ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 963/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 27 octombrie 2014, contestatoarea C.P.S. a M.A.N. în contradictoriu cu pârâții L.P. și Biroul executorilor judecătorești asociați „B.Ș.C. și D.N.", a solicitat: suspendarea executării silite până la data soluționării definitive a contestației la executare; anularea tuturor actelor de executare dispuse de B.E.J. Asociați B.Ș.C. și D.N. în Dosarul execuțional nr. 1278/2014. Prin sentința civilă nr. 509 din 23 ianuarie 2015, Judecătoria sectorului 6 București a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Instanța a reținut că prin contestația la executare s-a invocat intervenirea unui impediment la executarea sentinței civile nr. 2568/2012 pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 6156/109/2011, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 600/2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, constând în intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 1/2011, care a modificat prevederile legale în materia stabilirii drepturilor de pensie. Soluționarea contestației ia executare prin prisma acestor motive presupune analiza dispozițiilor legale specifice în materia pensiei și impactul acestor dispoziții legale asupra deciziei vizate de sentința civilă pusă în executare silită. Or, analiza acestor aspect este de competența exclusivă a instanței specializate în materia asigurărilor sociale.

Totodată, instanța a reținut că potrivit art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010, tribunalul judecă în primă instanță litigiile privind contestațiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legi și având în vedere și dispozițiile art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, s-a constatat că motivele de contestație anterior analizate atrag competența Tribunalului Argeș de soluționare a cauzei. Mai mult, la termenul din data de 23 ianuarie 2015, conlestatoarea a învederat caprin acțiune a formulat și contestație ia titlu. Potrivit art. 713 alin. (3) C. proc. civ., competentă să soluționeze contestația la titlu este instanța care a pronunțat hotărârea care se execută, în speță Tribunalul Argeș.

Având în vedere faptul ca unele motive de contestație atrag competența Judecătoriei Sectorului 6 București, iar altele competența Tribunalului Argeș, instanța a constatat că, având în vedere identitatea de rațiune, în cauză devin incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unui instanțe de grad mai înalt. Prin sentința civilă nr. 560 din 3 martie 2015, Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.

A constatat intervenit conflictul negativ de competentă și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia. Tribunalul a reținut că reprezentantul contestatoarei, prezent personal în ședința publică din data de 3 martie 2015, a arătat că obiectul prezentei cereri este contestație ia formele de executare, neinsistând în contestația la titlu dar că, în opina sa, aceasta se întemeiază pe disp.art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010, iar competența aparține tribunalului, conform textului de lege invocat. Dacă în ceea ce privește art. 713 alin. (1) C. proc. civ.

nu există îndoială asupra instanței competente să judece contestația la formele de executare (instanța de executare - în speță Judecătoria sectorului 6 București), referitor la art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010, text de lege invocat de reprezentantul contestatoarei în susținerea că tribunalul este competent material să soluționeze prezenta contestație la executare, instanța a reținut următoarele: Potrivit art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel, iar conform art. 153 lit. i) din același act normativ, tribunalele soluționează în primă instanța litigiile privind (...) contestațiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legi.

Prin „măsurile de executare silită dispuse în baza prezentei legi" se înțeleg măsurile de executare promovate de autoritatea/autoritățile prevăzute de lege și reglementate special pentru aplicarea și respectarea sistemului unic de pensii publice, în speță C.N.P.P., casele teritoriale județene și cele sectoriale etc, printre aceste măsuri regăsindu-se, cu titlu de exemplu, executarea debitelor datorate de pensionari cu titlu de drepturi de pensii încasate necuvenit, din variate motive. În speță, actele de executare contestate nu au fost efectuate de organele învestite cu autoritate publică și personalitate juridică și constituite expres pentru punerea în aplicare a dispozițiilor legale în materie de asigurări sociale, ci de către executor judecătoresc, la solicitarea creditorului - pensionarul căruia trebuia să i se mențină în plată pensia de serviciu, așa cum s-a stabilit prin titlu executoriu.

Prin urmare, nu pot fi incidente disp. art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010, ci disp.art. 713 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care instanța apreciază că este învestită, așa cum de altfel a precizat și reprezentantul contestatoarei la termenul de judecată din 3 martie 2015, cu o contestație la executare a cărei soluționare ține de competența materială a instanței de executare, în speță Judecătoria sectorului 6 București, Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele: Prin contestația la executare introdusă pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București, contestatoarea C.P.S. a M.A.N.

a solicitat „suspendarea executării silite până la momentul soluționării definitive a contestației la executare, aceasta fiind determinată de faptul că titlul executoriu este lipsit de efecte juridice, având în vedere modificările legislației." Chiar dacă acest petit al acțiunii nu este structurat foarte bine din punct de vedere juridic, din conținutul cererii de chemare în judecată rezultă faptul că s-a formulat contestație și la titlul executoriu. În ceea ce privește susținerile consilierului juridic care a reprezentat partea în fața celor două instanțe judecătorești pe rolul cărora s-a aflat prezenta cauză, din actele și lucrările dosarului se constată că reprezentantul contestatoarei nu a avut mandat special din partea M.A.N.

pentru a renunța la contestația ia titlu, așa încât precizările formulate oral sunt lipsite de efecte juridice. Potrivit prevederilor art. 713 alin. (3) C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze contestația la titlu este instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În speță, dat fiind petîtele acțiunii astfel cum au fost formulate în scris și faptul că sentința civilă nr. 2568 din 18 septembrie 2012 - care constituie titlul executoriu, a fost pronunțată de Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, Înalta Curte constată că această instanță este competentă să soluționeze contestația la executare dedusă judecății de C.P.S. a M.A.N.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația la executare formulată de contestatoarea C.P.S. a M.A.N., cu sediul în București, sector 6 în contradictoriu cu pârâții B.E.J.A. „ B.Ș.C. și D.N.", cu sediul în București, sector 3, și L.P. domiciliat în Pitești, jud. Argeș, în favoarea Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2015.