ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 266/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea, reclamanta SC M.G.N.I. SRL TULCEA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC SRL TULCEA și SC T.C. SRL TULCEA obligarea acestora la plata sumei de 4.368.612.380 lei ROL reprezentând prejudiciul cauzat în urma incendiului din noaptea de 3 spre 4 iunie 2004, reactualizată în funcție de indicele de inflație, precum și la plata dobânzii calculată conform O.G. nr. 9/2000. Prin sentința nr. 986 din 24 aprilie 2008, Tribunalul Tulcea a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a SC T. SRL TULCEA, ca nefondată. A respins cererea formulată de reclamantă împotriva pârâtei SC T. SRL TULCEA, ca nefondată.

A admis în parte cererea formulată împotriva pârâtei SC T.C. SRL TULCEA, obligând-o la plata către reclamantă a sumei de 436.861,2 lei cu titlu de despăgubiri, actualizată în raport cu indicele de inflație la data efectuării plății. A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei SC T.C. SRL TULCEA și la plata dobânzii legale ca nefondat. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, reclamanta SC M.G.N.I. SRL TULCEA, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 216/ COM din 17 decembrie 2008, a disjuns apelul reclamantei privind pe pârâta SC T.C. SRL TULCEA și în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 a dispus suspendarea judecării acestuia.

A respins apelul reclamantei SC M.G.N.I. SRL TULCEA în contradictoriu cu intimata SC T. SRL TULCEA În ceea ce privește apelul pârâtei SC T.C. SRL TULCEA s-a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, care prevăd că de la data deschiderii procedurii de insolvență, se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare, aceasta realizându-se ex lege, fără a fi necesară pronunțarea unei hotărâri în acest sens. În ceea ce privește apelul pârâtei SC T. SRL TULCEA instanța de apel a reținut că nu sunt întrunite condițiile cumulative pentru antrenarea răspunderii delictuale. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC. M.G.N.I.

SRL TULCEA, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat în sensul obligării SC T. SRL la plata prejudiciului cauzat cât și a dobânzii legale. Critica adusă deciziei atacate se referă, în esență, la faptul că în mod greșit s-a reținut de către instanța de apel că nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale, privind pe SC T. SRL, neținând cont de o serie de înscrisuri depuse la dosarul cauzei și că instanța de apel a nesocotit dispozițiile procedurale, nepronunțându-se asupra unei dovezi, extrem de importante în justa soluționare a cauzei, cu atât mai mult cu cât Tribunalul Tulcea și-a întemeiat hotărârea, pe baza contractului de închiriere.

La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a reținut că recurenta-reclamantă a depus taxa judiciară de timbru în cuantum de 3.777,60 lei în copie xerox, achitată la 18 ianuarie 2010, potrivit dovezii aflate la fila dosar, deși prin cererea de amânare a cauzei formulată la data de 27 octombrie 2009 și aflată la dosar, recurenta a menționat că a trimis prin postă dovada plății taxei judiciare de timbru. De asemenea, s-a depus și o cerere prin care se solicita judecata cauzei conform art. 242 alin. (2) C. proc. civ., iar în cazul în care recurenta nu va putea fi prezentă la dezbateri datorită condițiilor meteo nefavorabile, să se amâne pronunțarea pentru a depune originalul taxei judiciare de timbru și concluzii scrise.

La 26 ianuarie 2010, data amânării pronunțării cauzei, Înalta Curte a constatat că, la data de 21 ianuarie 2010, recurenta-reclamantă a depus originalul taxei judiciare de timbru, mandatul avocatului și concluzii scrise, iar la data de 25 ianuarie 2010, intimata SC T. SRL a depus concluzii scrise prin care solicita, în principal anularea recursului ca insuficient timbrat și în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat. Așa fiind, Înalta Curte constată că deși a amânat pronunțarea cauzei pentru a da posibilitate recurentei-reclamante să depună originalul taxei de timbru și timbru judiciar, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței în sensul că nu a depus timbrul judiciar în valoare de 5 lei.

Ori, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată. Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit dispozițiilor instanței, că în cauză nu operează scutirea legală, personală sau ca obiect, de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea ca insuficient timbrat a recursului reclamantei SC M.G.N.I. SRL TULCEA.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de reclamanta SC M.G.N.I. SRL TULCEA împotriva deciziei nr. 216/ COM din 17 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca insuficient timbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2010.