ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.10.2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6747/2013

HOTĂRÂRE
17.10.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6747/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 19 februarie

2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal a respins cererea de suspendarea a executării Deciziei nr. 22 din 7

septembrie 2012 emisă de Curtea de Conturi a României și confirmată prin

Încheierea nr. 140 din 19 noiembrie 2012. Curtea de Apel București a constatat

că cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

cazul bine justificat și paguba iminentă nu sunt întrunite în mod cumulativ,

reclamantul nefăcând dovada că prin punerea în executare a actului riscă să

sufere o pagubă iminentă.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs Ministerul Afacerilor Externe criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs

s-a susținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din

Legea nr. 554/2004, că a fost dovedită existența cazului bine justificat.

Înalta Curte

examinând motivele de recurs, încheierea primei instanțe, situația de fapt

existentă în cauză și legislația aplicabilă, constată că recursul este nefondat

pentru următoarele considerente.

Referitor la

îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

Măsura suspendării

actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a

drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța

competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe

instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în

cadrul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea nr. 554/2004,

prevede în art. 14 și 15, atribuția instanței de contencios administrativ de a

ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ,

atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt supuse

unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a

prerogativelor de care dispun autoritățile publice în contextul puterii lor

discreționare.

Art. 14 din Legea nr.

554/2004 impune, în acest scop, îndeplinirea cumulativă a condiției existenței

unui caz bine justificat și a iminenței unei pagube, conform definițiilor

legale cuprinse în art. 2 alin. (1) literele ș) și t) din același act normativ.

Cazul bine justificat

și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete

ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate

efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de

fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru

rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să

îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care

pot fi afectate.

În cauza prezentă,

prin Sentința nr. 1344 din 16 aprilie 2013, Curtea de Apel București a admis

acțiunea reclamantului Ministerul Afacerilor Externe și a dispus anularea

punctului II 12 din Încheierea nr. 140 din 19 noiembrie 2012 și punctul II 4

din Decizia nr. 22 din 7 septembrie 2012, emise de Curtea de Conturi a

României.

În aceste

circumstanțe, soluția adoptată de instanța învestită cu soluționarea acțiunii

în anulare creează, cel puțin cu caracter provizoriu, premisa nelegalității

actului a cărui suspendare s-a solicitat, fiind astfel răsturnată prezumția de

legalitate atașată actelor administrative.

Înalta Curte

precizează că, potrivit art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, în ipoteza

admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării dispusă în condițiile art. 14,

se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

cauzei.

Ca urmare,

legalitatea actului administrativ este infirmată prin soluția instanței de fond

și consecința admiterii acțiunii este suspendarea prin efectul art. 15 alin.

(4) din Legea nr. 554/2004, a actului administrativ până la soluționarea

irevocabilă a cauzei.

c) Soluția instanței

de recurs

Având în vedere

considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va

respinge.

Respinge recursul

declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva Încheierii din 19 februarie

2013 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2013.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-03-21
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3532/2013
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul Ministerul Economiei, Comerțului ș
ÎCCJ 2014-11-07
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4219/2014
bucura de prezumția de legalitate. Subliniază recurenta că admiterea cererii de suspendare era justificată sub aspectul îndeplinirii cumulative a celor două condiții, întrucât măsurile dispuse prin actele administrative emise de Curtea de C
ÎCCJ 2017-03-28
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1217/2017
țiunea în anularea actului. PENTru a se dispune măsura de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune două condiții cumulative, și anume: (1) cazul bine justificat, definit de art. 2 alin.
ÎCCJ 2013-01-30
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 443/2013
este necesar a fi întrunite cumulativ cele două condiții, care prin tonul lor restrictiv-imperativ denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împreju
ÎCCJ 2013-02-14
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 765/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC C. SA a solicitat, în cont
Sursă