ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.01.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 476/2010

HOTĂRÂRE
28.01.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 476/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 573 din 2

iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a dispus admiterea contestației

formulate de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâtul Primarul

Municipiului Bacău.

S-a dispus anularea dispoziției nr. 980

din 12 februarie 2007 emisă de Primarul Municipiului Bacău.

S-a dispus restituirea contestatorului

în natură a suprafeței de 651 m

2

teren situată în Bacău, str. Casa

Republicii și identificată în schița anexă la raportul de expertiză tehnică

întocmit de expert M.M., pe punctele de control 7 - 8 - 22 - 23 - 12 - 93 - 7,

precum și acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005

pentru suprafața de teren de188 m

2

care nu poate fi restituită în

natură și construcțiile

demolate.

Primarul Municipiului Bacău a fost

obligat să emită o nouă dispoziție prin care să dispună restituirea în natură

și să propună acordarea de despăgubiri în conformitate cu dispozițiile din

alineatul 2 din sentință, și să plătească reclamantului suma de 2.570 lei cheltuieli

de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

a reținut următoarele:

Prin dispoziția nr. 980 din 12

februarie 2007 emisă de Primarul Municipiului Bacău a fost respinsă cererea de

restituirea în natură formulată de C.I. și s-a propus acordarea de despăgubiri

pentru imobilul construcție și pentru suprafața de 590 m

2

teren

situat în Bacău, Casa Republicii, deoarece acesta este ocupat de Biserica Sf.

Dumitru, trotuar și rețele edilitare.

A fost

respinsă cererea pentru suprafața de 249 m

2

teren situat la acea

adresă, deoarece nu s-a făcut dovada preluării abuzive.

Din probele

administrate, a rezultat însă că antecesorul contestatorului a deținut un

imobil - construcție și suprafața de 839 m

2

teren situate în Bacău,

str. Calea Republicii nr. 38, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.

x/1959.

Prin trei

decrete de expropriere, 537/1972, 681/1969, 205/1985, autorul contestatorului a

fost deposedat de suprafețele de 590 m

2

, 392 m

2

, și 205 m

2

,

precum și imobilul construcție, rezultă că acesta deținea o suprafață de teren

mai mare decât cea solicitată de contestator.

Cu privire la

modalitatea restituirii în natură a terenului solicitat, prin raportul de

expertiză și suplimentul la acesta s-a reținut că în prezent, 188 m

2

teren sunt ocupați de rețele edilitare - trotuar și str. Calea Republicii, iar

suprafața de 650 m

2

se află în curtea Bisericii Sf. Dumitru.

Conform

deciziei nr. 380 din 23 august 1990 emisă de Primăria Municipiului Bacău, s-a

atribuit în folosința Parohiei Izvoarele, suprafața de 1000 m

2

teren

necesară construirii locașului de cult și suprafața de 200 m

2

teren

pentru spațiile necesare circulației și zone verzi, teren situat în Bacău, Casa

Republicii.

Potrivit măsurătorilor efectuate de

expert, în prezent Biserica Sf. Dumitru, este împrejmuită la adresa din Bacău,

Calea Republicii, suprafața de 4206 m

2

, prin urmare o suprafață mult

mai mare decât cea primită în folosință, în care se regăsește și suprafața de

651 m

2

teren, liberă de construcții și care a aparținut autorului

contestatorului.

În consecință,

sunt aplicabile dispozițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001, neavând relevanță că

în prezent suprafața de 651 m

2

teren se află în posesia bisericii

Sf. Dumitru situație în raport cu care se va dispune admiterea contestatori, se

va dispune restituirea acestei suprafețe de teren și se vor acorda despăgubiri

pentru diferența de 188 m

2

teren care nu poate fi atribuită în

natură și imobilul construcție demolat, sens în care Primarul Municipiului

Bacău va fi obligat să emită o nouă dispoziție prin care să dispună conform

celor statuate de instanță.

Prin decizia

civilă nr. 16 din 16 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău s-a

dispus respingerea apelurilor formulate de reclamantul C.I. și pârâtul Primarul

Municipiului Bacău împotriva Sentinței civile nr. 573 din 2 iulie 2008

pronunțată de Tribunalul Bacău.

Pentru a se

pronunța astfel instanța a reținut următoarele:

Apelul reclamantului a fost respins,

deoarece suprafața de teren de 188 m

2

, nu poate fi restituită în

natură, fiind ocupată de trotuarul și str. Calea Republicii, așa cum este

evidențiată în anexa 1 pct. 8-9- 10 -11-12-23-22-8.

Apelul pârâtei

a fost respinsă ca nefondat, pentru că suprafața de 651 m

2

teren

pentru care s-a dispus restituirea în natură, face parte din terenul proprietatea

antecesorului contestatorului, este liber de construcții și excede suprafeței

de teren atribuite în folosință Bisericii Sf. Dumitru în suprafață de 3680 m

2

teren.

De asemenea, s-a reținut că biserica a

împrejmuit și suprafața de 651 m

2

teren, situație în care sunt

aplicabile dispozițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001.

împotriva acestei decizii au declarat

recurs ambele părți.

Recursul reclamantului este întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. și vizează următoarele

aspecte:

Hotărârea încalcă dispozițiile art. 1

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care instituie principiul restituirii în

natură, alături de dispozițiile art. 1 alin. (2), art. 7 alin. (1) și (2), art.

9 din Legea nr. 10/2001.

La data notificării terenul era liber

de alte sarcini, fiind ocupat fără drept de biserica Parohia Sf. Dumitru.

Prin decizia nr. 386 din 23 august

1990 s-a atribuit în folosință Parohiei Ortodoxe, pe durata construcției

suprafața de 1.200 m

2

teren, și ulterior în 1996 i s-a mai atribuit

încă suprafața de 2.480 m

2

, deși în acest interval, recurentul a

solicitat retrocedarea suprafeței de 839 m

2

teren.

Diferența de 188 m

2

nu este

ocupată de trotuare, rețele edilitare, ci este posibilă restituirea ei, cu atât

mai mult cu cât autorul său a deținut o suprafață mai mare.

Biserica Sf. Dumitru nu are

autorizație și de construire privind împrejmuirea bunului.

Instanța nu s-a pronunțat cu privire

la acordarea cheltuielilor de judecată pe care nu le-a solicitat.

Motivează în drept art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Recursul Primăriei vizează faptul că

suprafața de 651 m

2

teren restituiți reclamantului, sunt incluși în

suprafață de teren atribuit în folosință gratuită Bisericii Sf. Dumitru, și

prin urmare nu poate pune în aplicare hotărârea instanței de apel, deoarece

terenul nu îi aparține, deoarece se află în administrarea unei persoane

juridice.

Motivează în drept pe dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc.

civ.

Reclamantul a formulat întâmpinare,

solicitând respingerea recursului pârâtului intimat.

Examinând recursurilor declarate de

părți, instanța reține următoarele:

Recursul

reclamantului vizează nerestituirea în natură a suprafeței de 188 m

2

teren. In cauză nu se putea dispune restituirea în natură a acestei suprafețe

de teren deoarece suprafața rămasă în discuție, nu este teren liber în sensul art.

9 din Legea nr. 1072001 deoarece raportul de expertiză efectuat în cauză relevă

împrejurarea că suprafața de 188 m

2

este ocupată de trotuarul și

str. Calea Republicii, așa cum este evidențiată prin anexa 1 punctele de contur

8 - 9 – 10 – 11 - 12 - 23 - 22 - 8. Prin urmare, în mod corect instanța de fond

a dispus restituirea în natură doar a suprafeței de 651 m

2

teren,

liber de construcții, apreciindu-se corect dispozițiile art. 9 din aceeași

lege.

Față de cele reținute recursul

formulat de reclamant, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În consecință instanța nu s-a

pronunțat asupra cheltuielilor de judecată solicitate de reclamanți, sens în

care incident fiind motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.,

urmează ca în temeiul art. 312 C. proc. civ. să se admită recursul

reclamantului și să se modifice decizia recurată în sensul obligării pârâtului

la plata cheltuielilor de judecată, către reclamant, dispunându-se menținerea

restului dispozițiilor deciziei recurate.

Recursul formulat de pârâtul Primarul

municipiului Bacău, și întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

vizând greșita atribuire în natură reclamantului a suprafeței de 651 m

2

teren, este neîntemeiat și va fi respins în temeiul dispozițiilor art. 312 C.

proc. civ.

Astfel, din

moment ce suprafața de teren restituite reclamantului în natură, făcea parte

din terenul avut în proprietate de autorul contestatorului, este liber de

construcție și excede suprafeței atribuite în folosință Bisericii Sfântu

Dumitru, nu există nici un impediment legal a nu se dispune restituirea în

natură reclamantului în conformitate de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001,

cu atât mai mult cu cât nu se poate identifica atribuirea în folosință a unei

suprafețe de teren aferentă cu dreptul de proprietate al reclamantului supus

restituirii, recurenta neputând opera acte de dispoziție asupra unui teren

restituibil adevăratului proprietar conform Legii nr. 10/2001, împrejurarea că

biserica a îngrădit o suprafață mai mare de teren decât doar cea atribuită de

pârâta recurentă, nefiind constituitoare de drepturi.

LEGII

Respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Bacău împotriva Deciziei

nr. 16 din 16 februarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă.

Admite recursul declarat de

reclamantul C.I. împotriva aceleiași decizii.

Modifică în

parte decizia atacată, în sensul că obligă pe pârât să plătească reclamantului

suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei.

Obligă pe recurentul - pârât să-i

plătească reclamantului suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în

recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

28 ianuarie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-04-16
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3078/2007
Asupra recursului de față; Din actele și lucrările dosarului se constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 307 din 11 mai 2005, Tribunalul Bacău a admis în parte acțiunea formulată de contestatoarea T.V. în contradictoriu cu Primarul Mu
ÎCCJ 2010-11-24
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6284/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 69 din 22 aprilie 2009, Tribunalul Bacău, secția civilă, a admis în parte contestația formulată de C.I. în temeiul Legii nr. 10/2001, în contradictoriu cu Primarul munici
ÎCCJ 2007-02-28
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1916/2007
Asupra recursului de față: Deliberând constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 310 din 11 iunie 2003, Tribunalul Bacău a respins ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea I.D. prin procurator M.D.E., împotriva dispoziției
ÎCCJ 2008-11-13
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6944/2008
al treilea ciclu procesual, Curtea de Apel Bacău a pronunțat decizia civilă nr. 60 din 26 martie 2008 prin care a admis apelul declarat de contestatoare și a schimbat în tot sentința civilă nr. 310/2003 a Tribunalului Bacău în sensul că a a
ÎCCJ 2007-02-21
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1617/2007
stanța de apel a reținut, în esență, că față de dispozițiile prevăzute în Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, este de necontestat faptul că instanțele au rămas competente a soluționa pe fond contestațiile
Sursă