ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3656/2010

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr.

387, pronunțată la data de 28 octombrie 2009, în dosarul nr. 5508/105/2008,

Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a admis

cererea precizată, în parte, formulată de reclamanta SC I.T. SRL, în

contradictoriu cu pârâtele SC G.A. SA (fostă B.T. A.T. SA) - Agenția Ploiești 2

și SC G.A. SA (fostă B.T. A.T. SA), și a obligat pârâții la plata sumei de

148.736 lei despăgubiri și a dobânzii legale aferente, în sumă de 39.626,12

lei,

precum și la plata cheltuielilor de

judecată în sumă de 13.869,13 lei.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel, în termen, pârâta SC

G.A. SA (fostă B.T. A.T. SA).

Curtea de Apel

Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin

decizia nr. 19, pronunțată la data de 3 martie 2010, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de pârâta SC G.

A. SA (fostă

B.T. A.T. SA), prin reprezentanții săi

legali, împotriva sentinței nr. 387

din 28 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială și

de contencios administrativ, în contradictoriu cu intimata - reclamantă SC I.T.

SRL și intimata - pârâtă SC G.A. SA (fostă B.T. A.T. SA) - Agenția Ploiești.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC G.A. SA București

(fostă B.T. A.T. SA), solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a

sentinței, în sensul

respingerii acțiunii

față de societatea sa, ca fiind netemeinică și nelegală.

În recursul

său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 7, 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ.,

recurenta - pârâtă a relevat situația de fapt în cauză și a arătat că atât

instanța de fond, cât și cea de apel, nu au ținut cont de probatoriul

administrat în cauză, din care reieșea faptul că autovehiculul asigurat de

societatea sa era unul de culoare roșie, și nu albă. Importanța culorii rezidă

în faptul că, în speță, este vorba despre două autovehicule diferite; recurenta

a asigurat un autovehicul, iar intimata - reclamantă solicită despăgubiri

pentru un cu totul alt autovehicul.

Instanța a

reținut în mod greșit faptul că aceasta nu a administrat probe din care să

rezulte că lipsa butucului de la yala de pe partea stângă a favorizat furtul autotractorului,

dat fiind faptul că, în cadrul obiecțiunilor la raportul de expertiză tehnică,

expertul, parte al societății sale a învederat faptul că „autovehiculul în

cauză a fost furat cu ajutorul cheilor de portiere și de contact aferente

acestuia”.

A mai susținut

recurenta - pârâtă că a depus la dosarul cauzei nota de calcul anexă a

contractului casco nr. K 095964/2005. Conform notei de calcul, la pct. 3, se

menționează valoarea autovehiculului, în procent, ca fiind 32 %. Aplicând acest

procent la valoarea de nou a autovehiculului la data intrării în asigurare

rezultă o valoare de 149.091 lei.

La data de 18

august 2010, intimata - reclamantă SC I.T. SRL prin administrator judiciar A.l.

a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului

și a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și, pe cale de consecință,

menținerea ca legale și temeinice a deciziei instanței de apel și sentinței

pronunțate de instanța de fond.

Examinând

recursul declarat de pârâta SC G.A. SA București, Înalta Curte constată că

motivele invocate de către recurenta - pârâtă în susținerea recursului său nu

se subscriu nici unuia dintre motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. l -

9 C. proc. civ., toate criticile formulate vizând situația de fapt sau aspecte

de apreciere a probelor.

Potrivit

dispozițiilor art. 302

1

alin. (l) lit. c) C. proc. civ., cererea de

recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Rezultă, din

aceste prevederi legale, conjugate cu prevederile art. 304 C. proc. civ.,

privitoare la sfera motivelor de recurs, că, pentru a fi validă juridic,

cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, adică acele

argumente de natură juridică pentru care recurenta înțelege a critica hotărârea

atacată.

Deși în

cuprinsul cererii de recurs recurenta - pârâtă SC G.A. SA București a indicat

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., se

constată că argumentele folosite în dezvoltarea acestora nu face posibilă

încadrarea lor în motivele indicate, și nici în celelalte prevăzute la pct.

1-6.

Recurenta -

pârâtă și-a rezumat expunerea la modul în care s-au derulat relațiile

contractuale de asigurare, la aprecierile date de instanță probelor

administrate în cauză și la împrejurările în care s-a produs furtul

autovehiculului, respectiv, posibile cauze ale producerii furtului.

În cauză,

recurenta nu s-a conformat, așadar, dispozițiilor legale imperative înscrise în

art. 302

1

și art. 304 C. proc. civ., deoarece, în declarația

de recurs, nu a dezvoltat vreun motiv din cele

prevăzute de art. 304

C. proc. civ.,

criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele

de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de

lege, neputând fi reținute

nici

motive de ordine publică, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta

G.A. SA București împotriva deciziei nr. 19 din 3

martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești, secția comercială,

de contencios, administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3

noiembrie 2010.