ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3927/2013

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 09 ianuarie 2012

pe rolul Judecătoriei Brezoi reclamantul S.V. în contradictoriu cu intimata Compania

Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - CESTRIN, a solicitat

instanței anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor

din 19 decembrie 2011.

Petentul și-a întemeiat

în drept cererea pe dispozițiile art. 16 alin. (1) și (7) și art. 19 alin. (1) din

O.G. 2/2001.

Prin sentința civilă

nr. 1352 din 19 martie 2013, Judecătoria Brezoi a admis excepția necompetenței teritoriale

a instanței, a dispus declinarea competenței de soluționare a plângerii contravenționale

și înaintarea pe cale administrativă, spre competentă soluționare, Judecătoriei

Slatina, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002

coroborat cu art. 159 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., competența de soluționare

a plângerii contravenționale aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se

află domiciliul contravenientului.

Judecătoria Slatina, prin

sentința civilă nr. 6082 din 27 mai 2013, a admis excepția necompetenței teritoriale

invocată din oficiu și înaintarea dosarului, spre competentă soluționare, Judecătoriei

Brezoi și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul

la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a hotărî asupra acestuia, reținând

că dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2 din 01 februarie 2013

sunt aplicabile doar contravențiilor săvârșite după intrarea în vigoare a legii,

ceea ce nu este cazul în speță, astfel că devin incidente dispozițiile art. 32

alin. (3) din O.G. nr. 2/2001.

Cu privire la conflictul

negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Reclamantul a învestit

instanța de judecată, la data de 09 ianuarie 2012, cu o plângere contravențională

împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției din 19

decembrie 2011 întocmit de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale

din România SA.

Prin procesul verbal încheiat

la data de 19 decembrie 2011, petentul a fost sancționat, pe motiv că vehiculul

aparținând acestuia ar fi circulat, fără a deține rovinieta valabilă pe DN 7 km

188+900m, localitatea S., Județul Vâlcea, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei

Brezoi.

Potrivit dispozițiilor

art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,

competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției

și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013 privind

unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări

O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G.

nr. 15/2002, art. 10

1

:

„prin derogare de la dispozițiile O.G.

nr. 2/2001 (….) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției,

se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul.”

Această normă de competență

teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea

a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor

acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor

art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii

și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului

administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele

devenite competente potrivit prezentei legi.”

De asemenea, alin.

(2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze

se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării

în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența

curților de apel, se trimit la curțile de apel” și (3) „Procesele în curs de judecată

în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data

intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit

prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale.”

Drept urmare, din interpretarea

teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din

Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal, nu și la cele în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce

art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională,

prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia

contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată,

prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece

prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală,

contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări

sociale), iar dispozițiile art. XXIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia

contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă,

în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere considerentele

reținute, dispozițiile art. III din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor

în materie contravențională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013,

nu și celor în curs de soluționare.

Prin urmare, în speță,

se aplică dispozițiile de drept comun în materie contravențională, respectiv

art. 32 alin. (1) din OG nr. 2/2001.

Locul săvârșirii contravenției

reținute în sarcina reclamantului a fost DN 7 km 188+900m, localitatea S., Județul

Vâlcea, localitate aflată pe raza Judecătoriei Brezoi, așa încât, această instanță

este competentă să soluționeze cauza, potrivit textului de lege anterior menționat,

având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale exclusive reglementate

în materie contravențională.

În consecință, competența

de soluționare a cauzei aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită

contravenția și, pe cale de consecință, urmează a se stabili competența de soluționare

a cauzei, în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie

2013.