ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2826/2010

Asupra recursurilor

de față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Cluj, reclamanta

R.A.D.P. CLUJ-NAPOCA,

în contradictoriu, cu pârâta SC V.I.G. SRL CLUJ-NAPOCA a solicitat evacuarea

pârâtei din imobilul situat în Cluj-Napoca, Calea Florești, Pasaj Pietonal 2,

pe care îl ocupa fără titlu.

Prin sentința nr. 1323/C/2009

din 06 aprilie 2009, Tribunalul Comercial Cluj a admis acțiunea reclamantei, a

dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat in Cluj-Napoca, Calea Florești,

Pasaj Pietonal 2 și a respins cererea reconvențională formulată de pârâta SG V.I.G.

SRL, cu 19 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că pârâta, prevalându-se doar de un contract

de comodat încheiat cu fostul chiriaș nu poate opune reclamantei alte drepturi

decât cele pe care locatorul său le-ar putea invoca. Titlul locatorului

ajungând la termen, s-a apreciat că și cel subsidiar a ajuns la termen, acesta

din urmă neputând fi încheiat pe o perioada mai mare decât cel inițial. În ceea

ce privește cererea reconvențională se constată că este neîntemeiată, întrucât

pârâta nu are nici un drept sa pretindă reclamantei să-i predea ceva, între

aceste părți neexistând încheiată vreo convenție care să instituie obligații în

sarcina reclamantei.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 27/2010 din 25

februarie 2010, a admis apelul pârâtei SC V.I.G. SRL, a schimbat în tot

sentința și: a respins cererea formulată de reclamanta R.A.D.P. CLUJ-NAPOCA, ca

fiind lipsită de obiect. A admis în parte cererea reconvențională formulată de

reclamanta reconvențională SC V.I.G. SRL și, în consecință, a obligat pârâta

reconvențională să predea reclamantei reconvenționale bunurile, menționate în

decizie, proprietatea SC V.I.G. SRL și aflate la punctul de lucru din

Cluj-Napoca, str. Calea Florești, Pasaj Pietonal II: A respins restul

pretențiilor din cererea reconvențională și a obligat intimata-reclamantă la

23,05 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță și în apel.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a constatat că la data formulării cererii de chemare

în judecată, reclamanta era în posesia imobilului, apelanta neocupând spațiul

în litigiu, astfel încât cererea de evacuare a apelantei pârâte apare ca fiind

lipsită de obiect, dispozițiile art. 1426 C. civ., reținute de instanța de fond

neavând aplicabilitate în speță. Prin sentința civilă nr. 11412/2008 a

Judecătoriei Cluj-Napoca s-a admis contestația la executare formulată de către

SC V.I.G. SRL, s-a dispus anularea procesului verbal de sechestru,

dispunându-se scoaterea de sub sechestru a bunurilor consemnate în acesta,

reținându-se cu putere de lucru judecat, că bunurile respective se aflau în

proprietatea apelantei pârâte și că o bună parte din bunurile aflate în proprietatea

acesteia nu au fost indicate în procesul verbal de sechestru, astfel că,

intimata-reclamantă nu justifică nici un drept asupra acestora, iar cererea

reconvențională este fondată în parte, cu privire la bunurile asupra cărora s-a

dovedit că se află în posesia reclamantei.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanta R.A.D.P. CLUJ-NAPOCA,

care nu a indicat temeiul de drept al recursului și pârâta SC V.I.G. SRL

CLUJ-NAPOCA al cărei recurs a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8

și 9 și 304

1

C. proc. civ.

Reclamanta apreciază

că decizia este nelegală, întrucât cererea de a preda o serie de bunuri către

SC V.I.G. SRL nu se susține, atâta timp cât acele bunuri nu au fost preluate de

către reclamantă, aceasta nu s-a obligat la paza acelor bunuri, iar executorul

judecătoresc nu a găsit la data intrării în spațiul respectiv toate bunurile pe

care susține SC V.I.G. SRL că le-a deținut. Se consideră că pârâta a ocupat în

mod abuziv spațiul respectiv, motiv pentru care a solicitat evacuarea pârâtei

din spațiul pe care îl folosește si predarea spațiului, chiar dacă între părți

nu a existat o relație contractuală, având în vedere că singura modalitate de

obligare a pârâtei de a părăsi spațiul era acțiunea în evacuare.

Pârâta apreciază că instanța

de apel a pronunțat o hotărâre greșită, solicitând modificarea acesteia în

parte, în sensul obligării intimatei R.A.D.P. Cluj-Napoca să predea si

celelalte bunuri reținute de către societatea pârâtă la punctul de lucru pasaj

pietonal II si care au rămas în posesia R.A.D.P., respectiv bunurile înscrise

în tabelul 2 din memoriul depus de societate în fata instanței de apel.

La termenul de

dezbateri în fond, Înalta Curte a invocat excepția nulității recursurilor,

conform art. 302

1

alin. (l) lit. c) C. proc. civ., excepție asupra

căreia a rămas în pronunțare.

Recursul, potrivit

Titlului V, Capitolul I C. proc. civ., este cale de atac extraordinară,

nedevolutivă care se exercita numai cu respectarea cerințelor stabilite de

lege.

În acest sens, art. 302

1

C. proc. civ., a prevăzut mențiunile obligatorii pe care trebuie să le conțină

cererea de recurs.

Printre aceste

mențiuni, la lit. c), s-a stipulat obligația de a se indica motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază cererea de recurs, conform cărora aceasta

trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității dezvoltarea motivelor de fapt și

de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă și limitativă la cazurile

de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Examinând recursul

reclamantei R.A.D.P. CLUJ-NAPOCA, Înalta Curte constată că acesta nu

îndeplinește cerințele legale, prevăzute de art. 302

1

lit. c) C. proc.

civ., întrucât relatarea faptelor procesului nu este suficientă pentru

examinarea recursului, art. 304 C. proc. civ., stabilind expres că modificarea

sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, cu

respectarea condițiilor de exercițiu a acestei căi de atac.

Din cuprinsul cererii

de recurs formulată de pârâta SC V.I.G. SRL CLUJ-NAPOCA rezultă că această

recurenta a invocat nelelgalitatea deciziei atacate în raport de prevederile art.

304 pct. 7, 8 și 9 și 304

1

C. proc. civ., însă argumentele folosite

în susținerea motivelor de recurs nu se pot încadra în niciunul din cazurile

reglementate la art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., ci vizează aspecte ce țin de

situația de fapt ce nu pot face obiectul analizei instanței de recurs.

De asemenea,

invocarea prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., nu se susțin, având

în vedere că acest text de lege nu este incident, în speța de față părțile

exercitând calea de atac a apelului, astfel că, instanța de recurs nu este

ținută să examineze cauza sub toate aspectele.

În atare situație,

Înalta Curte va da eficienta prevederilor art. 302

1

alin. (1) lit. c)

C. proc. civ. și va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

recursurilor declarate de reclamanta R.A.D.P. CLUJ-NAPOCA și de pârâta SC V.I.G.

SRL CLUJ-NAPOCA împotriva deciziei nr. 27/2010 din 25 februarie 2010 pronunțată

de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 septembrie 2010.