ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6201/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 25 noiembrie 2010, reclamanta Antena TV G. SA (inițial SC TV A.1 SA) a chemat în judecată pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, solicitând anularea Deciziei nr. 1104 din 4 noiembrie 2010 emise de acesta și exonerarea sa de plata amenzii în cuantum de 20.000 RON, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea somației publice sau diminuarea cuantumului amenzii spre minimul prevăzut de lege și suspendarea sancțiunii până la pronunțarea hotărârii definitive și irevocabile, conform art. 95 2 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului.

În susținerea acțiunii s-a arătat că în cadrul ședinței din data de 4 noiembrie 2010 s-a adoptat Decizia nr. 1104 având ca temei pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 39 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului și ale art. 27 alin. (1) și (4) din Decizia CNA nr. 187/2006. În motivare s-a arătat că în toate edițiile celor doua emisiuni (Acces direct și Observator), au fost difuzate exclusiv numai imagini editate ("blurate", în sensul ca orice parte a corpului uman care se încadrează la categoria nuditate nu au fost înfățișate) și au fost purtate discuții cu invitații din studio, cu privire la imaginile prezentate și cu privire la evenimentul în chestiune, discuții în cadrul cărora nu s-a folosit, niciun moment, un limbai obscen sau trivial, nefiind încălcate dispozițiile art. 39 alin. (2) din Legea nr. 544/2002.

De asemenea, s-a susținut că limbajul folosit în cadrul emisiunilor și conținutul discuțiilor nu a fost, susceptibil de a încălca normele legale, însuși paratul neputând identifica și prezenta, cu titlu de exemplu izolat măcar, un limbaj care să poată afecta dezvoltarea fizica, mentala sau morala a copiilor. S-a mai invocat în acțiune că emisiunea a conținut, pe tot parcursul său, semnul de avertizare potrivit căruia accesul minorilor la vizionarea imaginilor impune acordul prealabil al părinților și, de asemenea, emisiunea nu a conținut scene de nuditate și nici nu a fost reprezentat actul sexual.

A invocat reclamanta că dreptul la libera exprimare se bucură de o protecție absolută iar exercitarea acestuia poate fi limitat, prin excepție, numai în baza legii, și, fiind vorba de limitarea unui drept fundamental, norma legală este de stricta interpretare și aplicare, iar încălcarea acestei obligații imperative nu este justificată ca excepție de niciuna din caracteristicile speței de față. De asemenea, s-a invocat faptul că protecția libertății de exprimare este garantată inclusiv emisiunilor televizate, chiar dacă acestea îmbracă uneori o formă mai puțin convențională în care se prezintă și se critica fapte negative din orice arie a vieții cotidiene, iar mesajul transmis în fiecare emisiune este unul de condamnare morală.

A arătat reclamanta că dispozițiile art. 27 alin. (1) și (4) din Decizia nr. 187/2006 nu au fost încălcate, pentru că în emisiune nu au existat expresii necorespunzătoare, triviale ori obscene, nu au existat nici imagini cu elemente de nuditate, acestea fiind în totalitatea lor și în întregimea fiecăreia "blurate". În drept, a invocat reclamanta art. 93 din Legea nr. 504/2002 privind audiovizualul. Pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului a formulat întâmpinare la data de 1 aprilie 2011, solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Prin Sentința nr. 7783 din 20 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Antena TV G. SA, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în raport de dispozițiile art. 39 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, raportat la prevederile art. 16 și 27 alin. (1) și (4) din Decizia nr. 187/2006 și art. 16 din Decizia CNA nr. 187 din 3 aprilie 2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, că prin Decizia nr. 1104 din 4 noiembrie 2010, CNA a aplicat reclamantei SC TV A. 1 SA sancțiunea amenzii în cuantum de 20.000 RON. Analizând imaginile care au fost prezentate în cadrul emisiunilor în discuție („Acces Direct” la datele de 11, 13 și 15 octombrie 2010, difuzată cu începere de la ora 17, respectiv „Observator” la data de 11, respectiv 15 octombrie 2010, difuzată începând cu ora 19), conținutul comentariilor participanților la emisiunea „Acces Direct”, respectiv al celor făcute pe marginea știrilor, Curtea a apreciat că susținerile reclamantei privind abuzul de drept al autorității pârâte nu pot fi reținute.

Astfel, a considerat judecătorul fondului că împrejurarea că imaginile au fost blurate nu poate sta la baza concluziei netemeiniciei actului administrativ, în condițiile în care acestea permiteau deducția asupra situațiilor cu conotație sexuală prezentate, având în vedere și comentariile ce însoțeau prezentarea imaginilor, precum și tema emisiunii („vor în filme pentru adulți; I.D și soția sa au apărut în poze sexy”, „Sexy la vârsta a treia?”, „Artiștii vorbesc despre I.D. și soția sa”).

S-a mai avut în vedere că deși expresiile precum „filme pentru adulți”, „poze sexy”, „au apărut dezbrăcați”, „am făcut dragoste”, „filme xxx” nu sunt obscene sau triviale, prin decizia CNAS nu s-a reținut acest lucru, ci împrejurarea că, alăturate imaginilor difuzate, au fost de natură a prejudicia dezvoltarea psihică sau morală a minorilor . Curtea a constatat că în mod just CNA a apreciat că reclamanta nu a ținut cont la programarea și difuzarea acelui subiect de criterii precum tipologia limbajului („Ne iubim mai mult ca în prima noapte când am făcut dragoste. Avem curajul să jucăm în filme porno, ne pricepem”, „Șoc: Amor pentru comerț cu vin.

După pozele sexy, D. și P. au deschis crama”, „Cei doi artiști au apărut dezbrăcați în ziare, în scene desprinse parcă din filmele pentru adulți”, etc.), numărul și natura scenelor de nuditate (fotografiile blurate, dar într-o măsură în care situațiile arătate de respectivele imagini puteau fi deduse, prezentate în mod repetat), încadrând greșit emisiunea ca fiind una ce poate fi vizionată de minori cu acordul părinților. În fine, judecătorul fondului a constatat că actul administrativ contestat este adoptat cu interpretarea și aplicarea corectă a legii la situația de fapt, amenda aplicată fiind orientată spre minim în condițiile în care reclamanta a mai fost sancționată anterior pentru încălcarea acelorași dispoziții legale.

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării deciziei, a apreciat instanța că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC Antena TV G. SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut în esență că emisiunile pentru care a fost sancționată prin decizia atacată, nu au încălcat dispozițiile art. 39 alin. (2) din Legea nr. 544/2002 a audiovizualului și nici art. 27 alin. (1) și (4) din Decizia nr. 187/2006 a CNA.

Consideră recurenta că a argumentat și dovedit cu ocazia judecății în fond a cauzei, că difuzarea emisiunilor s-a efectuat cu respectarea strictă a dispozițiilor legale iar sancționarea sa cu amendă, dispusă prin decizia atacată, îi încalcă dreptul constituțional garantat la liberă exprimare, reprezentând un abuz de drept din partea autorității. Intimatul Consiliul Național al Audiovizualului a formulat întâmpinare invocând excepția nulității recursului, pentru neindicarea motivelor pentru care acesta a fost declarat, în sensul că în cuprinsul cererii de recurs nu au fost formulate critici propriu-zise la adresa sentinței atacate și a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea deciziei contestate ca fiind legală și temeinică.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 137 C. proc. civ. excepția invocată, Înalta Curte urmează a o respinge, cererea de recurs fiind întemeiată pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., care permit recurentului invocarea oricărui motiv de nelegalitate și netemeinicie iar, pe de altă parte, reluarea susținerilor și apărărilor formulate cu ocazia judecării pe fond a cauzei, permit încadrarea acestora într-unul din motivele de casare prevăzute de lege, astfel că nu se poate reține nemotivarea recursului în cauză și în consecință nici nulitatea acestuia. Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., prin raportare la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, respingerea recursului ca nefondat. Sentința atacată este legală și temeinică, în speță nefiind întrunite cerințele impuse de art. 304 și 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării sentinței. Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, în raport cu materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată în funcție de situația faptică.

În fapt, obiectul acțiunii recurentei-reclamante l-a constituit Decizia nr. 1104 din 4 noiembrie 2010 emisă de Consiliul Național al Audiovizualului prin care a fost sancționată cu amendă în cuantum de 20.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 39 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 cu modificările și completările ulterioare, raportat la prevederile art. 16 și art. 27 alin. (1) și (4) din Decizia nr. 187/2006, privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 39 alin. (1) din Legea audiovizualului, este interzisă difuzarea în serviciile de televiziune și de radiodifuziune a programelor care pot afecta grav dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, în special programele care conțin pornografie sau violență nejustificată, iar potrivit alin. (2) și (3) difuzarea acelor programe care pot afecta grav dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, se poate face numai dacă prin alegerea intervalului orar de difuzare, prin codare sau ca efect al altor sisteme din zona de transmisie, în situații normale nu pot auzi sau vedea emisiunile respective. Potrivit prevederilor Codului audiovizualului invocate programele de știri și de actualități se supun cerințelor de protecție a copiilor și vizionării în familie, iar subiectele sau evenimentele cu teme sexuale pot fi prezentate înainte de ora 22:00, numai în situația în care imaginile și comentariile care le însoțesc nu afectează copii.

Din perspectiva acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că decizia contestată prin care recurenta-reclamantă a fost sancționată cu amendă a fost emisă cu respectarea, interpretarea și aplicarea strictă a legii.

În ceea ce privește criticile recurentei-reclamante potrivit cărora niciuna dintre imaginile difuzate și nici dialogul purtat în cadrul emisiunilor respective nu pot fi incluse în categoria celor care pot afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, fiind difuzate exclusiv imagini editate (blurate) iar limbajul folosit în cadrul discuțiilor nefiind un limbaj obscen sau trivial, instanța de control judiciar le apreciază ca fiind nefondate, având în vedere că prin decizia de sancționare, nu s-a reținut ca încălcare utilizarea unui astfel de limbaj, ci nerespectarea dispozițiilor referitoare la programarea și difuzarea acestor programe la o oră accesibilă minorilor, fără a se ține cont de tipologia limbajului folosit pentru descrierea imaginilor care deși erau blurate, permiteau distingerea conținutului acestora, cu o evidentă conotație sexuală și având în vedere ora de difuzare accesibilă minorilor, erau de natură a afecta dezvoltarea mentală și morală a acestora.

Având în vedere aceste considerente, apreciind că în mod corect instanța de fond a reținut că actul administrativ atacat a fost adoptat cu interpretarea și aplicarea corectă a legii la situația de fapt, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul formulat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului. Respinge recursul declarat de SC Antena TV G. SA împotriva Sentinței nr. 7783 din 20 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2013. Procesat de GGC - LM