ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3671/2013

Asupra conflictului negativ de competență,

din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 9 martie 2012 pe rolul Judecătoriei Brezoi, sub

număr de dosar 1897/198/2012, petentul C.A.O., în contradictoriu cu intimata CNADNR

SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, a formulat plângere împotriva

procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției din 31 ianuarie 2012,

întocmit de M.H., în calitate de agent constatator din cadrul CNADNR - CESTRIN,

solicitând anularea acestuia, iar, în subsidiar, înlocuirea cu avertisment și înlăturarea

sancțiunii complementare a plății tarifului de despăgubire de 28 de euro.

În drept, au fost invocate dispozițiile

art. 5 alin. (2), art. 20 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, art. 8 alin. (3) din O.G.

nr. 15/2002, art. 242 alin. (2) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1573 din 27 martie

2013 pronunțată de Judecătoriei Brezoi, în Dosarul nr. 1897/198/2012, a fost admisă

excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și s-a dispus declinarea competenței

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București, motivat

de faptul că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 10

1

din O.G.

nr. 15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, conform cărora

competența teritorială revine instanței în a cărei circumscripție domiciliază sau

își are sediul contravenientul, în cauză, contravenientul având domiciliul în București,

sector 3, aflat în circumscripția Judecătoriei sectorului 3 București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei

sectorului 3 București sub număr de dosar 18138/301/2013.

Primind dosarul, Judecătoria sectorului

3 București a reținut, în esență, că litigiul nu este de competența sa, întrucât,

potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze

plângerea contravențională este judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită

contravenția, în speță, presupusa faptă ilicită fiind săvârșită pe DN 7 km, 188+900

m, localitatea Seaca, județul Vâlcea, care se găsește în raza teritorială a Judecătoriei

Brezoi.

S-a reținut că dispozițiile art. III din

Legea nr. 2/2013 se aplică doar proceselor începute după intrarea în vigoare a Legii

nr. 2/2013, iar nu și celor în curs de soluționare, având în vedere principiul neretroactivității

legii civile. De asemenea, dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr.

2/2013 nu sunt aplicabile proceselor (plângerilor contravenționale) începute anterior

intrării în vigoare a acestei legi, și, ca atare, nici în prezenta cauză nu sunt

incidente.

Astfel, reținând caracterul absolut al

competenței teritonale în această materie, de la care nici părțile, nici instanța

nu pot deroga, în temeiul art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, coroborat cu

art. 159 pct. 3 C. proc. civ., prin sentința civilă nr. 9957 din 28 iunie 2013 Judecătoria

sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din

oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Brezoi. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat

Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui

conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă

necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22

alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea

Judecătoriei Brezoi competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele

considerente:

Obiectul cauzei îl formează plângerea contravențională

prin care a fost contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției

din 31 ianuarie 2012, întocmit de M.H., în calitate de agent constatator din cadrul

CNADNR - CESTRIN prin care s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției

prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002. S-a menționat ca loc al săvârșirii

contravenției DN 7 km. 188+900 m, localitatea Seaca, județul Vâlcea, zonă care,

potrivit H.G. nr. 337/1933, se află în circumscripția Judecătoriei Brezoi.

Conform dispozițiilor art. 32 alin.

(1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării

plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare

a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare

a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin

art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art 10

1

,

prin derogare de Ia dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea, însoțită de copia

procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în

a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul".

Această normă de competență teritorială

derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a

din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte

normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor art. XXIII

alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și

finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului

administrativ și fiscal, în curs de judecată Ia data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele

devenite competente potrivit prezentei legi".

De asemenea, alin. (2) și alin. (3) din

art. XXIII precizează în mod detaliat Ia ce instanțe și Ia ce cauze se referă

alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, Ia data intrării în vigoare

a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de

apel, se trimit Ia curțile de apel" și (3) „Procesele în curs de judecată în

primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data

intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit

prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale".

Drept urmare, din interpretarea teleologică

și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013

se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ

și fiscal, nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde

dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii

nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor

constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, prevederile

Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act

normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții,

contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar

dispozițiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că

ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere considerentele reținute,

dispozițiile art. XIII din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie

contravențională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu și celor

în curs de soluționare.

Or, în speță, plângerea contravențională

a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, respectiv la data de 9 martie

Seaca, județul Vâlcea, zonă situată în circumscripția Judecătoriei Brezoi, așa încât

această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin.

(1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale

reglementate în materie contravențională.

În consecință, față de considerentele anterior

expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează

a stabili competența de soluționare a plângerii contravenționale formulată de petentul

C.A.O., în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30

octombrie 2013.