ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 266/2010

Asupra

recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Tulcea, reclamanta

SC

M.G.N.I. SRL TULCEA a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtele SC SRL TULCEA și SC T.C. SRL

TULCEA obligarea acestora

la plata sumei de 4.368.612.380 lei ROL reprezentând prejudiciul cauzat în urma

incendiului din noaptea de 3 spre 4 iunie 2004, reactualizată în funcție de

indicele de inflație, precum și la plata dobânzii calculată conform O.G. nr. 9/2000.

Prin sentința nr. 986 din 24 aprilie

2008, Tribunalul Tulcea a

respins excepția

lipsei calității procesuale pasive a SC T. SRL

TULCEA, ca nefondată.

A respins

cererea formulată de reclamantă împotriva pârâtei SC

T. SRL TULCEA, ca nefondată.

A admis în parte cererea formulată

împotriva pârâtei SC T.C. SRL TULCEA, obligând-o la plata către reclamantă a sumei

de 436.861,2 lei cu titlu de despăgubiri, actualizată în raport cu indicele de

inflație la data efectuării plății.

A respins capătul de cerere privind

obligarea pârâtei SC T.C. SRL TULCEA și la plata dobânzii legale ca nefondat.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel, reclamanta SC M.G.N.I. SRL TULCEA, criticând soluția pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr.

216/ COM din 17 decembrie 2008, a disjuns apelul

reclamantei privind

pe pârâta SC T.C.

SRL TULCEA și în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 a dispus suspendarea

judecării acestuia.

A respins apelul

reclamantei SC M.G.N.I. SRL TULCEA

în

contradictoriu cu intimata SC T. SRL TULCEA

În ceea ce privește apelul pârâtei SC

T.C. SRL TULCEA s-a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 36 din Legea nr.

85/2006, care prevăd că de la data deschiderii procedurii de insolvență, se

suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare, aceasta

realizându-se ex lege, fără a fi necesară pronunțarea unei hotărâri în acest

sens.

În ceea ce

privește apelul pârâtei SC T. SRL TULCEA

instanța

de apel a reținut că nu sunt întrunite condițiile cumulative pentru antrenarea

răspunderii delictuale.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs reclamanta SC. M.G.N.I. SRL TULCEA, solicitând

admiterea

recursului astfel cum a fost

formulat în sensul obligării SC T. SRL la plata prejudiciului cauzat cât și a

dobânzii legale.

Critica adusă deciziei atacate se

referă, în esență, la faptul că în

mod

greșit s-a reținut de către instanța de apel că nu sunt îndeplinite condițiile

angajării răspunderii civile delictuale, privind pe SC

T. SRL, neținând cont de o serie de înscrisuri

depuse la dosarul

cauzei și că

instanța de apel a nesocotit dispozițiile procedurale, nepronunțându-se asupra

unei dovezi, extrem de importante în justa

soluționare a cauzei, cu atât

mai mult cu cât Tribunalul Tulcea și-a întemeiat hotărârea, pe baza

contractului de închiriere.

La termenul de

dezbateri în fond, Înalta Curte a reținut că

recurenta-reclamantă a depus taxa judiciară de timbru în

cuantum de 3.777,60 lei în copie xerox, achitată la 18 ianuarie 2010, potrivit

dovezii aflate la fila dosar, deși prin cererea de amânare a cauzei formulată

la data de 27 octombrie 2009 și aflată la

dosar,

recurenta a menționat că a trimis prin postă dovada plății taxei

judiciare

de timbru. De asemenea, s-a depus și o cerere prin care se solicita judecata

cauzei conform art. 242 alin. (2) C. proc. civ., iar

în cazul în care recurenta nu va putea fi prezentă la dezbateri

datorită

condițiilor meteo nefavorabile, să se amâne pronunțarea pentru

a depune originalul taxei judiciare de timbru și concluzii scrise.

La 26 ianuarie 2010, data amânării

pronunțării cauzei, Înalta Curte a constatat că, la data de 21 ianuarie 2010,

recurenta-reclamantă

a depus originalul

taxei judiciare de timbru, mandatul avocatului și

concluzii scrise, iar

la data de 25 ianuarie 2010, intimata SC T. SRL a depus concluzii scrise prin

care solicita, în principal

anularea

recursului ca insuficient timbrat și în subsidiar, respingerea

recursului

ca nefondat.

Așa fiind, Înalta Curte constată că

deși a amânat pronunțarea cauzei pentru a da posibilitate recurentei-reclamante

să depună

originalul taxei de timbru și

timbru judiciar, aceasta nu s-a conformat

dispozițiilor instanței în

sensul că nu a depus timbrul judiciar în valoare de 5 lei.

Ori, prin art. 1

din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de

timbru a fost statuat principiul

potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești

sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe

datorate atât de

persoanele fizice cât și

de persoanele juridice care se plătesc anticipat,

sau în mod

excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de

judecată.

Potrivit prevederilor art. 9 din

Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu

achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea părții se

anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient

timbrată.

Constatând că recursul nu a fost

timbrat anticipat, că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligației de

timbrare potrivit dispozițiilor instanței, că în cauză nu operează scutirea

legală, personală sau ca obiect, de obligația timbrării, Înalta Curte urmează

să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997,

respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a

legii și să dispună anularea ca insuficient timbrat a

recursului reclamantei SC M.G.N.I. SRL TULCEA.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de

reclamanta SC M.G.N.I. SRL TULCEA împotriva deciziei nr. 216/ COM din 17

decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca insuficient timbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2010.