ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6201/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de

25 noiembrie 2010, reclamanta Antena TV G. SA (inițial SC TV A.1 SA) a chemat

în judecată pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, solicitând anularea

Deciziei nr. 1104 din 4 noiembrie 2010 emise de acesta și exonerarea sa de

plata amenzii în cuantum de 20.000 RON, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii

amenzii cu sancțiunea somației publice sau diminuarea cuantumului amenzii spre

minimul prevăzut de lege și suspendarea sancțiunii până la pronunțarea

hotărârii definitive și irevocabile, conform art. 95

2

alin. (2) din

Legea nr. 504/2002 a audiovizualului.

În susținerea

acțiunii s-a arătat că în cadrul ședinței din data de 4 noiembrie 2010 s-a

adoptat Decizia nr. 1104 având ca temei pretinsa încălcare a dispozițiilor art.

39 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului și ale art. 27 alin. (1)

și (4) din Decizia CNA nr. 187/2006.

În motivare s-a

arătat că în toate edițiile celor doua emisiuni (Acces direct și Observator),

au fost difuzate exclusiv numai imagini editate ("blurate", în sensul

ca orice parte a corpului uman care se încadrează la categoria nuditate nu au

fost înfățișate) și au fost purtate discuții cu invitații din studio, cu

privire la imaginile prezentate și cu privire la evenimentul în chestiune,

discuții în cadrul cărora nu s-a folosit, niciun moment, un limbai obscen sau

trivial, nefiind încălcate dispozițiile art. 39 alin. (2) din Legea nr. 544/2002.

De asemenea, s-a

susținut că limbajul folosit în cadrul emisiunilor și conținutul discuțiilor nu

a fost, susceptibil de a încălca normele legale, însuși paratul neputând

identifica și prezenta, cu titlu de exemplu izolat măcar, un limbaj care să

poată afecta dezvoltarea fizica, mentala sau morala a copiilor.

S-a mai invocat în

acțiune că emisiunea a conținut, pe tot parcursul său, semnul de avertizare

potrivit căruia accesul minorilor la vizionarea imaginilor impune acordul

prealabil al părinților și, de asemenea, emisiunea nu a conținut scene de

nuditate și nici nu a fost reprezentat actul sexual.

A invocat reclamanta

că dreptul la libera exprimare se bucură de o protecție absolută iar

exercitarea acestuia poate fi limitat, prin excepție, numai în baza legii, și,

fiind vorba de limitarea unui drept fundamental, norma legală este de stricta

interpretare și aplicare, iar încălcarea acestei obligații imperative nu este

justificată ca excepție de niciuna din caracteristicile speței de față.

De asemenea, s-a

invocat faptul că protecția libertății de exprimare este garantată inclusiv

emisiunilor televizate, chiar dacă acestea îmbracă uneori o formă mai puțin

convențională în care se prezintă și se critica fapte negative din orice arie a

vieții cotidiene, iar mesajul transmis în fiecare emisiune este unul de

condamnare morală.

A arătat reclamanta

că dispozițiile art. 27 alin. (1) și (4) din Decizia nr. 187/2006 nu au fost

încălcate, pentru că în emisiune nu au existat expresii necorespunzătoare,

triviale ori obscene, nu au existat nici imagini cu elemente de nuditate,

acestea fiind în totalitatea lor și în întregimea fiecăreia

"blurate".

În drept, a invocat

reclamanta art. 93 din Legea nr. 504/2002 privind audiovizualul.

Pârâtul Consiliul

Național al Audiovizualului a formulat întâmpinare la data de 1 aprilie 2011,

solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin Sentința nr.

7783 din 20 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de

reclamanta Antena TV G. SA, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al

Audiovizualului, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut în raport de dispozițiile art. 39 alin. (2)

din Legea nr. 504/2002, raportat la prevederile art. 16 și 27 alin. (1) și (4)

din Decizia nr. 187/2006 și art. 16 din Decizia CNA nr. 187 din 3 aprilie 2006

privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, că prin Decizia nr.

1104 din 4 noiembrie 2010, CNA a aplicat reclamantei SC TV A. 1 SA sancțiunea

amenzii în cuantum de 20.000 RON.

Analizând imaginile

care au fost prezentate în cadrul emisiunilor în discuție („Acces Direct” la

datele de 11, 13 și 15 octombrie 2010, difuzată cu începere de la ora 17,

respectiv „Observator” la data de 11, respectiv 15 octombrie 2010, difuzată

începând cu ora 19), conținutul comentariilor participanților la emisiunea

„Acces Direct”, respectiv al celor făcute pe marginea știrilor, Curtea a

apreciat că susținerile reclamantei privind abuzul de drept al autorității

pârâte nu pot fi reținute.

Astfel, a considerat

judecătorul fondului că împrejurarea că imaginile au fost blurate nu poate sta

la baza concluziei netemeiniciei actului administrativ, în condițiile în care

acestea permiteau deducția asupra situațiilor cu conotație sexuală prezentate,

având în vedere și comentariile ce însoțeau prezentarea imaginilor, precum și

tema emisiunii („vor în filme pentru adulți; I.D și soția sa au apărut în poze

sexy”, „Sexy la vârsta a treia?”, „Artiștii vorbesc despre I.D. și soția sa”).

S-a mai avut în

vedere că deși expresiile precum „filme pentru adulți”, „poze sexy”, „au apărut

dezbrăcați”, „am făcut dragoste”, „filme xxx” nu sunt obscene sau triviale,

prin decizia CNAS nu s-a reținut acest lucru, ci împrejurarea că, alăturate

imaginilor difuzate, au fost de natură a prejudicia dezvoltarea psihică sau

morală a minorilor .

Curtea a constatat că

în mod just CNA a apreciat că reclamanta nu a ținut cont la programarea și

difuzarea acelui subiect de criterii precum tipologia limbajului („Ne iubim mai

mult ca în prima noapte când am făcut dragoste. Avem curajul să jucăm în filme

porno, ne pricepem”, „Șoc: Amor pentru comerț cu vin. După pozele sexy, D. și

P. au deschis crama”, „Cei doi artiști au apărut dezbrăcați în ziare, în scene

desprinse parcă din filmele pentru adulți”, etc.), numărul și natura scenelor

de nuditate (fotografiile blurate, dar într-o măsură în care situațiile arătate

de respectivele imagini puteau fi deduse, prezentate în mod repetat), încadrând

greșit emisiunea ca fiind una ce poate fi vizionată de minori cu acordul

părinților.

În fine, judecătorul

fondului a constatat că actul administrativ contestat este adoptat cu

interpretarea și aplicarea corectă a legii la situația de fapt, amenda aplicată

fiind orientată spre minim în condițiile în care reclamanta a mai fost

sancționată anterior pentru încălcarea acelorași dispoziții legale.

În ceea ce privește

cererea de suspendare a executării deciziei, a apreciat instanța că nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv cazul bine justificat și

paguba iminentă.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta SC Antena TV G. SA criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea

motivelor de recurs invocate, în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C.

proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut în esență că emisiunile pentru care

a fost sancționată prin decizia atacată, nu au încălcat dispozițiile art. 39

alin. (2) din Legea nr. 544/2002 a audiovizualului și nici art. 27 alin. (1) și

(4) din Decizia nr. 187/2006 a CNA.

Consideră recurenta

că a argumentat și dovedit cu ocazia judecății în fond a cauzei, că difuzarea

emisiunilor s-a efectuat cu respectarea strictă a dispozițiilor legale iar

sancționarea sa cu amendă, dispusă prin decizia atacată, îi încalcă dreptul

constituțional garantat la liberă exprimare, reprezentând un abuz de drept din

partea autorității.

Intimatul Consiliul

Național al Audiovizualului a formulat întâmpinare invocând excepția nulității

recursului, pentru neindicarea motivelor pentru care acesta a fost declarat, în

sensul că în cuprinsul cererii de recurs nu au fost formulate critici

propriu-zise la adresa sentinței atacate și a solicitat respingerea recursului

formulat și menținerea deciziei contestate ca fiind legală și temeinică.

Examinând cu

prioritate, în temeiul art. 137 C. proc. civ. excepția invocată, Înalta Curte

urmează a o respinge, cererea de recurs fiind întemeiată pe dispozițiile art.

304

1

C. proc. civ., care permit recurentului invocarea oricărui

motiv de nelegalitate și netemeinicie iar, pe de altă parte, reluarea

susținerilor și apărărilor formulate cu ocazia judecării pe fond a cauzei,

permit încadrarea acestora într-unul din motivele de casare prevăzute de lege,

astfel că nu se poate reține nemotivarea recursului în cauză și în consecință

nici nulitatea acestuia.

Examinând sentința

atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., prin raportare la art. 20 și art.

28 din Legea nr. 554/2004, respingerea recursului ca nefondat.

Sentința atacată este

legală și temeinică, în speță nefiind întrunite cerințele impuse de art. 304 și

304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării sentinței.

Instanța de fond a

reținut corect situația de fapt, în raport cu materialul probator administrat

în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată în funcție de situația

faptică.

În fapt, obiectul

acțiunii recurentei-reclamante l-a constituit Decizia nr. 1104 din 4 noiembrie

2010 emisă de Consiliul Național al Audiovizualului prin care a fost

sancționată cu amendă în cuantum de 20.000 RON pentru încălcarea prevederilor

art. 39 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 cu modificările și

completările ulterioare, raportat la prevederile art. 16 și art. 27 alin. (1)

și (4) din Decizia nr. 187/2006, privind Codul de reglementare a conținutului

audiovizual cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 39 alin.

(1) din Legea audiovizualului, este interzisă difuzarea în serviciile de

televiziune și de radiodifuziune a programelor care pot afecta grav dezvoltarea

fizică, mentală sau morală a minorilor, în special programele care conțin

pornografie sau violență nejustificată, iar potrivit alin. (2) și (3) difuzarea

acelor programe care pot afecta grav dezvoltarea fizică, mentală sau morală a

minorilor, se poate face numai dacă prin alegerea intervalului orar de

difuzare, prin codare sau ca efect al altor sisteme din zona de transmisie, în

situații normale nu pot auzi sau vedea emisiunile respective.

Potrivit prevederilor

Codului audiovizualului invocate programele de știri și de actualități se supun

cerințelor de protecție a copiilor și vizionării în familie, iar subiectele sau

evenimentele cu teme sexuale pot fi prezentate înainte de ora 22:00, numai în

situația în care imaginile și comentariile care le însoțesc nu afectează copii.

Din perspectiva

acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut

de către instanța de fond că decizia contestată prin care recurenta-reclamantă

a fost sancționată cu amendă a fost emisă cu respectarea, interpretarea și

aplicarea strictă a legii.

În ceea ce privește

criticile recurentei-reclamante potrivit cărora niciuna dintre imaginile

difuzate și nici dialogul purtat în cadrul emisiunilor respective nu pot fi

incluse în categoria celor care pot afecta dezvoltarea fizică, mentală sau

morală a minorilor, fiind difuzate exclusiv imagini editate (blurate) iar limbajul

folosit în cadrul discuțiilor nefiind un limbaj obscen sau trivial, instanța de

control judiciar le apreciază ca fiind nefondate, având în vedere că prin

decizia de sancționare, nu s-a reținut ca încălcare utilizarea unui astfel de

limbaj, ci nerespectarea dispozițiilor referitoare la programarea și difuzarea

acestor programe la o oră accesibilă minorilor, fără a se ține cont de

tipologia limbajului folosit pentru descrierea imaginilor care deși erau

blurate, permiteau distingerea conținutului acestora, cu o evidentă conotație

sexuală și având în vedere ora de difuzare accesibilă minorilor, erau de natură

a afecta dezvoltarea mentală și morală a acestora.

Având în vedere

aceste considerente, apreciind că în mod corect instanța de fond a reținut că

actul administrativ atacat a fost adoptat cu interpretarea și aplicarea corectă

a legii la situația de fapt, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul formulat în

cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității recursului.

Respinge recursul

declarat de SC Antena TV G. SA împotriva Sentinței nr. 7783 din 20 decembrie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 septembrie 2013.

Procesat de GGC - LM