ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 744/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 744/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta

SC A. TV G. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al

Audiovizualului, anularea Deciziei din 3 iunie 2010 emise de pârât, prin care a

fost sancționată cu obligarea de a difuza timp de 10 minute, între orele 19:00

și 19:10, numai textul deciziei de sancționare.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că prin raportul de monitorizare s-a adus la

cunoștința Consiliului faptul că, în cadrul emisiunii Acces direct din 25 mai

2010, a fost abordată problema deosebit de gravă a doi minori care au primit

din partea unor adulți sume de bani pentru a întreține relații sexuale, în timp

ce erau filmați cu un telefon mobil.

Reclamanta a mai

arătat că emisiunea nu a cuprins nicio abatere care să justifice aplicarea unei

sancțiuni atât de grave cum este suspendarea emisiei. Simplul fapt ca subiectul

prezentat este de o gravitate și reprobabilitate morală atât de accentuată

încât devine inacceptabil ca și conceptualizare de către unii telespectatori,

nu reprezintă un motiv de sancționare.

Prin întâmpinare,

pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate, sancțiunea fiind

aplicată pentru conținutul mai multor ediții ale emisiunii „Acces direct”

difuzate de la ora 17:00, precum și pentru o ediție a emisiunii informative

„Observator”, difuzată de la ora 19:00, din perioada 17 - 28 mai 2010, în care

au fost tratate subiecte cu conotații sexuale, ilustrate cu imagini, la ore

accesibile minorilor, ceea ce a condus la încălcarea gravă a legislației

audiovizuale referitoare la protecția copiilor în cadrul serviciilor de

programe.

Referitor la

susținerile reclamantei, pârâtul a precizat că acestea vizează doar emisiunea

„Acces direct” din 25 mai 2010, deși sancțiunea nu a fost aplicată doar pentru

această emisiune, iar aceasta nu a constat în suspendarea emisiei, ci în

difuzarea textului sancțiunii aplicate.

Prin Sentința nr.

1555 din 1 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin Decizia nr. 582

din 3 iunie 2010, CNA a decis sancționarea radiodifuzorului SC TV A. SA cu

obligația de a difuza timp de 10 minute, sonor și vizual, în intervalul orar

19:00 - 19:10, numai textul deciziei de sancționare, pentru încălcarea

prevederilor art. 39 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, cu modificările și

completările ulterioare, precum și dispozițiile art. 16 și art. 27 alin. (1) și

(4) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului

audiovizualului, cu modificările și completările ulterioare.

Din conținutul

deciziei, rezultă că sancțiunea care nu constă în suspendarea emisiei, astfel

cum susține reclamanta, a fost aplicată pentru emisiunile „Acces direct”,

edițiile din zilele de 17 - 20, 24, 25, 27 și 28 mai 2010, și pentru emisiunea

informativă „Observator” de la ora 19:00 din data de 25 mai 2010, difuzate pe

postul Antena 1, reclamanta făcând referire doar la emisiunea „Acces direct”

din data de 25 mai 2010, susținând în mod neîntemeiat că sancțiunea ar fi fost

aplicată doar pentru această emisiune.

Prima instanță a considerat

că în cauză au fost încălcate dispozițiile menționate în decizia atacată, emisă

de pârât cu respectarea Legii nr. 504/2002 și ale Deciziei CNA nr. 187/2006.

Astfel, a reținut că

în emisiunea „Acces direct” din data de 25 mai 2010, sub titlul „Tupeu de

borfași: sex cu copii pe bani”, a fost dezbătut de la ora 17:50 un subiect

ilustrat cu imagini referitor la doi copii care au fost plătiți de câțiva

tineri pentru a întreține relații sexuale pe o terasă a unui restaurant din

Hârșova, în timp ce tinerii filmau cu telefonul mobil spunându-le copiilor ce

anume să facă.

A fost difuzat

materialul filmat cu telefonul mobil, iar pe ecran a fost titrată conversația

cu conotații sexuale dintre copii și cei care filmau, ulterior având loc

dezbateri pe parcursul cărora au fost reluate de 27 de ori secvențe din

imaginile difuzate.

Această emisiune a

fost difuzată cu semnul de avertizare (AP), ceea ce înseamnă că programul putea

fi vizionat de minorii până la 12 ani numai cu acordul părinților.

Prima instanță

apreciat astfel că nu pot fi primite susținerile reclamantei, în sensul că au

fost blurate orice imagini care ar fi putut avea conotație sexuală, având în

vedere că a fost titrată conversația, iar aceasta, chiar dacă a fost cenzurată,

precum și comentariile care au fost făcute în studio pe marginea materialului

prezentat, permiteau publicului să înțeleagă discuțiile cu conotație sexuală

din materialul filmat, iar încercarea reclamantei de a sublinia avantajele

emisiunii care în opinia sa sunt emisiuni de anchetă socială, nu înlătură

caracterul vătămător al materialului audiovizual prezentat asupra dezvoltării

mentale sau morale a minorilor și nu diminuează gravitatea faptelor prin care

reclamanta a încălcat legislația audiovizuală.

Prima instanță a avut

în vedere și ora difuzării emisiunii - 17:50, apreciind astfel că reclamanta nu

și-a respectat obligația de a asigura protecția minorilor, difuzând repetat la

acea oră imagini cu conotații sexuale, anunțate ca fiind șocante și prezentând

și dialogul care le însoțea, or, asemenea subiecte sau evenimente pot fi

prezentate înainte de ora 22:00 numai în situația în care imaginile și

comentariile care le însoțesc nu afectează copiii.

În aceeași zi, 25 mai

2010, în emisiunea informativă „Observator”, de la ora 19:00 a fost prezentat

din nou subiectul de la emisiunea „Acces direct”, imaginile difuzate fiind

însoțite de titrarea pe ecran a dialogului având conotații sexuale.

La aplicarea

sancțiunii, pârâtul a mai avut în vedere și emisiunea „Acces direct”, edițiile

difuzate la datele de 17, 18, 19, 20, 24, 27 și 28 mai 2010, cu semnul de

avertizare (AP), conform căruia producția audiovizuală putea fi vizionată de

copii până la 12 ani numai cu acordul părinților.

Prima instanță a

apreciat că în mod greșit reclamanta a încadrat emisiunile amintite în

categoria celor ce pot fi vizionate de minorii de până la 12 ani numai cu

acordul părinților, încadrare ce nu se justifică prin temele abordate, prin

subiectele dezbătute care s-au axat preponderent pe relații sexuale, pe viața

sexuală și nici prin reperele morale care sunt date copiilor de persoanele

prezentate în emisiune.

Folosirea corectă a

semnelor de avertizare de către radiodifuzori fiind importantă atât pentru

stabilirea orei la care poate fi difuzat programul, cât și pentru a permite

părinților să aleagă un program pe care să îl poată viziona copiii, fără a fi

prejudiciată dezvoltarea lor morală și psihică.

Cu privire la

sancțiunea aplicată, prima instanță a reținut că la stabilirea acesteia s-a

avut în vedere împrejurarea că anterior, același radiodifuzor, a fost

sancționat în mod repetat pentru încălcarea prevederilor legale referitoare la

protecția minorilor, astfel cum rezultă din copiile Deciziilor nr. 355 din 18

martie 2010 și nr. 620 din 2 iunie 2009 depuse la dosar, dispozițiile art. 95

alin. (2) lit. a) din Legea nr. 504/2002, care prevăd că sancțiunea poate fi

aplicată gradual și numai după ce în prealabil radiodifuzorul a mai fost

amendat de cel puțin două ori fiind respectate.

În fine, prima

instanță a apreciat că libertatea de exprimare nu are un caracter absolut,

astfel cum susține reclamanta, exercitarea acesteia fiind supusă unor limitări,

în speță măsura de sancționare dispusă de pârât fiind necesară într-o societate

democratică pentru ca difuzarea programelor audiovizuale să se facă cu

respectarea normelor de protecție a copiilor.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs

invocate conform art. 304

1

C. proc. civ. se încadrează în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv greșita aplicare a legii.

Se invocă de

recurentă faptul că soluția de respingere a acțiunii este nelegală și

netemeinică, fiind apreciată greșit ca legal emisă Deciziei nr. 582 din 3 iunie

2010 a CNA prin care față de reclamantă s-a dispus sancțiunea prevăzută de art.

95 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 504/2002 constând în obligarea de a difuza

timp de 10 minute, între orele 19:00 - 19:10 numai textul deciziei de

sancționare.

Se arată că în mod

greșit s-a apreciat că nu au fost încălcate dispozițiile cuprinse în Decizia

nr. 187/2006 a CNA de conținutul emisiunii „Acces direct” ediția din 25 mai

2010.

Se arată că au fost

respectate cu strictețe dispozițiile art. 4 alin. (1), art. 23 alin. (5) art.

27 alin. (2) și (4) din Decizia nr. 187/2006 a CNA, fapt rezultat din cuprinsul

raportului de monitorizare.

Se arată, în motivele

de recurs faptul că nu s-a ținut cont de către instanța de fond de specificul

emisiunilor „Acces direct” - emisiune de anchetă socială.

Recurenta arată că

măsura de sancționare dispusă este discriminatorie și abuzivă în raport de

dispozițiile art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de

practica constantă a instanței comunitare fiind încălcat dreptul la libera

exprimare. În acest sens se invocă decizii din jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului, care subliniază faptul că „instanța trebuie să se limiteze

la a verifica dacă interferența autorității publice poate fi descrisă ca fiind

„absolut necesară într-o societate democratică.

La dosar

intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Analizând recursul

declarat în raport de motivele invocate, curtea îl apreciază ca nefondat pentru

următoarele considerente.

Sentința atacată prin

care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea recurentei este dată cu aplicarea

corectă a legii, fiind constatată ca legal emisă Decizia nr. 582 din 3 iunie

2010, prin care recurenta a fost sancționată pentru încălcarea dispozițiilor

art. 39 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 precum și de art. 16 și art. 27 alin.

(1) și (4) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a

conținutului audiovizual.

Sancțiunea a fost

aplicată pentru conținutul mai multor ediții ale emisiunii „Acces direct” și nu

numai pentru ediția din 25 mai 2010, precum și pentru o ediție a emisiunii

informative „Observator” din perioada 17 - 28 mai 2010, emisiuni care au

abordat subiecte cu conotații sexuale, însoțite de imagini, difuzate de

recurentă la ore accesibile minorilor, ceea ce a avut drept consecință

încălcarea gravă a prevederilor din legislația audiovizuală referitoare la

protecția copiilor în cadrul serviciilor de programe, aspecte reținut de

instanța de fond.

Susținerea recursului

promovat, recurenta-reclamantă invocă raportul de monitorizare și face o serie

de considerații cu privire la faptul că s-ar fi luat toate măsurile

redacționale ce se impuneau (respectiv blurarea chipului copiilor sau anunțul

că imaginile sunt șocante!) pentru ca emisiunea să fie difuzată cu respectarea

cadrului legal, după care sunt citate articole din Codul audiovizualului, ce au

constituit temei legal al aplicării sancțiunii.

În contextul

considerațiilor făcute de recurenta-reclamantă potrivit cărora aceasta și-ar fi

respectat obligațiile prevăzute de legislația audiovizuală "de o manieră

absolută"(!), se face mențiunea potrivit căreia emisiunea "A.D."

din 25 mai 2010 nu a cuprins nicio abatere care să justifice aplicarea unei

sancțiuni atât de grave.

Cu privire la

sancțiune, prin decizia contestată nu s-a dispus suspendarea emisiei, ci

difuzarea pe ecranul televizorului a textului sancțiunii aplicate de CNA, timp

de 10 minute, în intervalul orar 19:00 - 19:10, în scopul informării

publicului.

În ceea ce privește

emisiunea "A.D.", în general, recurenta-reclamantă apreciază că o

emisiune de acest gen rămâne un mijloc deosebit de eficient în demascarea unor

infracțiuni, precizând că, în speță, autoritățile s-au sesizat din oficiu abia

după prezentarea în presă a imaginilor incriminate de CNA.

Sub acest aspect,

Consiliul nu a făcut nicio considerație cu privire la subiectul ales a fi

difuzat de recurenta-reclamantă, ci a constatat că modalitatea în care a fost

prezentat publicului un subiect cu conotații sexuale nu a ținut cont de

interesul superior al copilului statuat atât de legislația audiovizuală (art. 2

din Codul audiovizualului), dar și de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Nicio normă legală nu

exceptează un program audiovizual de la regulile stabilite pentru difuzarea

lui, indiferent de natura sau importanța subiectelor pe care și le propune să

le dezbată.

În ceea ce privește

invocarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea apreciază

că cele trei spații indicate nu sunt aplicabile în cauză, neexistând o situație

similară.

În ceea ce privește

dreptul la libera exprimare prevăzută de dispozițiile art. 10 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului acesta nu are un caracter absolut,

necondiționat, ci exercitarea acestei libertăți comportă limitări potrivit art.

10 parag. 2.

Exercitarea acestei

libertăți comportă îndatoriri și responsabilități în vederea protejării altor

valori, inclusiv morala și drepturile altor persoane respectiv a minorilor, în

prezenta cauză.

Astfel, în cauză,

art. 39 din Legea audiovizualului, ca temei juridic al aplicării sancțiunii,

este norma care reglementează protecția minorilor în cadrul serviciilor de

program. În cauză interesul superior al copilului a fost vătămat prin difuzarea

repetată a imaginilor cu conotații sexuale și a dialogului ce le însoțește a

fost contradicție cu obligațiile recurentei-reclamante de a asigura protecția

minorilor, conform reglementărilor legale, având în vedere orele de difuzare a

emisiunilor, accesibile minorilor.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge

recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de

instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC „A. TV G.” SA împotriva Sentinței nr. 1555 din 1 martie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 14 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM