ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3034/2013

Asupra conflictului

negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data

de 30 mai 2011 pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, secția civilă, contestatoarea

SC D.T. SA, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. a formulat plângere împotriva

procesului-verbal de constatare a contravenției din 12 mai 2011, comunicat în 17

mai 2011, întocmit de G.C., în calitate de agent constatator din cadrul C.N.A.D.N.R.-

CESTRIN prin care a fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 2.750

RON în temeiul art. 8 alin. (2) din OG nr. 15/2002, pentru încălcarea dispozițiilor

art. 8 alin. (1) din aceiași act normativ și obligată Ia plata sumei de 720

euro în temeiul art 8 alin. (3) din OG nr. 15/2002, reprezentând tarif de despăgubire,

solicitând anularea procesului-verbal de contravenție și pe cale de consecință,

exonerarea sa de la plata amenzii.

Prin sentința

civilă nr. 9923 din 15 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București,

secția civilă, în Dosarul nr. 11482/303/2011 a fost admisă excepția necompetenței

teritoriale a judecătoriei Sectorului 6 București și s-a dispus declinarea competenței

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, județul Vâlcea.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Judecătoriei Brezoi sub nr. 1194/198 din 21 februarie 2012.

Prin sentința

civilă nr. 1153 din 12 martie 2013 a Judecătoriei Brezoi, pronunțată în Dosarul

nr. 1194/198/2012 s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brezoi,

județul Vâlcea și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Craiova, județul Vâlcea, motivat de faptul că, în speță, sunt aplicabile

dispozițiile art. 10

1

din OG nr. 15/2002, astfel cum a fost modificată

prin Legea nr. 2 din 01 februarie 2013, conform cărora competența teritorială revine

instanței în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul,

în cauză, contravenienta având domiciliul în comuna P., localitate aflată în circumscripția

Judecătoriei Craiova.

Primind dosarul,

Judecătoria Craiova a reținut în esență, că litigiul nu este de competența sa, întrucât,

potrivit art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze

plângerea contravențională este judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită

contravenția, în speță pretinsa faptă contravențională fiind săvârșită pe raza localități,

S., județul Vâlcea, localitate care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei

Brezoi.

Reținând caracterul

absolut ai competenței teritoriale în aceasta materie, de la care nici părțile,

nici instanța nu pot deroga, în baza art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, coroborat

cu art. 158 și a art. 159 pct. 3 C. proc. civ., prin sentința civilă nr. 1833 din

24 mai 2013 pronunțata de Judecătoria Craiova, secția civilă, a fost admisă excepția

necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi. Constatandu-se ivit conflictul

negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție

pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe,

care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul

dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență,

stabilind în favoarea Judecătoriei Brezoi competența teritorială de soluționare

a cauzei, pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei

îl formează plângerea contravențională prin care a fost contestat procesul - verbal

de constatare și sancționare a contravenției din 12 mai 2011, întocmit de G.C.,

în calitate de agent constatator din cadrul C.N.A.D.N.R. - Centrul de Studii Tehnice

Rutiere și Informatică - CESTRIN prin care s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea

contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. 15/2002. S-a menționat ca Ioc

al săvârșirii contravenției localitatea S., județul Vâlcea, care potrivit H.G. 337/1993

se află în circumscripția Judecătoriei Brezoi.

Potrivit dispozițiilor

art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,

competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției

și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșita contravenția.

Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru

pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce

modificări O.G nr. 2/2001 prin art. 3 alin. (2) care introduce după art. 10 din

O.G. nr. 15/2002, art. 10 „prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (...)

plângerea, însoțita de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se

introduce Ia judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul."

Această normă

de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă

în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea

unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit

dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții

tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în

materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării,

potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite

se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi."

De asemenea,

alin. (2) și (3) din art. 23 precizează în mod detaliat la ce instanțe și ia ce

cauze se referă alin. (1), respectiv, (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data

intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența

curților de apel, se trimit la curțile de apel" și (3) „Procesele în curs de

judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate

la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care,

potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit Ia tribunale."

Drept urmare,

din interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată

că art. 23 din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia

contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme

ce art. 23 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire Ia materia contravențională,

prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia

contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată,

prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece

prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală,

contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări

sociale), iar dispozițiile art. 13 alin. (1) se refera doar la procesele în materia

contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă,

în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere

considerentele reținute, dispozițiile art. 13 din Legea nr. 2/2013 se aplică numai

proceselor în materie contravențională începute după intrarea în vigoare a Legii

nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță,

plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013,

la data de 30 mai 2011. Locui săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei

a fost localitatea S., județul Vâlcea, zonă situată în circumscripția Judecătoriei

Brezoi, așa încât această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit

art. 32 alin. (1) din O.G, nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței

teritoriale reglementate în materie contravențională.

În consecință,

față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin.

(5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii

formulată de contestatoarea SC D.T. SA. în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 2 octombrie 2013.