ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4455/2013

Asupra conflictului

de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Constanța la data de 23 august 2012 petenta SC A.L. SRL a

contestat procesul-verbal din 22 februarie 2012 emis de Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - CESTRIN.

Prin Sentința nr.

17576 din data de 12 noiembrie 2012 Judecătoria Constanța a admis excepția

necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi județul Vâlcea.

În motivare, instanța

a reținut aplicarea dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, care

prevăd că plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenție este

de competența judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită fapta,

respectiv Judecătoria Brezoi, județul Vâlcea.

Învestită prin

declinare, Judecătoria Brezoi a pronunțat Sentința nr. 1513 din 25 martie 2013,

prin care a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale în

favoarea Judecătoriei Constanța.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut incidența art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002,

așa cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, care prevede că plângerea

împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se introduce la

judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază contravenientul.

Judecătoria

Constanța, învestită la rândul său prin declinare, a pronunțat încheierea din

22 aprilie 2013 prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, a

constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

În motivare,

judecătoria a reținut că în speță se aplică dispozițiile art. 32 alin. (2) din

O.G. nr. 2/2001, care prevăd că plângerea formulată împotriva procesului-verbal

de contravenție este de competența judecătoriei în a cărei circumscripție a

fost săvârșită fapta, respectiv Judecătoria Brezoi, județul Vâlcea.

Analizând conflictul

de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cererii de

chemare în judecată îl constituie plângerea contravențională împotriva

procesului-verbal din 22 februarie 2012 emis de Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - CESTRIN, act din care rezultă

că fapta a fost săvârșită în localitatea Seaca, aflată pe raza județului

Vâlcea.

Potrivit

dispozițiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanța nr. 2/2001 privind regimul

juridic al contravențiilor, așa cum a fost modificată, plângerea împreună cu

dosarul cauzei se trimit de îndată, judecătoriei în a cărei circumscripție a

fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și

pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2)

care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10

1

: "prin

derogare de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 (...) plângerea,

însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce

la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul."

Această normă de

competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este

cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de

"Modificarea și completarea unor acte normative în materie

contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal",

legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit

dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în Capitolul

Dispoziții tranzitorii și finale: "procesele în primă instanță, precum și

căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de

judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a

competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite

competente potrivit prezentei legi."

De asemenea, alin.

(2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce

cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) "Recursurile aflate pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și

fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei

legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel"

și (3) "Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia

contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a

prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt

de competența tribunalelor se trimit la tribunale."

Drept urmare, din

interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că

art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în

materia contenciosului administrativ și fiscal, cărora le este aplicabilă Legea

nr. 554/2004, nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce

art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia

contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această

materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept

public, și nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun

a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc

modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios

administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar

dispozițiile art. XXIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia

contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare

extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere

considerentele reținute, dispozițiile art. III din Legea nr. 2/2013 care dispun

în sensul că: "După articolul 10 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea

tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri

naționale din România, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 82 din 1

februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002,

cu modificările și completările ulterioare, se introduce un nou articol,

articolul 10

1

, cu următorul cuprins:

"Art. 10

1

.

- Prin derogare de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată

cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și

completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de

constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție

domiciliază sau își are sediul contravenientul", se aplică numai

proceselor în materie contravențională începute după intrarea în vigoare a

Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță,

plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr.

2/2013, respectiv la data de 23 august 2012.

În cauză,

contravenția a fost săvârșită pe raza localității Seaca din județul Vâlcea,

aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Brezoi, așa încât

competența de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe, în favoarea

căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 octombrie 2013.

Procesat de GGC - GV