ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3527/2013

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4532 din

15 martie 2013 a Judecătoriei Brașov a fost admisă excepția necompetenței

materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și în consecință s-a dispus

declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța a reținut, în esență, că valoarea

imobilelor ce au făcut obiectul antecontractelor a căror desființare se

solicită este de 7.193.492 RON, conform raportului de expertiză tehnică din

anul 2013, întocmit de expertul T.O., astfel că, potrivit dispozițiilor art. 2

pct. 1 lit. b) C. proc. civ., competența de soluționare în primă instanță a

cauzei aparține Tribunalului Brașov, în acest sens dispunând și Înalta Curte de

Casație și Justiție, secțiile unite, prin decizia nr. 32 din 9 august 2008,

dată în recursul în interesul legii, conform căreia sunt evaluabile în bani

litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau

inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea,

rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale,

indiferent dacă s-a formulat sau nu petit accesoriu privind restabilirea

situației anterioare.

Prin sentința

civilă nr. 102/R/2013 din 27 mai 2013, Tribunalul Brașov a admis excepția necompetenței

sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Brașov și a sesizat Curtea de Apel Brașov cu soluționarea

conflictului negativ de competență.

Tribunalul în

motivarea hotărârii a reținut că, cererea dedusă judecății are într-adevăr caracter

evaluabil în bani, având ca obiect constatarea desființării unor acte juridice cu

conținut patrimonial, dar cum din analiza acestor acte rezultă că ele reprezintă

antecontracte vânzare-cumpărare, care au dat naștere, în patrimoniul părților contractante,

unor obligații de a face, respectiv aceea de a încheia în viitor contractele de

vânzare-cumpărare, după dobândirea dreptului de proprietate asupra acestora în temeiul

Legii nr. 18/1991, la momentul încheierii actelor promitentul-vânzător neavând proprietatea

terenurilor respective, în aceste condiții, trebuie avut în vedere prețul consemnat

în antecontractele de vânzare-cumpărare, precizat de reclamanți la suma de 52.350

RON, care, atâta timp cât nu este contestat, constituie singurul element obiectiv

de apreciere, iar nu o evaluare străină actului juridic.

Față de aceste

considerente, în baza art. 1 pct. 1 raportat la art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.,

instanța a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Brașov, invocată

din oficiu, și în consecință, în baza art. 158 alin. (1) și (3) C. proc. civ., a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, sesizând

Curtea de Apel Brașov cu soluționarea conflictului negativ de competență.

Curtea de Apel

Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă

și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 31/FCC din 2 iulie 2013, a admis

sesizarea cu conflictul negativ de competență invocat și a stabilit competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția I civilă.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a avut în vedere că, cererea dedusă judecății are caracter

evaluabil în bani, având ca obiect constatarea desființării unor acte juridice cu

conținut patrimonial și că potrivit art. 5 din Normele metodologice de aplicare

a Legii nr. 146/1997, valoarea Ia care se calculează taxele judiciare de timbru

este cea prevăzută în cerere sau acțiune, iar dacă această valoare este contestată

sau apreciată de instanță ca vădit derizorie, evaluarea se face pe cale de expertiză,

dispusă din oficiu sau Ia cererea oricărei părți, taxa calculându-se la valoarea

rezultă prin expertiză.

Cum în speță,

valoarea indicată prin acțiune a fost contestată și în același timp considerată

de instanță vădit derizorie, luându-se în considerare diferența dintre valoarea

indicată pentru contractele de vânzare-cumpărare de 52.350 RON, deși în contractul

de cesiune încheiat între reclamanți și pârâtul C.I. a reieșit că prețul pentru

terenurile menționate, care fac obiectul antecontractelor de vânzare-cumpărare este

de 803.500 euro, Judecătoria Brașov a procedat corect ordonând evaluarea pe cale

de expertiză, în urma căreia valoarea rezultată a determinat competența în primă

instanță a tribunalului, potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Împotriva sentinței

civile nr. 31/FCC din 2 iulie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie de conflicte de muncă și asigurări

sociale, au declarat recurs S.V. și C.M.S., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând

în concluzie admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre competentă

soluționare Ia Judecătoria Brașov.

În criticile formulate,

recurenții au susținut în esență că în raport de obiectul cererii lor, constatarea

desființării unor acte juridice ce se referă Ia vânzarea-cumpărarea unor drepturi

viitoare, ce urmau a fi dobândite de vânzător în baza legilor fondului funciar,

în mod greșit Judecătoria Brașov a apreciat că obiectul convențiilor îl constituie

terenurile ca atare, și a ordonat o expertiză pentru stabilirea valorii acestora,

deși pentru ele nu au fost emise titluri de proprietate și nu au existat nici procese-verbale

de punere în posesie.

Pun întâmpinarea

depusă Ia dosar Ia data de 23 octombrie 2013, intimatul R.C., a cerut respingerea

recursului ca nefondat pentru motivele formulate în scris.

Analizând recursul

declarat de S.V. și C.M.S. împotriva sentinței civile nr. 31/FCC din 2 iulie 2013,

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și

de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, din perspectiva criticilor

formulate și temeiurilor de drept arătate, ținând cont de limitele controlului de

legalitate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele

considerente:

Înalta Curte constată

că prin cererea introductivă înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la data de

19 martie 2012 sub nr. 6731/197/2012, reclamanții S.V. și C.M.S. au solicitat în

contradictoriu cu pârâții C.I. și R.C., să se constate desființarea antecontractelor

de vânzare-cumpărare încheiate între părți și autentificate din 02 noiembrie

1999, din 15 noiembrie 1999, din 2 februarie 2000, din 24 aprilie 2000 și din 13

august 2000 de notar public D.D., precum și a convențiilor încheiate între părți

și consemnate prin înscrisurile încheiate Ia data de 10 octombrie 2000 și de 18

octombrie 2000, pentru neîndeplinirea condiției suspensive înserate în acte.

Cererea dedusă

judecății are caracter evaluabil în bani, având ca obiect constatarea desființării

unor acte juridice cu conținut patrimonial.

În competența

de judecată după materie, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc.

civ., tribunalul judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie civilă,

al căror obiect are o valoare de peste 600.000 RON, precum și procesele și cererile

în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.

Litigiile civile

și comerciale având ca obiect rezoluțiunea unor acte sunt privite ca evaluabile

în bani, conform art. 2 alin. (1

1

) din Legea nr. 146/1997, modificată,

privind taxele judiciare de timbru, situație în care se încadrează și cererea dedusă

judecății, iar potrivit art. 5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.

146/1997, valoarea la care se calculează taxele judiciare de timbru este cea prevăzută

în cerere sau acțiune, iar dacă această valoare este contestată sau apreciată de

instanță ca vădit derizorie, evaluarea se face pe cale de expertiză, dispusă din

oficiu sau la cererea oricărei părți, taxa calculându--se la valoarea rezultă prin

expertiză.

În speță, cum

valoarea pentru contractele de vânzare-cumpărare indicată prin acțiune a fost contestată

și în același timp considerată de instanțe vădit derizorie, se reține că soluția

Curții de Apel Brașov este corectă, întrucât Judecătoria Brașov în aplicarea dispozițiilor

art. 5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 a procedat în mod

just la stabilirea acesteia, prin expertiză, în urma căreia valoarea rezultată a

determinat competența în primă instanță a tribunalului, potrivit art. 2 pct. 1 lit.

b) C. proc. civ.

În raport de considerentele

anterior expuse, constatând că nu se verifică motivul de nelegalitate instituit

de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reținând că prin hotărârea atacată

cu recurs au fost aplicate corect dispozițiile legale privind competența materială,

dispoziții care sunt de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art.

512 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de S.V. și

C.M.S. împotriva sentinței civile nr. 31/FCC din 2 iulie 2013, pronunțată de Curtea

de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte

de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de S.V. și C.M.S. împotriva sentinței civile nr. 31/FCC din 2

iulie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 24 octombrie 2013.