ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1406/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 16 din 12 ianuarie 2011, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost admisă cererea Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptei și s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, în sensul reținerii și a stării de recidivă postexecutorie, prev de dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. În temeiul art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin (2) 1 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) și b) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.P., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie.

În temeiul art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2606 din 02 septembrie 2008 a Judecătoriei lași, definitivă prin neapelare, și s-a dispus contopirea restului de pedeapsă neexecutat - de 485 de zile închisoare -cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare. În temeiul art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive, de la 09 august 2010 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului. S-a luat act că partea vătămată B.M.E. a precizat că nu se constituie parte civilă în cauză. Inculpatul a fost obligate, în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., la plata sumei de 900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut - în fapt - următoarea situație: La 09 august 2010, în jurul orei 17 30 , aflându-se pe str.V.L., în apropierea intersecției cu str. Prof. I.U., sector 2, București, inculpatul N.P., împreună cu un alt individ, rămas neidentificat, în timp ce se afla pe locul din spate al unui motoscuter, i-a smuls părții vătămate B.M.E., de la gât, un lănțișor din aur, fiind prins în apropiere de martori oculari și de organele de poliție, imediat după comiterea faptei, prejudiciul fiind estimat de partea vătămată la suma de 1.500 lei.

Instanța de fond a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului N.P. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) si alin. (2) 1 lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.P., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, pe care a apreciat-o ca fiind prea aspră. Prin Decizia penală nr. 863 din 19 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția l-a penală, a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat și a dedus prevenția la zi. Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 400 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a constatat nu doar faptul că au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., dar că instanța a dat dovadă de clemență, atunci când a aplicat inculpatului o pedeapsă de numai 7 ani, care este situată la nivelul minimului prevăzut de lege pentru fapta reținută în sarcina recurentului inculpat, deși acesta a mai fost sancționat penal, găsindu-se în stare de recidivă poscondamatorie și postexecutorie. S-a apreciat că nu se impune reducerea cuantumului de pedeapsă - astfel cum a fost stabilit de prima instanță - această împrejurare rezultând în mod cert din faptul că sancțiunile anterior aplicate nu au fost suficiente pentru a asigura reeducarea sa.

Împotriva acestei din urmă decizii, inculpatul N.P. a declarat recursul de față. Recursul este inadmisibil. Art. 385 1 C. proc. pen. enumera hotărârile supuse recursului, arătând că pot fi atacate cu recurs, printere altele, numai deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de Curte de apel și Curtea Militară de Apel; În raport cu cele menționate, Înalta Curte constată că exercitarea în cauză, de către inculpat, a căii ordinare de atac a recursului, cale de atac ce fusese deja soluționată de instanța competentă - Curtea de Apel București, secția l a penală, prin decizia menționată, cu urmarea că sentința atacată a dobândit caracter definitiv, impune inadmisibilitatea noului recurs declarat. Față de aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul N.P. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul N.P. împotriva Deciziei penale nr. 863 din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 mai 2012.