ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1406/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 16 din 12 ianuarie 2011, pronunțată de Judecătoria sectorului

2 București, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost admisă cererea

Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptei și s-a dispus

schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, în

sensul reținerii și a stării de recidivă postexecutorie, prev de dispozițiile art.

37 lit. b) C. pen.

În temeiul art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin (2)

1

lit. a) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) și b) C. pen., a fost condamnat

inculpatul N.P., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, în stare de recidivă postcondamnatorie și

postexecutorie.

În temeiul art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea

condiționată din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 2606 din 02 septembrie 2008 a Judecătoriei lași, definitivă prin

neapelare, și s-a dispus contopirea restului de pedeapsă neexecutat - de 485 de

zile închisoare -cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C.

pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. a fost dedusă din

pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive, de la 09 august 2010

la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura

arestării preventive a inculpatului.

S-a luat act că partea vătămată B.M.E. a precizat că nu

se constituie parte civilă în cauză.

Inculpatul a fost obligate, în temeiul art. 191 alin. (1) C.

proc. pen., la plata sumei de 900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut

- în fapt - următoarea situație:

La 09 august 2010, în jurul orei 17

30

,

aflându-se pe str.V.L., în apropierea intersecției cu str. Prof. I.U., sector 2,

București, inculpatul N.P., împreună cu un alt individ, rămas neidentificat, în

timp ce se afla pe locul din spate al unui motoscuter, i-a smuls părții

vătămate B.M.E., de la gât, un lănțișor din aur, fiind prins în apropiere de

martori oculari și de organele de poliție, imediat după comiterea faptei,

prejudiciul fiind estimat de partea vătămată la suma de 1.500 lei.

Instanța de fond a concluzionat că, în drept, fapta

inculpatului N.P. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) si alin. (2)

1

lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat

recurs inculpatul N.P., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greșitei

individualizări a pedepsei aplicate, pe care a apreciat-o ca fiind prea aspră.

Prin Decizia penală nr. 863 din 19 aprilie 2011, Curtea de

Apel București, secția l-a penală, a respins ca nefondat recursul declarat de

inculpat și a dedus prevenția la zi.

Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat în cuantum de 400 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a constatat

nu doar faptul că au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., dar că

instanța a dat dovadă de clemență, atunci când a aplicat inculpatului o pedeapsă

de numai 7 ani, care este situată la nivelul minimului prevăzut de lege pentru

fapta reținută în sarcina recurentului inculpat, deși acesta a mai fost

sancționat penal, găsindu-se în stare de recidivă poscondamatorie și

postexecutorie.

S-a apreciat că nu se impune reducerea cuantumului de

pedeapsă - astfel cum a fost stabilit de prima instanță - această împrejurare

rezultând în mod cert din faptul că sancțiunile anterior aplicate nu au fost

suficiente pentru a asigura reeducarea sa.

Împotriva acestei din urmă decizii, inculpatul N.P. a

declarat recursul de față.

Recursul este inadmisibil.

Art. 385

1

C. proc. pen. enumera hotărârile supuse

recursului, arătând că pot fi atacate cu recurs, printere altele, numai

deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de Curte de apel și Curtea Militară

de Apel;

În raport cu cele menționate, Înalta Curte constată că

exercitarea în cauză, de către inculpat, a căii ordinare de atac a recursului,

cale de atac ce fusese deja soluționată de instanța competentă - Curtea de Apel

București, secția l a penală, prin decizia menționată, cu urmarea că sentința

atacată a dobândit caracter definitiv, impune inadmisibilitatea noului recurs

declarat.

Față de aceste considerente, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de inculpatul N.P.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform

dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul N.P.

împotriva Deciziei penale nr. 863 din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 mai 2012.