ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3034/2013

Asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 30 mai 2011 pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, secția civilă, contestatoarea SC D.T. SA, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției din 12 mai 2011, comunicat în 17 mai 2011, întocmit de G.C., în calitate de agent constatator din cadrul C.N.A.D.N.R.- CESTRIN prin care a fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 2.750 RON în temeiul art. 8 alin. (2) din OG nr. 15/2002, pentru încălcarea dispozițiilor art. 8 alin. (1) din aceiași act normativ și obligată Ia plata sumei de 720 euro în temeiul art 8 alin. (3) din OG nr. 15/2002, reprezentând tarif de despăgubire, solicitând anularea procesului-verbal de contravenție și pe cale de consecință, exonerarea sa de la plata amenzii.

Prin sentința civilă nr. 9923 din 15 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, secția civilă, în Dosarul nr. 11482/303/2011 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a judecătoriei Sectorului 6 București și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, județul Vâlcea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi sub nr. 1194/198 din 21 februarie 2012. Prin sentința civilă nr. 1153 din 12 martie 2013 a Judecătoriei Brezoi, pronunțată în Dosarul nr. 1194/198/2012 s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brezoi, județul Vâlcea și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, județul Vâlcea, motivat de faptul că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 1 din OG nr. 15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2 din 01 februarie 2013, conform cărora competența teritorială revine instanței în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul, în cauză, contravenienta având domiciliul în comuna P., localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Craiova.

Primind dosarul, Judecătoria Craiova a reținut în esență, că litigiul nu este de competența sa, întrucât, potrivit art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională este judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, în speță pretinsa faptă contravențională fiind săvârșită pe raza localități, S., județul Vâlcea, localitate care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Brezoi. Reținând caracterul absolut ai competenței teritoriale în aceasta materie, de la care nici părțile, nici instanța nu pot deroga, în baza art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, coroborat cu art. 158 și a art. 159 pct. 3 C. proc. civ., prin sentința civilă nr. 1833 din 24 mai 2013 pronunțata de Judecătoria Craiova, secția civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Constatandu-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Brezoi competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Obiectul cauzei îl formează plângerea contravențională prin care a fost contestat procesul - verbal de constatare și sancționare a contravenției din 12 mai 2011, întocmit de G.C., în calitate de agent constatator din cadrul C.N.A.D.N.R.

- Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN prin care s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. 15/2002. S-a menționat ca Ioc al săvârșirii contravenției localitatea S., județul Vâlcea, care potrivit H.G. 337/1993 se află în circumscripția Judecătoriei Brezoi. Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșita contravenția. Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., aduce modificări O.G nr. 2/2001 prin art. 3 alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10 „prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea, însoțita de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce Ia judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul." Această normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi." De asemenea, alin. (2) și (3) din art. 23 precizează în mod detaliat la ce instanțe și ia ce cauze se referă alin. (1), respectiv, (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel" și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit Ia tribunale." Drept urmare, din interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. 23 din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce art. 23 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire Ia materia contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. 13 alin. (1) se refera doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere considerentele reținute, dispozițiile art. 13 din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare. Or, în speță, plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de 30 mai 2011. Locui săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost localitatea S., județul Vâlcea, zonă situată în circumscripția Judecătoriei Brezoi, așa încât această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G, nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională.

În consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de contestatoarea SC D.T. SA. în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2013.