ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2826/2010

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Cluj, reclamanta R.A.D.P. CLUJ-NAPOCA, în contradictoriu, cu pârâta SC V.I.G. SRL CLUJ-NAPOCA a solicitat evacuarea pârâtei din imobilul situat în Cluj-Napoca, Calea Florești, Pasaj Pietonal 2, pe care îl ocupa fără titlu. Prin sentința nr. 1323/C/2009 din 06 aprilie 2009, Tribunalul Comercial Cluj a admis acțiunea reclamantei, a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat in Cluj-Napoca, Calea Florești, Pasaj Pietonal 2 și a respins cererea reconvențională formulată de pârâta SG V.I.G. SRL, cu 19 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâta, prevalându-se doar de un contract de comodat încheiat cu fostul chiriaș nu poate opune reclamantei alte drepturi decât cele pe care locatorul său le-ar putea invoca.

Titlul locatorului ajungând la termen, s-a apreciat că și cel subsidiar a ajuns la termen, acesta din urmă neputând fi încheiat pe o perioada mai mare decât cel inițial. În ceea ce privește cererea reconvențională se constată că este neîntemeiată, întrucât pârâta nu are nici un drept sa pretindă reclamantei să-i predea ceva, între aceste părți neexistând încheiată vreo convenție care să instituie obligații în sarcina reclamantei. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 27/2010 din 25 februarie 2010, a admis apelul pârâtei SC V.I.G. SRL, a schimbat în tot sentința și: a respins cererea formulată de reclamanta R.A.D.P. CLUJ-NAPOCA, ca fiind lipsită de obiect.

A admis în parte cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională SC V.I.G. SRL și, în consecință, a obligat pârâta reconvențională să predea reclamantei reconvenționale bunurile, menționate în decizie, proprietatea SC V.I.G. SRL și aflate la punctul de lucru din Cluj-Napoca, str. Calea Florești, Pasaj Pietonal II: A respins restul pretențiilor din cererea reconvențională și a obligat intimata-reclamantă la 23,05 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță și în apel. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că la data formulării cererii de chemare în judecată, reclamanta era în posesia imobilului, apelanta neocupând spațiul în litigiu, astfel încât cererea de evacuare a apelantei pârâte apare ca fiind lipsită de obiect, dispozițiile art. 1426 C. civ., reținute de instanța de fond neavând aplicabilitate în speță.

Prin sentința civilă nr. 11412/2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca s-a admis contestația la executare formulată de către SC V.I.G. SRL, s-a dispus anularea procesului verbal de sechestru, dispunându-se scoaterea de sub sechestru a bunurilor consemnate în acesta, reținându-se cu putere de lucru judecat, că bunurile respective se aflau în proprietatea apelantei pârâte și că o bună parte din bunurile aflate în proprietatea acesteia nu au fost indicate în procesul verbal de sechestru, astfel că, intimata-reclamantă nu justifică nici un drept asupra acestora, iar cererea reconvențională este fondată în parte, cu privire la bunurile asupra cărora s-a dovedit că se află în posesia reclamantei. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanta R.A.D.P.

CLUJ-NAPOCA, care nu a indicat temeiul de drept al recursului și pârâta SC V.I.G. SRL CLUJ-NAPOCA al cărei recurs a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și 304 1 C. proc. civ. Reclamanta apreciază că decizia este nelegală, întrucât cererea de a preda o serie de bunuri către SC V.I.G. SRL nu se susține, atâta timp cât acele bunuri nu au fost preluate de către reclamantă, aceasta nu s-a obligat la paza acelor bunuri, iar executorul judecătoresc nu a găsit la data intrării în spațiul respectiv toate bunurile pe care susține SC V.I.G. SRL că le-a deținut. Se consideră că pârâta a ocupat în mod abuziv spațiul respectiv, motiv pentru care a solicitat evacuarea pârâtei din spațiul pe care îl folosește si predarea spațiului, chiar dacă între părți nu a existat o relație contractuală, având în vedere că singura modalitate de obligare a pârâtei de a părăsi spațiul era acțiunea în evacuare.

Pârâta apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre greșită, solicitând modificarea acesteia în parte, în sensul obligării intimatei R.A.D.P. Cluj-Napoca să predea si celelalte bunuri reținute de către societatea pârâtă la punctul de lucru pasaj pietonal II si care au rămas în posesia R.A.D.P., respectiv bunurile înscrise în tabelul 2 din memoriul depus de societate în fata instanței de apel. La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a invocat excepția nulității recursurilor, conform art. 302 1 alin. (l) lit. c) C. proc. civ., excepție asupra căreia a rămas în pronunțare. Recursul, potrivit Titlului V, Capitolul I C. proc. civ., este cale de atac extraordinară, nedevolutivă care se exercita numai cu respectarea cerințelor stabilite de lege.

În acest sens, art. 302 1 C. proc. civ., a prevăzut mențiunile obligatorii pe care trebuie să le conțină cererea de recurs. Printre aceste mențiuni, la lit. c), s-a stipulat obligația de a se indica motivele de nelegalitate pe care se întemeiază cererea de recurs, conform cărora aceasta trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității dezvoltarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă și limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. Examinând recursul reclamantei R.A.D.P. CLUJ-NAPOCA, Înalta Curte constată că acesta nu îndeplinește cerințele legale, prevăzute de art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., întrucât relatarea faptelor procesului nu este suficientă pentru examinarea recursului, art. 304 C. proc.

civ., stabilind expres că modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, cu respectarea condițiilor de exercițiu a acestei căi de atac. Din cuprinsul cererii de recurs formulată de pârâta SC V.I.G. SRL CLUJ-NAPOCA rezultă că această recurenta a invocat nelelgalitatea deciziei atacate în raport de prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și 304 1 C. proc. civ., însă argumentele folosite în susținerea motivelor de recurs nu se pot încadra în niciunul din cazurile reglementate la art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., ci vizează aspecte ce țin de situația de fapt ce nu pot face obiectul analizei instanței de recurs. De asemenea, invocarea prevederilor art. 304 1 C. proc.

civ., nu se susțin, având în vedere că acest text de lege nu este incident, în speța de față părțile exercitând calea de atac a apelului, astfel că, instanța de recurs nu este ținută să examineze cauza sub toate aspectele. În atare situație, Înalta Curte va da eficienta prevederilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursurilor declarate de reclamanta R.A.D.P. CLUJ-NAPOCA și de pârâta SC V.I.G. SRL CLUJ-NAPOCA împotriva deciziei nr. 27/2010 din 25 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2010.