ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3096/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3102 din 5 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Caraș - Severin în Dosar nr. 2133/115/2006, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC G.S. SRL Oțelu Roșu, în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar S.C. I.T. M.A. SRL Timișoara, împotriva pârâtei SC I.I. SRL Oțelu Roșu, ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, din conținutul contractului de închiriere încheiat la data de 25 iunie 2003 între reclamantă și pârâtă, rezultă că sediul acesteia din urmă este în București. La pct. 9.6 este precizată obligația părților de a notifica orice modificări cu privire la schimbarea sediului, contului bancar sau a reprezentanților legali al părților semnatare în cel mult 5 zile de la intervenirea acestor schimbări.

Deși în toate convențiile de plăți, ulterioare, cu SC E. SA , SC D.N. SA, etc. societatea pârâtă este indicată cu sediul în București, „Convocarea la conciliere” este făcută la adresa din Oțelu Roșu, adresă comună cu a reclamantei, aceeași adresă este indicată și în procesul - verbal de conciliere directă, în care la pct. 2 se arată că debitoarea nu a dat curs convocării la conciliere. Tribunalul, apreciind că procedura de convocare a pârâtei nu a fost îndeplinită, prin citarea ei la o altă adresă decât cea din contractul de închiriere și din actele adiționale ulterioare, văzând și dispozițiile art. 720 alin. (1) C. proc. civ., a respins acțiunea formulată de reclamanta SC G.S. SA Oțelu Roșu, împotriva pârâtei SC I.I.

SRL Oțelu Roșu ca inadmisibilă, fiind prematur introdusă. Împotriva sentinței civile nr. 3192/C/2006 pronunțată de Tribunalul Caraș - Severin în Dosarul nr. 2133/115/2006, a formulat apel reclamanta SC G.S. SA - în faliment, prin lichidator judiciar SC L.G. I.P.U.R.L. solicitând ca, în principal prin hotărârea ce o va pronunța în temeiul prevederilor art. 297 1 C. proc. civ., să desființeze în total hotărârea atacată și să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe, avându-se în vedere faptul că cererea reclamantei a fost respinsă de prima instanță ca inadmisibilă. În subsidiar, în situația în care instanța de apel va reține cauza spre rejudecare, să se desființeze în totul sentința atacată și să se admită cererea reclamantei astfel cum a fost formulată.

În motivare a arătat că prin cererea formulată a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta SC I.I. SRL, cu sediul în localitatea Oțelu Roșu, județul Caraș - Severin, înregistrată la O.R.C. Caraș - Severin sub nr. J11/606/2003 să plătească societății reclamante suma totală de 16.712.050.657 lei, reprezentând contravaloarea unor utilități, mărfuri livrate precum și dobânzi comerciale. În conformitate cu prevederile art. 720 ind.1, reclamanta a invitat pârâta SC I.I. SRL Oțelu Roșu la conciliere directă prin adresa din 30 august 2004 convocare confirmată de primire prin ștampilă și semnătură. Ștampila aplicată pe confirmarea de primire existentă la dosarul cauzei poartă inscripția SC I.I.

SRL. Deoarece pârâta nu a dat curs invitației în data de 17 septembrie 2004, s-a întocmit un proces - verbal atașat la dosarul cauzei prin care se menționează acest fapt. A subliniat că, deși sediul societății mamă se află la București, societatea reclamantă avea raporturi juridice directe cu punctul acesteia de lucru, înregistrat la O.R.C. Caraș - Severin, sub nr. J11/606/2003, a cărui sediu înregistrat este în localitatea Oțelu Roșu, județul Caraș - Severin, chiar facturile a căror contravaloare se cere a fi achitate fiind facturate pe adresa susmenționată, adresă la care își desfășura activitatea acest punct de lucru. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia nr. 103 din 19 aprilie 2007 a admis apelul reclamantei și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe constatând că procedura de conciliere directă prevăzută de art. 720 1 C. proc.

civ. a fost respectată de reclamantă, neexistând niciun dubiu cu privire la împrejurarea că pârâta a avut cunoștință de convocarea la conciliere. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC I.I. SRL Oțelu Roșu solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului și menținerii hotărârii instanței de fond. În motivarea recursului, indicându-se prevederile art. 299 - 316 C. proc. civ. se susține că tribunalul a examinat și fondul cauzei și a constatat că trebuie făcută o compensare a datoriilor. Examinând recursul prin prisma motivului invocat Înalta Curte constată că acesta este nefondat. Instanța de apel, în mod corect și legal, a constatat că reclamanta a îndeplinit procedura concilierii prealabile în conformitate cu prevederile art. 720 1 C. proc.

civ. și drept urmare, având în vedere acest aspect dar și faptul că tribunalul a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă, pentru neefectuarea concilierii, în mod legal a desființat sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Împrejurarea că tribunalul, în sentința atacată, face aprecieri și cu privire la temeinicia acțiunii reclamantei nu are relevanță față de împrejurările cauzei și nu permite instanței de apel examinarea cauzei pe fond atâta timp cât acțiunea a fost respinsă, pe excepție, ca inadmisibilă, iar apelul reclamantei vizează și critică, pe bună dreptate, doar acest aspect de nelegalitate al sentinței. Față de cele de mai sus Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., să respingă recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC I.I. SRL Oțelu Roșu împotriva Deciziei civile nr. 103/A/Com din 19 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2008.