ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 744/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. TV G. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, anularea Deciziei din 3 iunie 2010 emise de pârât, prin care a fost sancționată cu obligarea de a difuza timp de 10 minute, între orele 19:00 și 19:10, numai textul deciziei de sancționare. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin raportul de monitorizare s-a adus la cunoștința Consiliului faptul că, în cadrul emisiunii Acces direct din 25 mai 2010, a fost abordată problema deosebit de gravă a doi minori care au primit din partea unor adulți sume de bani pentru a întreține relații sexuale, în timp ce erau filmați cu un telefon mobil.

Reclamanta a mai arătat că emisiunea nu a cuprins nicio abatere care să justifice aplicarea unei sancțiuni atât de grave cum este suspendarea emisiei. Simplul fapt ca subiectul prezentat este de o gravitate și reprobabilitate morală atât de accentuată încât devine inacceptabil ca și conceptualizare de către unii telespectatori, nu reprezintă un motiv de sancționare. Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate, sancțiunea fiind aplicată pentru conținutul mai multor ediții ale emisiunii „Acces direct” difuzate de la ora 17:00, precum și pentru o ediție a emisiunii informative „Observator”, difuzată de la ora 19:00, din perioada 17 - 28 mai 2010, în care au fost tratate subiecte cu conotații sexuale, ilustrate cu imagini, la ore accesibile minorilor, ceea ce a condus la încălcarea gravă a legislației audiovizuale referitoare la protecția copiilor în cadrul serviciilor de programe.

Referitor la susținerile reclamantei, pârâtul a precizat că acestea vizează doar emisiunea „Acces direct” din 25 mai 2010, deși sancțiunea nu a fost aplicată doar pentru această emisiune, iar aceasta nu a constat în suspendarea emisiei, ci în difuzarea textului sancțiunii aplicate. Prin Sentința nr. 1555 din 1 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Prin Decizia nr. 582 din 3 iunie 2010, CNA a decis sancționarea radiodifuzorului SC TV A. SA cu obligația de a difuza timp de 10 minute, sonor și vizual, în intervalul orar 19:00 - 19:10, numai textul deciziei de sancționare, pentru încălcarea prevederilor art. 39 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și dispozițiile art. 16 și art. 27 alin. (1) și (4) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizualului, cu modificările și completările ulterioare.

Din conținutul deciziei, rezultă că sancțiunea care nu constă în suspendarea emisiei, astfel cum susține reclamanta, a fost aplicată pentru emisiunile „Acces direct”, edițiile din zilele de 17 - 20, 24, 25, 27 și 28 mai 2010, și pentru emisiunea informativă „Observator” de la ora 19:00 din data de 25 mai 2010, difuzate pe postul Antena 1, reclamanta făcând referire doar la emisiunea „Acces direct” din data de 25 mai 2010, susținând în mod neîntemeiat că sancțiunea ar fi fost aplicată doar pentru această emisiune. Prima instanță a considerat că în cauză au fost încălcate dispozițiile menționate în decizia atacată, emisă de pârât cu respectarea Legii nr. 504/2002 și ale Deciziei CNA nr. 187/2006.

Astfel, a reținut că în emisiunea „Acces direct” din data de 25 mai 2010, sub titlul „Tupeu de borfași: sex cu copii pe bani”, a fost dezbătut de la ora 17:50 un subiect ilustrat cu imagini referitor la doi copii care au fost plătiți de câțiva tineri pentru a întreține relații sexuale pe o terasă a unui restaurant din Hârșova, în timp ce tinerii filmau cu telefonul mobil spunându-le copiilor ce anume să facă. A fost difuzat materialul filmat cu telefonul mobil, iar pe ecran a fost titrată conversația cu conotații sexuale dintre copii și cei care filmau, ulterior având loc dezbateri pe parcursul cărora au fost reluate de 27 de ori secvențe din imaginile difuzate. Această emisiune a fost difuzată cu semnul de avertizare (AP), ceea ce înseamnă că programul putea fi vizionat de minorii până la 12 ani numai cu acordul părinților.

Prima instanță apreciat astfel că nu pot fi primite susținerile reclamantei, în sensul că au fost blurate orice imagini care ar fi putut avea conotație sexuală, având în vedere că a fost titrată conversația, iar aceasta, chiar dacă a fost cenzurată, precum și comentariile care au fost făcute în studio pe marginea materialului prezentat, permiteau publicului să înțeleagă discuțiile cu conotație sexuală din materialul filmat, iar încercarea reclamantei de a sublinia avantajele emisiunii care în opinia sa sunt emisiuni de anchetă socială, nu înlătură caracterul vătămător al materialului audiovizual prezentat asupra dezvoltării mentale sau morale a minorilor și nu diminuează gravitatea faptelor prin care reclamanta a încălcat legislația audiovizuală.

Prima instanță a avut în vedere și ora difuzării emisiunii - 17:50, apreciind astfel că reclamanta nu și-a respectat obligația de a asigura protecția minorilor, difuzând repetat la acea oră imagini cu conotații sexuale, anunțate ca fiind șocante și prezentând și dialogul care le însoțea, or, asemenea subiecte sau evenimente pot fi prezentate înainte de ora 22:00 numai în situația în care imaginile și comentariile care le însoțesc nu afectează copiii. În aceeași zi, 25 mai 2010, în emisiunea informativă „Observator”, de la ora 19:00 a fost prezentat din nou subiectul de la emisiunea „Acces direct”, imaginile difuzate fiind însoțite de titrarea pe ecran a dialogului având conotații sexuale.

La aplicarea sancțiunii, pârâtul a mai avut în vedere și emisiunea „Acces direct”, edițiile difuzate la datele de 17, 18, 19, 20, 24, 27 și 28 mai 2010, cu semnul de avertizare (AP), conform căruia producția audiovizuală putea fi vizionată de copii până la 12 ani numai cu acordul părinților. Prima instanță a apreciat că în mod greșit reclamanta a încadrat emisiunile amintite în categoria celor ce pot fi vizionate de minorii de până la 12 ani numai cu acordul părinților, încadrare ce nu se justifică prin temele abordate, prin subiectele dezbătute care s-au axat preponderent pe relații sexuale, pe viața sexuală și nici prin reperele morale care sunt date copiilor de persoanele prezentate în emisiune.

Folosirea corectă a semnelor de avertizare de către radiodifuzori fiind importantă atât pentru stabilirea orei la care poate fi difuzat programul, cât și pentru a permite părinților să aleagă un program pe care să îl poată viziona copiii, fără a fi prejudiciată dezvoltarea lor morală și psihică. Cu privire la sancțiunea aplicată, prima instanță a reținut că la stabilirea acesteia s-a avut în vedere împrejurarea că anterior, același radiodifuzor, a fost sancționat în mod repetat pentru încălcarea prevederilor legale referitoare la protecția minorilor, astfel cum rezultă din copiile Deciziilor nr. 355 din 18 martie 2010 și nr. 620 din 2 iunie 2009 depuse la dosar, dispozițiile art. 95 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 504/2002, care prevăd că sancțiunea poate fi aplicată gradual și numai după ce în prealabil radiodifuzorul a mai fost amendat de cel puțin două ori fiind respectate.

În fine, prima instanță a apreciat că libertatea de exprimare nu are un caracter absolut, astfel cum susține reclamanta, exercitarea acesteia fiind supusă unor limitări, în speță măsura de sancționare dispusă de pârât fiind necesară într-o societate democratică pentru ca difuzarea programelor audiovizuale să se facă cu respectarea normelor de protecție a copiilor. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs invocate conform art. 304 1 C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv greșita aplicare a legii.

Se invocă de recurentă faptul că soluția de respingere a acțiunii este nelegală și netemeinică, fiind apreciată greșit ca legal emisă Deciziei nr. 582 din 3 iunie 2010 a CNA prin care față de reclamantă s-a dispus sancțiunea prevăzută de art. 95 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 504/2002 constând în obligarea de a difuza timp de 10 minute, între orele 19:00 - 19:10 numai textul deciziei de sancționare. Se arată că în mod greșit s-a apreciat că nu au fost încălcate dispozițiile cuprinse în Decizia nr. 187/2006 a CNA de conținutul emisiunii „Acces direct” ediția din 25 mai 2010. Se arată că au fost respectate cu strictețe dispozițiile art. 4 alin. (1), art. 23 alin. (5) art. 27 alin. (2) și (4) din Decizia nr. 187/2006 a CNA, fapt rezultat din cuprinsul raportului de monitorizare.

Se arată, în motivele de recurs faptul că nu s-a ținut cont de către instanța de fond de specificul emisiunilor „Acces direct” - emisiune de anchetă socială. Recurenta arată că măsura de sancționare dispusă este discriminatorie și abuzivă în raport de dispozițiile art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de practica constantă a instanței comunitare fiind încălcat dreptul la libera exprimare. În acest sens se invocă decizii din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care subliniază faptul că „instanța trebuie să se limiteze la a verifica dacă interferența autorității publice poate fi descrisă ca fiind „absolut necesară într-o societate democratică. La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente. Sentința atacată prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea recurentei este dată cu aplicarea corectă a legii, fiind constatată ca legal emisă Decizia nr. 582 din 3 iunie 2010, prin care recurenta a fost sancționată pentru încălcarea dispozițiilor art. 39 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 precum și de art. 16 și art. 27 alin. (1) și (4) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual.

Sancțiunea a fost aplicată pentru conținutul mai multor ediții ale emisiunii „Acces direct” și nu numai pentru ediția din 25 mai 2010, precum și pentru o ediție a emisiunii informative „Observator” din perioada 17 - 28 mai 2010, emisiuni care au abordat subiecte cu conotații sexuale, însoțite de imagini, difuzate de recurentă la ore accesibile minorilor, ceea ce a avut drept consecință încălcarea gravă a prevederilor din legislația audiovizuală referitoare la protecția copiilor în cadrul serviciilor de programe, aspecte reținut de instanța de fond.

Susținerea recursului promovat, recurenta-reclamantă invocă raportul de monitorizare și face o serie de considerații cu privire la faptul că s-ar fi luat toate măsurile redacționale ce se impuneau (respectiv blurarea chipului copiilor sau anunțul că imaginile sunt șocante!) pentru ca emisiunea să fie difuzată cu respectarea cadrului legal, după care sunt citate articole din Codul audiovizualului, ce au constituit temei legal al aplicării sancțiunii. În contextul considerațiilor făcute de recurenta-reclamantă potrivit cărora aceasta și-ar fi respectat obligațiile prevăzute de legislația audiovizuală "de o manieră absolută"(!), se face mențiunea potrivit căreia emisiunea "A.D." din 25 mai 2010 nu a cuprins nicio abatere care să justifice aplicarea unei sancțiuni atât de grave.

Cu privire la sancțiune, prin decizia contestată nu s-a dispus suspendarea emisiei, ci difuzarea pe ecranul televizorului a textului sancțiunii aplicate de CNA, timp de 10 minute, în intervalul orar 19:00 - 19:10, în scopul informării publicului. În ceea ce privește emisiunea "A.D.", în general, recurenta-reclamantă apreciază că o emisiune de acest gen rămâne un mijloc deosebit de eficient în demascarea unor infracțiuni, precizând că, în speță, autoritățile s-au sesizat din oficiu abia după prezentarea în presă a imaginilor incriminate de CNA.

Sub acest aspect, Consiliul nu a făcut nicio considerație cu privire la subiectul ales a fi difuzat de recurenta-reclamantă, ci a constatat că modalitatea în care a fost prezentat publicului un subiect cu conotații sexuale nu a ținut cont de interesul superior al copilului statuat atât de legislația audiovizuală (art. 2 din Codul audiovizualului), dar și de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Nicio normă legală nu exceptează un program audiovizual de la regulile stabilite pentru difuzarea lui, indiferent de natura sau importanța subiectelor pe care și le propune să le dezbată. În ceea ce privește invocarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea apreciază că cele trei spații indicate nu sunt aplicabile în cauză, neexistând o situație similară.

În ceea ce privește dreptul la libera exprimare prevăzută de dispozițiile art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului acesta nu are un caracter absolut, necondiționat, ci exercitarea acestei libertăți comportă limitări potrivit art. 10 parag. 2. Exercitarea acestei libertăți comportă îndatoriri și responsabilități în vederea protejării altor valori, inclusiv morala și drepturile altor persoane respectiv a minorilor, în prezenta cauză. Astfel, în cauză, art. 39 din Legea audiovizualului, ca temei juridic al aplicării sancțiunii, este norma care reglementează protecția minorilor în cadrul serviciilor de program. În cauză interesul superior al copilului a fost vătămat prin difuzarea repetată a imaginilor cu conotații sexuale și a dialogului ce le însoțește a fost contradicție cu obligațiile recurentei-reclamante de a asigura protecția minorilor, conform reglementărilor legale, având în vedere orele de difuzare a emisiunilor, accesibile minorilor.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC „A. TV G.” SA împotriva Sentinței nr. 1555 din 1 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 februarie 2012. Procesat de GGC - LM