca indmisibil.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că, potrivit art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. 18 pct 39 din Legea nr 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă. Împotriva acestei din urmă decizii petiționarul A.I. - prin procurator M.G. - a declarat recursul de față. Recursul este inadmisibil. Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Potrivit art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea, o poate respinge ca nefondată prin sentință, ca în speță, iar potrivit art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă), împotriva hotărârii pronunțate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentința pronunțată în aceste condiții este definitivă de la data pronunțării. Examinând, în raport cu cele ce precedă, întregul dosar al cauzei, Înalta Curte consată că petiționarul a exercitat, un nou recurs la un recurs inadmisibil, ceea ce în mod evident, legea procesual penală în vigoare nu permite.

Față de cele expuse, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul A.I. - prin procurator M.G. cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul A.I. - prin procurator M.G. împotriva Deciziei penale nr. 2098 R din 19 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 mai 2012.