ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6405/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamantul E.T., în calitate de conducător al Departamentului pentru Relațiile cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României - Departamentul IV, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a formulat cerere de suspendare a executării Deciziei nr. 11 din data de 28 mai 2011 (În continuare "Decizia") emisă de Curtea de Conturi și confirmată prin Încheierea nr. IV/60 din data de 5 iulie 2012 (în continuare "Încheierea") emisă de Curtea de Conturi (Anexa 1). În cauză a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantului Ministerul Afacerilor Externe.

Curtea de Conturi a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active și a inadmisibilității acțiunii, care au fost respinse prin încheierea din 15 octombrie 2012. Prin Sentința civilă nr. 6853 din 3 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare formulată de reclamantul E.T., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României și intervenientul Ministerul Afacerilor Externe. A respins cererea de intervenție. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: În privința existenței cazului bine justificat, Curtea a reținut aparența de legalitate a actului care face obiectul litigiului, remarcând faptul că a fost emis de organul competent în exercitarea atribuțiilor legale, are temei legal și cuprinde considerentele pentru care actul administrativ contestat a fost emis.

Criticile reclamantului referitoare la raportul de audit indicat în cererea de chemare în judecată identificat cu nr. 4421 din 27 aprilie 2012 nu pot conduce la concluzia existenței în speță a unui caz bine justificat în sensul Legii contenciosului administrativ, dat fiind faptul că nelegalitatea vădită și aparentă trebuie să fie proprie actului a cărui suspendare se solicită ori în speță, reclamantul critică practic documentația care a stat la baza actului a cărui suspendare se solicită. - În fapt, auditorii publici externi din cadrul Departamentului IV - Direcția I al Curții de Conturi a României au desfășurat în perioada 14 martie 2012 - 27 aprilie 2012 acțiunea de audit al performanței "programului privind sprijinirea românilor de pretutindeni în anul 2009" derulat de Ministerul Afacerilor Externe - Departamentul pentru Relațiile cu Românii de pretutindeni, la Ministerul Afacerilor Externe.

- Deficiențele constatate au fost consemnate în Procesul-verbal nr. 40229 din 3 mai 2012 (nr. înregistrare la Curtea Conturi IV) de constatare anexă la raportul de audit al performanței.

- Examinând deficiențele consemnate în raportul de audit al performanței nr. 40229 din 3 mai 2011 nr. înregistrare Curtea Conturi IV), a fost emisă Decizia nr. 11 din 28 mai 2012, prin care au fost dispuse măsuri în sarcina ordonatorului de credite Ministerul Afacerilor Externe, menținută prin Încheierea nr. 59 iulie 2012 . Cu privire la cererea de suspendare a executării actului administrativ, prima instanță a reținut următoarele: I. Cazul bine justificat - Din analiza sistematică a dispozițiilor art. 15, art. 14, art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004 rezultă că pot fi împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ: necompetența autorității administrative de a emite actul administrativ, lipsa temeiului legal, declararea ca neconstituțională a normei juridice în temeiul căreia a fost emis, modificarea parțială a actului administrativ de către autoritatea emitentă, anularea parțială a actului administrativ de către autoritatea ierarhic superioară etc. - raportând raționamentul generic expus la datele speței cu care a fost învestită, Curtea de apel a reținut faptul că: - actul care face obiectul prezentului litigiu a fost emis de organul competent, în exercitarea atribuțiilor legale, are temei legal și cuprinde considerentele pentru care actul administrativ contestat a fost emis.

- în ceea ce privește criticile reclamantului referitoare la raportul de audit pe care reclamantul îl indică în cererea de chemare în judecată cu numărul 4421 din 27 aprilie 2012, Curtea de apel a constatat faptul că acestea nu pot conduce la concluzia existenței în speță a unui caz bine justificat în sensul Legii contenciosului administrativ, dat fiind faptul că nelegalitatea vădită și aparentă trebuie să fie proprie actului a cărui suspendare se solicită, or, în speță, reclamantul critică practic, documentația care a stat la baza actului a cărui suspendare se solicită. A mai constatat Curtea că actul administrativ a cărui suspendare se solicită, se adresează unui alt subiect de drept decât reclamantul, acesta din urmă fiind străin de actul contestat.

S-a apreciat însă, că această împrejurare nu îl împiedică pe reclamant ca în fața instanței să poată afirma o vătămare, conform Legii contenciosului administrativ (aspect motivat deja de instanță atunci când a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului). Referitor la criticile privind aspectele de aparentă nelegalitate ce țin de fondul actului administrativ a cărui suspendare se solicită, Curtea a reținut următoarele: În privința acordării de premii în sumă de 42.970 RON unor membri ai comunității românești, a reținut că susținerile reclamantului nu se circumscriu noțiunii de „caz bine justificat” în sensul legii contenciosului administrativ, raportat la dispozițiile Anexei pct. I și II.

din Legea nr. 321/2006, nefiind răsturnată aparența de legalitate a constatării pârâtei conform căreia, nefiind aferente unor programe, proiecte sau acțiuni, acordarea acestor finanțări nerambursabile (premii) nu s-ar fi făcut pe baza evaluării programelor, proiectelor sau acțiunilor de către o comisie de evaluare din cadrul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe pe baza tuturor criteriilor generale prevăzute de Legea nr. 321/2006, nefiind analizate: oportunitatea programelor, proiectelor sau acțiunilor în raport cu nevoile comunităților românești de pretutindeni, capacitatea organizatorică și funcțională de realizare a programelor, proiectelor sau acțiunilor și nici efectele multiplicatoare ale programelor, proiectelor sau acțiunilor, în scopul îmbunătățirii imaginii comunităților românești din țara de reședință și a coagulării organizațiilor acestora.

În acest context s-a mai reținut că raportul dintre cele două acte normative invocate de părți ca fiind incidente cauzei este acela, potrivit căruia, Legea nr. 299/2007 reglementează drepturile ce pot fi acordate românilor de pretutindeni (toate formele de sprijin, inclusiv cel financiar, sub forma finanțări lor nerambursabile), iar Legea nr. 321/2006 reglementează regimul acordării finanțărilor nerambursabile pentru programele, proiectele sau acțiunile privind sprijinirea activității românilor de pretutindeni și a organizațiilor reprezentative ale acestora, precum și a modului de repartizare și de utilizare a sumei prevăzute în bugetul Ministerului Afacerilor Externe pentru această activitate.

Prin urmare, a tras concluzia prima instanță, respectivele două acte normative au obiecte de reglementare diferite, iar Legea nr. 321/2006, prin conținutul reglementării, reprezintă legea specială față de Legea nr. 299/2007.

2) În ceea ce privește angajarea și plata în anul 2009 a unor cheltuieli cu onorarii acordate unui număr de 124 preoți slujitori din cadrul Mitropoliei Basarabiei, în valoare de 372.000 RON, s-a reținut că acestea s-au făcut contrar prevederilor Legii nr. 299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, potrivit cărora sprijinul financiar sau material al statului român se poate acorda pentru construcția sau renovarea lăcașelor de cult în statul de cetățenie/reședință, prima instanță a apreciat că apare ca fiind întemeiat raționamentul pârâtei, conform căruia potrivit prevederilor Legii nr. 299/2007, sprijinul financiar sau material al statului român care se poate acorda în cazul unităților de cult este cel pentru construcția sau restaurarea lăcașelor de cult în statul de cetățenie/reședință și nu pentru plata unor drepturi de personal.

3) Referitor la angajarea și plata în anul 2009 a unor cheltuieli cu două burse de studii în afara granițelor României, în valoare totală de 30.180 RON, acordate fără a fi organizate concursuri, contrar prevederilor Legii nr. 299/2007, potrivit cărora românii de pretutindeni au dreptul de a solicita și de a obține, prin concurs, burse de studiu în România, la orice nivel și formă de învățământ, prima instanță a reținut că prevederile Legii nr. 321/2006 nu combat prevederile unei legi ulterioare (Legea nr. 299/2007), ci în aplicarea acestora trebuie să se țină cont de condițiile suplimentare ce trebuie îndeplinite, introduse prin actul normativ ulterior publicat, respectiv, de a se organiza concurs pentru acordarea burselor, de a se îndeplini obiectivul acordării bursei-aprofundarea cunoștințelor de limbă română, sau afirmarea identității culturale și științifice române și ca dreptul exercitat de persoanele care solicită și obțin burse să se realizeze pe teritoriul României.

4) În legătură cu prejudiciul constând în plata onorariului în sumă de 45.000 RON unui artist român, fără respectarea prevederilor Legii nr. 321/2006, suma alocată nefiind justificată de către Departamentul pentru Relațiile cu Românii de Pretutindeni din Ministerului Afacerilor Externe, prin prezentarea de documente legale din care să rezulte utilizarea sumei pe destinația prevăzută în nota de fundamentare (inexistența la dosarul de finanțare a dovezii că beneficiarul final ar fi primit onorariul ce i se cuvenea în urma susținerii concertului la Chișinău, cu ocazia sărbătoririi zilelor orașului), s-a apreciat că reclamantul nu a probat aparenta nelegalitate a constatării pârâtei, dat fiind faptul că, primirea oricărei sume de bani, drept plată a serviciilor prestate, se face fie prin chitanță, fie prin ordin de plată (cash sau virament bancar), conform prevederilor Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile.

II. Paguba iminentă Analizând îndeplinirea acestei condiții, curtea de apel a reținut că reclamantul susține fără a proba, că este îndeplinită "condiția privind iminența pagubei, raportat la cuantumul foarte ridicat al prejudiciului în discuție, respectiv de 490.140 RON. " Față de această susținere, s-a constatat că, în conformitate cu prevederile art. 43 din Legea nr. 94/1992, republicată, coroborate cu cele ale pct. 174 din Regulament, decizia Curții de Conturi se emite pentru valorificarea constatărilor din actul de control, iar potrivit art. 2 lit. s) din Legea contenciosului administrativ, pentru a fi iminent, prejudiciul trebuie să fie viitor și previzibil. Or, în speță, a apreciat prima instanță, la acest moment, prejudiciul nu este previzibil, posibilitatea recuperării sumelor de la reclamant existând, este drept, dar nereprezentând un fapt actual, iminent, ci unul în viitor, posibil a se produce, deci incert.

Or, pentru a se putea dispus suspendarea actului administrativ, prejudiciul trebuie să fie actual sau iminent a se produce în patrimoniul reclamantului, ceea ce în speță nu s-a probat. Pentru aceleași considerente ca și cele expuse în precedent pentru reclamant, prima instanță a constatat netemeinicia cererii de intervenție formulată de Ministerul Afacerilor Externe. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul E.T. și intervenientul Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul E.T. prin cererea de recurs formulată, solicită admiterea recursurilor, și pe cale de consecință modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 11 din 28 mai 2011 emisă de Curtea de Conturi și confirmată prin Încheierea nr. 4 din 60 din 5 iulie 2012 emisă de Curtea de Conturi.

Solicită de asemenea, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată generate de soluționarea prezentului litigiu. În motivarea cererii de recurs se susține că instanța de fond a considerat în mod greșit că nu este îndeplinită cerința cazului bine justificat, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea acestui motiv se arată că prin probele administrate în cauză a demonstrat nelegalitatea flagrantă în etapa premergătoare emiterii actului ceea ce poate determina aparența de nelegalitate actului administrativ atacat, în condițiile în care împotriva raportului de audit au fost formulate obiecțiuni care nu au fost luate în seamă de Curtea de conturi atunci când a emis decizia fiind astfel încălcat dreptul la apărare.

Neluarea în seamă a obiecțiunilor și contestațiilor formulate a viciat întreaga procedură de emitere a deciziei și a încheierii prin faptul că a permis Curții de Conturi schimbarea temeiului abaterilor constatate prin raport fără a-i da posibilitate ca în calitate de conducător a instituției supuse controlului să-și exercite dreptul de apărare în cadrul procedurii specifice de audit. Apreciază că în acest sens au fost încălcate prevederile cuprinse la pct. 165 din Regulamentul Curții de Conturi, prevederi care permit ca în cadrul procedurii de contestare prealabile a actelor emise de Curtea de Conturi să fie îndreptate erorile materiale din Raportul de audit s-au să fie înlăturate abaterile consemnate care se dovedesc a fi neîntemeiate.

Prin încălcarea acestor prevederi odată cu emiterea deciziei Curtea de Conturi a adăugat la principale prevederi legale încălcate și dispozițiile art. 2, art. 4, art. 8 și art. 10 din Legea nr. 321/2006 fără a dispune completarea s-au refacerea acțiunii de audit. De precizat că inițial în raportul de audit s-a reținut încălcarea prevederilor art. 5 din Legea nr. 299/2007 și art. 14 alin. (2) din Legea nr. 500/2002. Procedând în acest mod, Curtea de Conturi a încălcat în mod evident prevederile legale care reglementează modalitatea de efectuare a auditului, provocându-i o gravă vătămare. Despre aceste nelegalității ale Raportului de audit și procesului-verbal, instanța de fond a reținut că toate aceste aspecte vizează fondul cauzei și nu pot fi analizate în cadrul procesual având ca obiect suspendarea executării actului administrativ.

În continuare, sunt reluate criticile din cererea de suspendare în legătură cu constatările făcute de Curtea de Conturi vizând acordarea de premii unor membrii ai comunității românești de plată a onorariilor unui număr de 124 de preoții slujitori ai Mitropoliei Basarabiei, cele vizând cheltuielile cu două burse de studii în afara granițelor României s-au cele referitoare la onorariu acordat unui artist român. Astfel în legătură cu acordarea de premii unor membrii din comunitățile românești în sumă de 42.970 RON se susține că au fost respectate cerințele prevăzute de art. 1 din Legea nr. 321/2006 potrivit cărora beneficiare ale finanțării sunt persoane care desfășoară acțiuni în sprijinul Românilor de pretutindeni.

Aceste acțiunii au fost evidențiate în mod clar în cadrul memorandumurilor interioare care au stat la baza acordării acestor premii. Aceste memorandumuri indică acțiunile desfășurate de fiecare beneficiar în sprijinul românilor de pretutindeni, activități care, deși nu sunt expres indicate se încadrează în prevederile Anexei I lit. k) și i) din Legea nr. 321/2006. În al doilea rând acordarea premiilor s-a realizat în urma evaluării programelor de către o comisie de evaluare din cadrul DRP, dovezii existând în acest sens în chiar actele depuse de Curtea de Conturi în fața instanței de fond și care au stat la baza emiterii deciziei. Se dă cu titlu de exemplu procesul-verbal al comisie de evaluare și selectare al proiectelor din data de 4 decembrie 2009 având nr. D/4317.

În ceea ce privește argumentația Curții de Apel București în sensul că decontarea sumelor finanțate, nu s-ar fi realizat în conformitate cu prevederile de drept comun în materie se arată că auditorii Curții de Conturi nu au precizat sub nici o clipă care sunt acele documente care nu au fost prezentate și care ar îndreptăți această concluzie. În legătură cu onorariile acordate unui număr de 124 de preoți slujitori ai Mitropoliei Basarabiei se arată că potrivit prevederilor cuprinse la pct. 1 al Anexei la Legea nr. 321/2006 lit. o) se poate acorda sprijin financiar pentru „protejarea și revitalizarea tradițiilor și obiceiurilor românești”.

Din cererea de finanțare nr. 2/2009 depusă de DRP de Mitropolia Basarabiei, scopul acestei finanțări îl reprezintă manifestarea de grijă față de deservenții Mitropoliei Basarabiei și de familiile lor, precum și despovărarea financiară a parohiilor astfel încât să scadă nivelul taxelor pentru rânduielile oficiale, care ar determina accesul mai puțin împovărător al românilor la rânduielile oficiate de preoți.

Acest obiectiv este așadar în deplină concordanță cu prevederile pct. 1 al Anexei la Legea nr. 321/2006 lit. o). Referitor la cheltuielile cu două burse în afara granițelor României instanța de fond a reținut că „prevederile Legii nr. 321/2006 nu combat prevederile unei legi ulterioare (Legea nr. 299/2007) ci în aplicarea acestora trebuie să se țină cont de condițiile suplimentare ce trebuie îndeplinite, introduse în actul normativ ulterior publicat ..” Instanța de fond, face o apreciere greșită a aplicării normelor legale în timp în condițiile în care o normă specială nu poate fi modificată sau abrogată decât în mod expres de o normă generală ulterioară. Raportat la această regulă, Legea nr. 299/2007 nu poate introduce condiții suplimentare de acordare a burselor de studii față de cele conținute de Legea nr. 321/2006.

În legătură cu onorariul de 45.000 RON acordat unui artist român, prima instanță, a reținut că „reclamantul nu a aprobat aparența de nelegalitate a constatărilor pârâtei, dat fiind faptul că, primirea oricărei sume de bani drept plată a serviciilor prestate, se face fie prin chitanță fie prin ordin de plată”, iar pe de altă parte nu „a existat dovada că cel care a primit bani a avut delegație în acest sens. Aceste constatări sunt eronate întrucât suma a fost plătită prin virament bancar de către DRP Asociația Pro Nova astfel cum rezultă din cuprinsul acestui document pus la dispoziția organului de control. Beneficiar al finanțării fiind această asociație, banii au fost virați numitului B.C. care avea împuternicirea necesară pentru primirea sumelor.

În privința pagubei iminente, se susține ca fost pe deplin dovedită chiar dacă se pune problema existenței unui prejudiciu în viitor întrucât decizia Curții de Conturi este explicită în acest sens rămâne doar să se stabilească întinderea variabilă a acesteia. Valoarea indicată de Curtea de Conturi în decizie aceea de 490.140 RON este deosebit de importantă având un rol major în considerarea caracterului iminent al pagubei. Ministerul Afacerilor Externe prin cererea de recurs formulată solicită modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii cererii și suspendarea executării deciziei emise de Curtea de Conturi susținând că au fost pe deplin dovedite îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea.

În privința cazului bine justificat se susține că există îndoieli serioase asupra legalității deciziei nr. 11 din 28 mai 2012, motivat de faptul că auditorii își întemeiază concluziile pe un act normativ care nu este aplicabil programului privind sprijinirea românilor de pretutindeni aferent anului 2009. Mai mult decât atât la momentul emiterii actului temeiul legal al constatării abaterilor de legalitate era cu totul altul decât acela avut în vedere la momentul întocmirii procesului-verbal. În momentul întocmirii procesului-verbal s-a avut în vedere prevederile Legii nr. 299/2007 iar când s-a emis decizia s-a făcut trimitere la dispozițiile Legii nr. 321/2006. Toate constatările Curții de Conturi privind angajarea și plata nelegală a unor sume de bani sunt netemeinice și nelegale deoarece plățile și cheltuielile la care se face referire în actul de control au fost efectuate în baza ordinelor sau instrucțiunilor emise de ordonatorul principal de credite.

Face trimitere în acest sens la ordinul Ministrului Afacerilor Externe nr. 1065/2008. Referitor la prevenirea unei pagube iminente se arată că instanța trebuia să aibă în vedere și termenul cert până la care măsurile stabilite în cuprinsul deciziei trebuiau aduse la îndeplinire, precum și posibilitatea ca în caz de nerespectare a acestui termen să se aplice sancțiuni chiar penale. Implementarea măsurilor dispuse din Raportul Curții de Conturi va avea un impact negativ în plan extern deoarece pot apărea disfuncționalități majore în acordarea finanțărilor nerambursabile, în contextul în care România și-a asumat prin strategie guvernamentală sprijinirea românilor de pretutindeni. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate menținerea sluției primei instanțe ca fiind temeinică și legală.

Se arată în cuprinsul întâmpinării că recurenții nu au fost în măsură să demonstreze întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ pentru a dispune suspendarea executării actului administrativ contestat respectiv a Deciziei nr. 11/2012. Întreaga motivare a recursurilor se referă doar la aspecte ce țin de fondul cauzei neaducând dovezi care să demonstreze nelegalitatea evidentă a actului administrativ a cărui suspendare se cere, nelegalitate ce se poate constata fără ca instanța de judecată să intre în cercetarea pe fond a cauzei. Este cunoscut că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, neexecutarea lui fiind contrară unei bune ordini juridice într-un stat de drept și o democrație constituțională, aceasta fiind permisă numai pe cale de excepție pentru cazuri bine justificate și prevenirea unei pagube iminente.

Existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică evidentă asupra legalității actelor administrative ori în speță actele administrative au fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 92/1994 privind organizarea și funcționare Curții de Conturi republicată, controlul de audit a fost efectuat în limitele competenței stabilite prin acest act normativ și a vizat respectarea principiului bunei gestiuni financiare de către ordonatorii de credite. Neajunsurile constatate în timpul controlului și măsurile dispuse prin decizia contestată respectă limitele prevăzute de Legea nr. 321/2006 și Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.

Cât privește paguba iminentă cea de-a doua condiție prevăzută de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu a fost demonstrată în condițiile în care prin măsurile dispuse Curtea de conturi nu a propus decât recuperarea sumelor cheltuite fără suport legal, condițiile concrete de recuperare a acestor sume vor fi stabilite de către conducătorii instituției supuse controlului. Examinând cu prioritate excepția netimbrării cererii de recurs invocată de către intimată cu ocazia concluziilor pe fond Înalta Curte constată că recurentul Ministerul Afacerilor Externe este o instituție publică iar sumele stabilite prin decizia a cărei suspendare se solicită reprezintă fonduri astfel că devin aplicabile prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel că cererea de recurs formulată de Ministerul Afacerilor Externe este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru.

Examinând cererile de recurs formulate în raport de motivele invocate și în limitele prevăzute de art. 304 1 C. proc. civ. Curtea constată că recursul este nefondat, soluția instanței de respingere a cererii de suspendare este temeinică și legală însă pentru alte considerente decât cele reținute de către prima instanță. Astfel Înalta Curte reține că pentru dovedirea îndeplinirii primei condiții impuse de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, recurenții aveau obligația să argumenteze existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ (art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea contenciosului).

Argumentele invocate de recurenții și anume respectarea dispozițiilor legale în ceea ce privește operațiunile economice efectuate acelea de plată a unor preoți slujitori din cadrul Metropoliei Basarabiei, acordarea de burse de studii în afara granițelor României, plata onorariului unui artist român, sau nerespectarea de către Curtea de Conturi a dreptului la apărare prin respingerea obiecțiunilor la raport schimbarea sau adăugarea unor temeiuri legale noi în conținutul deciziei față de raportul de control întocmit, nu sunt în măsură a fi analizate la nivel de aparență, ele duc la tranșarea pe fond a problemelor pe fond supuse analizei instanței de contencios. Se observă că aceleași motive, de nelegalitate au fost invocate pe fondul contestației recurentei-reclamante, ori motivele de nelegalitate nu sunt identice cu cele care reprezintă un caz bine justificat, acestea din urmă trebuie să fie indicii de nelegalitate evidente, care să răstoarne prezumția de legalitate.

Or, în speță pentru a verifica cele susținute de recurenta-reclamantă, instanța de fond trebuie să administreze probatorii pe fondul cererii, ceea ce este incompatibil cu exigențele art. 14 din Legea nr. 574/2004. Prin urmare, se reține că nu au fost relevate de recurenți împrejurări legate de starea de drept sau de fapt care să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului. Cu privire la prejudiciul iminent se reține că în condițiile în care nu se determină o împrejurare care să se constituie ca fiind un caz bine justificat, orice aprecieri în legătură cu un iminent prejudiciu în patrimoniul recurenților sunt nerelevante câtă vreme, legiuitorul cere îndeplinea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, se constată că recurenții nu au dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 574/2004, instanța de fond pronunțând astfel o sentință legală și temeinică. Față de cele arătate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de E.T. și Ministerul Afacerilor Externe împotriva Sentinței civile nr. 6853 din 3 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2013. Procesat de GGC - LM