ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3671/2013

Asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 9 martie 2012 pe rolul Judecătoriei Brezoi, sub număr de dosar 1897/198/2012, petentul C.A.O., în contradictoriu cu intimata CNADNR SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției din 31 ianuarie 2012, întocmit de M.H., în calitate de agent constatator din cadrul CNADNR - CESTRIN, solicitând anularea acestuia, iar, în subsidiar, înlocuirea cu avertisment și înlăturarea sancțiunii complementare a plății tarifului de despăgubire de 28 de euro. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 5 alin. (2), art. 20 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001, art. 8 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, art. 242 alin. (2) C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 1573 din 27 martie 2013 pronunțată de Judecătoriei Brezoi, în Dosarul nr. 1897/198/2012, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București, motivat de faptul că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 1 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, conform cărora competența teritorială revine instanței în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul, în cauză, contravenientul având domiciliul în București, sector 3, aflat în circumscripția Judecătoriei sectorului 3 București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București sub număr de dosar 18138/301/2013. Primind dosarul, Judecătoria sectorului 3 București a reținut, în esență, că litigiul nu este de competența sa, întrucât, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională este judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, în speță, presupusa faptă ilicită fiind săvârșită pe DN 7 km, 188+900 m, localitatea Seaca, județul Vâlcea, care se găsește în raza teritorială a Judecătoriei Brezoi. S-a reținut că dispozițiile art. III din Legea nr. 2/2013 se aplică doar proceselor începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, iar nu și celor în curs de soluționare, având în vedere principiul neretroactivității legii civile.

De asemenea, dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt aplicabile proceselor (plângerilor contravenționale) începute anterior intrării în vigoare a acestei legi, și, ca atare, nici în prezenta cauză nu sunt incidente. Astfel, reținând caracterul absolut al competenței teritonale în această materie, de la care nici părțile, nici instanța nu pot deroga, în temeiul art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, coroborat cu art. 159 pct. 3 C. proc. civ., prin sentința civilă nr. 9957 din 28 iunie 2013 Judecătoria sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Brezoi competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Obiectul cauzei îl formează plângerea contravențională prin care a fost contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției din 31 ianuarie 2012, întocmit de M.H., în calitate de agent constatator din cadrul CNADNR - CESTRIN prin care s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G.

nr. 15/2002. S-a menționat ca loc al săvârșirii contravenției DN 7 km. 188+900 m, localitatea Seaca, județul Vâlcea, zonă care, potrivit H.G. nr. 337/1933, se află în circumscripția Judecătoriei Brezoi. Conform dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G.

nr. 15/2002, art 10 1 , prin derogare de Ia dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul". Această normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată Ia data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi". De asemenea, alin. (2) și alin. (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat Ia ce instanțe și Ia ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, Ia data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit Ia curțile de apel" și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale". Drept urmare, din interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere considerentele reținute, dispozițiile art. XIII din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare. Or, în speță, plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, respectiv la data de 9 martie 2012. Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului a fost localitatea Seaca, județul Vâlcea, zonă situată în circumscripția Judecătoriei Brezoi, așa încât această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională.

În consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a plângerii contravenționale formulată de petentul C.A.O., în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2013.