ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2664/2014

Deliberând, asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11 septembrie 2014, revizuenta D.D. a solicitat revizuirea deciziei nr. 260 din 24 iunie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția I-a civilă, susținând că potrivnică deciziei nr. 800 din 29 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel București. În motivarea cererii, a susținut că hotărârile enunțate sunt potrivnice deoarece sunt pronunțate în litigii identice, purtate între personalul angajat și Compania Națională Poșta Română SA. În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Examinând cererea de revizuire, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) cu referire la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că aceasta este tardivă, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce succed: Cererea de revizuire a fost declarată împotriva deciziei nr. 260 din 24 iunie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, revizuenta susținând că aceasta este contrară deciziei nr. 800 din 29 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel București. Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi exercitată în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai exercita calea de atac.

Spre deosebire de vechea reglementare, care prevedea o modalitate diferită de calcul a termenului de exercitare a căii de atac, după cum hotărârile între care exista contrarietate erau sau nu pronunțate de instanțe de recurs, normele legale aplicabile cauzei pendinte prevăd un termen generic de o lună, care începe să curgă de la rămânerea definitivă a ultimei hotărâri judecătorești. În cauză, ultima hotărâre judecătorească, dintre cele pretins potrivnice, este decizia nr. 260 din 24 iunie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, fiind pronunțată într-un conflict de muncă. Conform dispozițiilor art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, în această materie hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt decizii definitive deciziile date în apel, fără drept de recurs. Totodată, alin. (2) al aceluiași art. stabilește că hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului (...) sau, după caz, la data pronunțării. Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale evocate, rezultă că deciziile pronunțate în apel în materia conflictelor de muncă sunt decizii definitive de la data pronunțării. În cauza dedusă judecății, cererea de revizuire a fost formulată în temeiul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a fost transmisă prin poștă la data de 10 septembrie 2014, fiind îndreptată împotriva unei hotărâri definitive chiar de la data pronunțării sale, respectiv de la data de 24 iunie 2014. În raport de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 cu aplicarea dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc.

civ., termenul pentru exercitarea căii de atac a revizuirii s-a împlinit la 24 iulie 2014. Înalta Curte constată că revizuenta nu a formulat cerere de repunere în termen și nici nu a invocat vreo împrejurare care să o fi pus în imposibilitatea absolută de a exercita calea de atac, în intervalul prevăzut de lege. Pentru aceste considerente, cererea de revizuire va fi respinsă ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv formulată, cererea de revizuire declarată de revizuenta D.D. împotriva deciziei nr. 260 din 24 iunie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă. Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2014.