ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3442/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în calitate de conducător al Departamentului pentru Relațiile cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe (DRP) a chemat în judecată pârâta Curtea de Conturi - Departamentul IV solicitând anularea Încheierii nr. IV din 60 din 5 iulie 2012, a Deciziei nr. 11 din 28 mai 2011 emise de pârâtă, să se constate că Raportul de audit al performanței nr. x din 27 aprilie 2012 (în continuare, Raportul de audit) și procesul-verbal de constatare încheiat cu ocazia controlului efectuat la Ministerul Afacerilor Externe din 27 aprilie 2012 (în continuare, proces-verbal) nu au fost legal întocmite și fundamentate, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta Curtea de Conturi a formulat Întâmpinare prin care a invocate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, întrucât actele emise de Curtea de Conturi au avut drept destinatar Ministerul Afacerilor Externe și nu Departamentul condus de reclamant.

Reclamantul a formulat cerere de introducere în cauză a Ministerului Afacerilor Externe, în calitate de intervenient propriu, conform art. 58 C. proc. civ., invocând dispozițiile art. *16

1

din Legea nr. 554/2004, dispozițiile pct. 174, pct. 181, pct. 225 din Regulament, iar prin încheierea din 17 septembrie 2010 instanța a admis în principiu cererea de intervenție forțată a Ministerului Afacerilor Externe.

Intervenientul Ministerul Afacerilor Externe a formulat Întâmpinare și a solicitat admiterea acțiunii formulate de reclamant.

Prin acțiunea înregistrată la data de 21 august 2012 sub nr. x/2012, reclamantul Departamentul pentru Românii de Pretutindeni a chemat în judecată pârâta Curtea de Conturi a României solicitând, în principal, să se constate nulitatea absolută și să se dispună anularea actelor de control încheiate de pârâtă în urma acțiunii de audit al performanței "programului privind sprijinirea românilor de pretutindeni" derulat la sediul reclamantei, constând în: Procesul-verbal de constatare, Rapoartele de audit al performanței nr. 1558 din 2 mai 2012, respectiv nr. 4421 din 27 aprilie 2012, Decizia nr. 12 din 1 iunie 2012 emisă de către Departamentul IV din cadrul pârâtei, Încheierea nr. 86 din 31 iulie 2012 prin care s-a respins contestația împotriva Deciziei nr. 12 din 1 iunie 2012, acte încheiate cu încălcarea normelor legale privind competența, respectiv cu depășirea atribuțiunilor de control de către pârâtă; în secundar, în cazul în care se vor menține actele de control arătate ca valabile, reclamantul solicită să se dispună anularea măsurilor stabilite în sarcina sa, prin Decizia nr. 12 din 1 iunie 2012, menținute prin Încheierea nr. 86 din 31 iulie 2012, ca netemeinice și nelegale, cu consecința anulării întregii decizii a pârâtei.

Pârâta Curtea de Conturi a formulat Întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, prezentând măsurile dispuse prin Decizia nr. 12/2012 și motivele pentru care a fost respinsă contestația formulate împotriva acesteia.

La termenul de judecată din 14 ianuarie 2013, instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A.

În cauză au formulat cereri de intervenție în interesul reclamantului Departamentul pentru Românii de Pretutindeni intervenienții A. și B., cereri care au fost admise în principiu la termenul de judecată din 1 octombrie 2012, iar la termenul de judecată din 27 mai 2013 a fost admisă excepția conexității și s-a dispus reunirea Dosarului nr. x/2012 la Dosarul nr. x/2012.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiate a cererilor de intervenție accesorie.

Au fost depuse la dosar actele administrative contestate și documentația care a stat la baza emiterii acestora.

La termenul de judecată din 14 ianuarie 2013 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării, pentru considerentele cuprinse în încheierea de ședință de la acel termen.

În primul ciclu procesual, încheiat prin pronunțarea sentinței civile nr. 553 din 18 februarie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunile formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României și intervenientul în interes propriu Ministerul Afacerilor Externe, precum și cererea formulată de reclamantul Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, în contradictoriu cu aceeași pârâtă și intervenienții accesorii în interesul reclamantului, A. și B. De asemenea, a respins cererile de intervenție accesorie formulate de B. și A.

Prin Decizia civilă nr. 2889 din 25 septembrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursurile declarate de A., Ministerul Afacerilor Externe și B., a casat sentința nr. 553 din 18 februarie 2014 și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2012*, la data de 11 februarie 2016.

Potrivit considerentelor instanței de control judiciar, în rejudecare a fost administrată proba cu expertiză, solicitată de reclamantul A. și intervenienții - accesorii, raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul C. fiind depus la dosar, împreună cu răspunsul la obiecțiuni .

Prin Sentința civilă nr. 606 din 14 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea principală formulată de reclamantul A. (conducător al Departamentului pentru Relații cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe), în contradictoriu cu intervenientul în interes propriu Ministerul Afacerilor Externe, în nume propriu și ca reprezentant al Departamentului pentru Relații cu Românii de Pretutindeni (în prezent Ministerul pentru Românii de Pretutindeni și cu pârâta Curtea de Conturi a României - Departamentul IV, ca nefondată.

Totodată, a fot respinsă cererea conexă formulată în Dosarul nr. x/2012 de reclamantul Departamentul pentru Românii de Pretutindeni în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca nefondată, precum și cererile de intervenție accesorie formulate în Dosarul nr. x/2012, de intervenienții A. și B., ca nefondate.

În motivarea soluției, instanța de fond a reținut următoarele:

Auditorii publici externi din cadrul Departamentului IV al Curții de Conturi a României au desfășurat acțiunea de audit al performanței "Programului privind sprijinirea românilor de pretutindeni în anul 2009" la Ministerul Afacerilor Externe - Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni (denumit în continuare MAE - DPRRP).

Abaterile de la legalitate și regularitate constatate au fost consemnate în procesul-verbal de constatare înregistrat sub nr. x din 2 mai 2012, în baza căruia a fost emisă Decizia nr. 11 din 28 mai 2012, prin care s-au dispus măsuri în sarcina ordonatorului de credite al MAE, pentru stabilirea întinderii prejudiciilor și recuperarea acestora, conform prevederilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată și art. 174 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități (denumit în continuare RODAS) aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 a Plenului Curții de Conturi a României.

Împotriva măsurilor dispuse prin decizie, în temeiul Regulamentului menționat, conducerea MAE a formulat contestația înregistrată la Curtea de Conturi sub nr. x din 8 iunie 2012 care a fost respinsă prin Încheierea nr. 60 din 5 iulie 2012.

Anularea Deciziei nr. 11 din 28 mai 2012, a încheierii de soluționare a contestației și a tuturor actelor care au stat la baza emiterii lor formează obiectul Dosarului nr. x/2012.

Totodată, pârâta a desfășurat și acțiunea de audit al performanței "Programului privind sprijinirea românilor de pretutindeni în perioada 2010 - 2011" la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (denumit în continuare DRP).

Abaterile de la legalitate și regularitate constatate au fost consemnate în procesul-verbal de constatare înregistrat sub nr. x din 7 mai 2012, în baza căruia a fost emisă Decizia nr. 12 din 1 iunie 2012, prin care s-au dispus măsuri în sarcina ordonatorului de credite al DRP, atât pentru înlăturarea abaterilor de la legalitate și regularitate, cât și pentru stabilirea întinderii prejudiciilor și recuperarea acestora, conform prevederilor art. 33 alin. (3) și 43 din Legea nr. 94/1992, republicată și art. 174 din RODAS.

Împotriva măsurilor dispuse prin decizie, în temeiul Regulamentului menționat, conducerea DRP a formulat Contestația înregistrată la Curtea de Conturi sub nr. x din 21 iunie 2012 care a fost respinsă prin Încheierea nr. 86 din 31 iulie 2012.

Anularea Deciziei nr. 12 din 1 iunie 2012, a încheierii de soluționare a contestației și a tuturor actelor care au stat la baza emiterii lor formează obiectul Dosarului conex nr. x/2012.

Cu privire la neregularitățile procedurii administrative derulate de pârâta Curtea de Conturi în dosarele conexate, instanța a reținut următoarele:

a) Potrivit Legii nr. 94/1992 Curtea de Conturi a României exercită funcția de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, iar în exercitarea acestei competențe generale își desfășoară activitățile specifice inclusiv asupra statului și unităților administrativ-teritoriale, în calitate de persoane juridice de drept public, cu serviciile și instituțiile lor publice, autonome sau neautonome. (art. 21 și 23 lit. a)

Totodată, art. 24 din Legea nr. 94/1992 extinde atribuțiile pârâtei și asupra oricărei persoane care administrează și/sau utilizează fonduri publice.

Potrivit art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 27/2010 privind organizarea și funcționarea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni - DRP, denumit în continuare Departamentul, se organizează și funcționează ca instituție publică cu personalitate juridică în cadrul aparatului de lucru al Guvernului, fondurile pentru funcționarea Departamentului și cele pentru realizarea proiectelor destinate românilor de pretutindeni fiind asigurate de la bugetul de stat, conform art. 6 din același act normativ.

Prin urmare, această instituție se încadrează în cele enumerate la art. 23 lit. a) din Legea nr. 94/1992, fiind prevăzută expres de lege competența pârâtei de a verifica modul de utilizare a sumelor alocate de la buget Departamentului.

Mențiunea din art. 6 alin. (3) al H.G. nr. 27/2010 în sensul că Verificarea respectării dispozițiilor prevăzute la alin. (2) se realizează prin compartimentul de control din cadrul Secretariatului General al Guvernului nu poate avea ca efect înlăturarea competenței generale a Curții de Conturi în materia verificării modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului, ținând cont pe de o parte de ierarhia actelor normative, precum și de normele de tehnică legislativă. Hotărârile de Guvern se emit pentru organizarea executării legilor, având o forță juridică inferioară acestora, astfel că nu pot modifica, deroga ori abroga dispoziții ale unei legi, fie ea organică sau ordinară.

Curtea a apreciat că art. 6 alin. (3) poate cel mult să instituie competența Secretariatului General al Guvernului în sensul unei supravegheri permanente a DRP în ceea ce privește utilizarea sumelor alocate de la buget, fără a putea exclude însă competența pârâtei stabilită prin Legea nr. 94/1992.

b) În ceea ce privește susținerile reclamanților privind nelegalitatea rapoartelor de audit, Curtea a constatat că, potrivit dispozițiilor legale enunțate mai sus, competența Curții de Conturi are în vedere verificarea modului de administrare a resurselor financiare publice, prin identificarea situațiilor specifice în care aceste fonduri nu sunt utilizate conform principiilor eficienței, economicității și eficacității.

Contrar aspectelor enunțate în cererile conexe, ambele rapoarte de audit contestate în cauză prezintă relația dintre obiectivele specifice programului auditat, criteriile de audit utilizate pentru evaluarea performanței, constatările și concluziile auditului, fiind evidentă legătura de cauzalitate între activitatea entității verificate (finanțarea proiectelor destinate sprijinirii activităților desfășurate de românii care trăiesc în afara granițelor țării) și neregularitățile identificate (efectuarea nelegală a unor cheltuieli din fonduri publice).

Pe de altă parte, dispozițiile punctelor 419 - 421 din RODAS nu prevăd o sancțiune în cazul nerespectării punctuale a tuturor elementelor ce ar trebui cuprinse în raportul de audit al performanței însă, în măsura în care nu lipsesc elemente esențiale al raportului, sancțiunea nulității întregului proces-verbal ar fi disproporționată în lipsa dovedirii unei vătămări ce nu ar putea fi înlăturată în alt mod. În plus, în cauza de față se constată că pretinsa nerespectare a dispozițiilor din Regulament cuprinde critici ce vizează în special modul de interpretare a concluziilor echipei de control și modalitatea de corelare a constatărilor acesteia cu obiectul controlului, însă fundamentarea legală a concluziilor va fi analizată de instanță în cadrul nelegalităților de ordin substanțial.

c) Cu privire la pretinsa încălcare a dreptului la apărare al reclamantului A., Curtea a reținut că acesta invocă omisiunea pârâtei de a răspunde la Obiecțiunile înregistrate sub nr. x din 18 mai 2012 și la Contestația înregistrată sub nr. x din 20 iunie 2012 .

Instanța a observat că înscrisul intitulat Obiecțiuni vizează Raportul de Audit al Performanței întocmit în data de 27 aprilie 2012 și procesul-verbal de constatare încheiat cu ocazia auditului performanței desfășurat la Ministerul Afacerilor Externe în perioada 14 martie 2012 - 27 aprilie 2012. Or, în această perioadă reclamantul nu avea calitatea de conducător al entității verificate în sensul art. 120 din RODAS, nefiind ministru al Afacerilor Externe, ci era conducătorul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, care la momentul verificării nu avea personalitate juridică, Decizia nr. 11 din 28 mai 2012 emisă în urma acestui control vizând exclusiv ordonatorul de credite al Ministerului Afacerilor Externe. De altfel, inclusiv reclamantul recunoaște, prin cererea de introducere în cauză a intervenientului MAE că aceasta a fost instituția verificată în cadrul acțiunii de audit al performanței "Programului privind sprijinirea românilor de pretutindeni în anul 2009".

Așadar, întrucât obiecțiunile nu au fost formulate de conducătorul entității verificate, ci de o altă persoană, nu exista nici obligația pârâtei de a le analiza în cuprinsul Încheierii nr. 60 din 5 iulie 2012, unde, de altfel, se regăsește motivarea instituției pârâte cu privire la înlăturarea fiecărui motiv de nelegalitate invocat de conducerea MAE.

Totodată, Curtea a observat și că înscrisul intitulat Contestație vizează Decizia nr. 12 din 1 iunie 2012, însă Încheierea nr. 60 din 5 iulie 2012 a avut ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei 11 din 28 mai 2012. Cele două decizii au avut la bază acțiuni de audit ce au vizat, într-adevăr, același program, însă pentru perioade distincte, astfel că nu exista nici un motiv pentru ca pârâta să răspundă, în cadrul analizei legalității acțiunii de audit referitoare la anul 2009, unor susțineri ce vizează nelegalitatea acțiunii de audit pentru perioada 2010 - 2011.

d) Instanța a înlăturat criticile reclamantului cu privire la schimbarea temeiurilor de drept în ceea ce privește constatările pe parcursul procedurii administrative, întrucât inclusiv în cadrul proceselor-verbale și a rapoartelor de audit este menționată încălcarea unor dispoziții legale atât din Legea nr. 299/2007, cât și din Legea nr. 321/2006, susținerile fiind neîntemeiate sub acest aspect.

e) Nu au fost reținute nici susținerile privind autoritatea lucrului administrat, în lipsa unor dispoziții legale care să consacre existența acestei instituții de drept. Constatările pârâtei în urma unor acțiuni de audit ce au vizat perioade anterioare celei în discuție în prezentele cauze conexate nu pot avea efectele dorite de reclamant, atât timp cât nu au vizat aceeași perioadă și același program cu cele ce au făcut obiectul actelor administrative contestate în cauză.

Cu privire la măsurile dispuse în urma celor două contracte s-a considerat că susținerile reclamanților sunt nefondate.

Împotriva acestei soluții s-a declarat recurs de către reclamanții A. și Ministerul pentru Românii de Pretutindeni și de către intervenienții A., B. și Ministerul Afacerilor Externe.

I. În recursul declarat de A., după o scurtă prezentare a parcursului procedural, a fost criticată soluția instanței de fond pentru că s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., respectiv a încălcat art. 315 alin. (1) C. proc. civ., nerespectând Decizia nr. 2889 din 25 septembrie 2015 a Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Prin decizia de casare s-au stabilit obligații în sarcina instanței de rejudecare, dar acestea nu au fost respectate deoarece:

- instanța a pus în discuție și a încuviințat doar în mod formal proba cu expertiză contabilă, sentința atacată conținând doar câteva mențiuni marginale și nesemnificative cu privire la Raportul de expertiză, care nu relevă de ce proba a fost încuviințată, nici motivele pentru care a fost înlăturată la pronunțarea sentinței;

- instanța de fond nu a examinat în mod efectiv impactul pe care obiecțiunile recurentului le-ar fi avut asupra activității de control și asupra măsurilor luate de Curtea de Conturi;

- instanța de fond nu a examinat în mod efectiv dacă finanțările acordate de instituțiile publice se încadrau în categoriile de programe, proiecte și acțiuni enumerate de Legea nr. 321/2006;

- nesocotirea dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ. atrage nulitatea sentinței atacate.

A fost invocat și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru că sentința atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii

În legătură cu acest motiv de recurs a fost criticată soluția instanței de fond deoarece:

- sentința a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a pct. 165 și 220 din Regulamentul din 2010 privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi pentru că nu a examinat efectiv schimbarea temeiurilor de către Curtea de Conturi în timpul controlului fără dispunerea unei verificări.

Astfel, în ceea ce privește acordarea premiilor în bani unor personalități culturale române, sprijinul acordat preoților din Mitropolia Basarabiei, bursele de studiu în cadrul proceselor-verbale și a rapoartelor de audit, Curtea de Conturi a considerat, inițial, că acestea încalcă dispozițiile Legii nr. 500/2002 și ale Legii nr. 299/2007, care nu ar fi permis acordarea de premii, burse, indemnizații în bani, iar, ulterior, în cadrul deciziilor și încheierilor, Curtea de Conturi a revenit asupra acestor constatări, susținând că acordarea sumelor de bani era posibilă în temeiul Legii nr. 321/2006, dar că aceste cheltuieli nu se încadrează în niciuna dintre acțiunile destinate românilor de pretutindeni menționate în pct. I al anexei Legii nr. 321/2006.

- instanța de fond a validat în mod greșit inconsecvența Curții de Conturi cu privire la acțiunile auditate în ani diferiți, având în vedere că s-a recunoscut de către Curtea de Conturi că a efectuat un audit financiar al contului de execuție al Departamentului atât pentru anul 2007, cât și pentru anul 2008 și că cheltuielile identice nu au fost considerate abateri;

- sentința atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 4 din Legea nr. 321/2006, în sensul că instanța de fond realizează o gravă eroare de interpretare a legii considerând că Ministerul Afacerilor Externe și Departamentul Românilor de Pretutindeni aveau obligația de a derula programe, proiecte sau acțiuni în sprijinul românilor de pretutindeni și că nu există nicio evaluare și selectare a programelor finanțate în cadrul instituțiilor publice controlate.

Atât cu privire la Încheierea nr. IV/60 din data de 5 iulie 2012 și a Deciziei nr. 11 din 28 mai 2011, cât și referitor la Încheierea nr. IV/86 din 31 iulie 2012 și a Deciziei nr. 12 din 1 iunie 2012, instanța de fond a respins acțiunea cu privire la acordarea de premii unor membrii ai comunității românești, plata onorariilor a 124 de preoți din Mitropolia Basarabiei, bursele de cercetare-documentare, finanțarea achiziționării gheretelor de distribuție a presei cu această motivare.

Însă, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 321/2006, acordarea de finanțări nerambursabile se face pe baza evaluării programelor, proiectelor sau acțiunilor de către o comisie de evaluare din cadrul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni din cadrul MAE, iar conform înscrisurilor depuse la dosar această selecție s-a făcut prin întocmirea Memorandumurilor interne pentru justificarea finanțărilor, procese-verbale ale comisiei de evaluare și selectare a proiectelor, la care au fost atașate punctajele de evaluare, cu respectarea Anexei I a Ordinului nr. 1065/2008.

- instanța de fond a aplicat punctual, pentru fiecare măsură în parte, în mod greșit prevederile Legii nr. 321/2006, considerând că finanțările acordate au încălcat prevederile legale întrucât cheltuielile se încadrează în tipul de acțiune pentru sprijinirea românilor de pretutindeni permise de pct. I al anexei la Legea nr. 321/2006, lit. k) și p), iar neevidențierea corectă a acțiunilor în baza cărora se realizează aceste cheltuieli în documentația de aprobare reprezintă o eroare formală și nu conduce la nelegalitatea cheltuielii.

Pentru o parte din constatările din Încheierea nr. IV/86 din 31 iulie 2012 și Decizia nr. 12 din 1 iunie 2012, criticile recurentului sunt comune cu cele prezentate, iar pentru alte măsuri a fost criticată soluția instanței de fond. Astfel:

- distribuirea de presă românească în Republica Moldova

Soluția a fost considerată greșită pentru că nu s-a ținut seama de prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 321/2006 și de faptul că finanțarea și-a atins scopul pentru care a fost acordată.

- înființarea și dezvoltarea postului de radio - D.

Instanța de fond, la rejudecare a reținut că D. reprezintă un post de radio național, iar în temeiul pct. I lit. d) din anexa la Legea nr. 321/2006, finanțări se pot acorda numai posturilor de radio locale, or, astfel se realizează o greșită interpretare a legii deoarece lit. d) pct. I din anexa la Legea nr. 321/2006 menționează termenul de radio "local" și oricum, din Adresa nr. x din 2 mai 2012 eliberată de Consiliul Coordonator al Audiovizualului din Republica Moldova, postul de radio D. nu este radiodifuzor cu acoperire națională pe teritoriul Republicii Moldova.

- bustul mareșalului E.

Instanța a reținut că nu există dovada că bunurile au fost executate și recepționate, or, neregulile Curții de Conturi au fost de natură contabilă, existând îndoială cu privire la momentul recepției.

- F., manuale de religie pentru copiii români din comunitățile bisericești din diaspora și cărțile de formare și educație religioasă.

Instanța a reținut că documentele justificative prezentate pentru decontarea cheltuielilor nu îndeplineau cerințele prevăzute de lege, dar nu s-a ținut seama că expertiza tehnică efectuată în cauză a identificat documentele justificative aferente acestor cheltuieli și a concluzionat că au fost respectate reglementările legale.

Pentru toate aceste motive s-a solicitat admiterea recursului.

II. Recursul declarat de reclamantul-intervenient Ministerul pentru Românii de Pretutindeni

După o scurtă prezentare a situației de fapt, a fost criticată soluția instanței de fond pentru că:

- instanța de judecată nu a realizat o cercetare temeinică a fondului, iar sentința pronunțată nu îndeplinește exigențele prevăzute de art. 425 lit. b) C. proc. civ.

Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond nu a procedat la o soluționare a cauzei, preluând în totalitate concluziile Curții de Conturi, neoferind nicio motivare pentru respingerea argumentelor părților sau a concluziilor expertului.

Referitor la Decizia nr. 11 din 28 mai 2012

În primul rând, s-a invocat faptul că instanța de fond nu a efectuat o analiză comparativă a două acte normative: Legea nr. 321/2006 privind regimul acordării finanțărilor nerambursabile pentru programele, proiectele sau acțiunile privind sprijinirea activității românilor de pretutindeni și a organizațiilor reprezentative ale acestora, precum și a modului de repartizare și de utilizare a sumei prevăzute în bugetul Ministerului Afacerilor Externe pentru această activitate și Legea nr. 299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, pentru că dacă aceasta ar fi fost făcută, s-ar fi putut constata că singura lege aplicabilă în ceea ce privește programele desfășurate de către minister este Legea nr. 321/2006.

În al doilea rând, s-a precizat că prin Ordinul MAE nr. 1065/2008 s-a aprobat, în baza Legii nr. 321/2006, procedura de elaborare a documentațiilor de evaluare, selectare și aprobare a programelor, proiectelor și acțiunilor.

A fost criticată soluția instanței de fond în ceea ce privește:

- Măsura nr. 1 privind angajarea și plata în anul 2009 de cheltuieli cu premii în suma de 42.970 RON unor membrii ai comunității românești, pentru apărarea și promovarea identității culturale și lingvistice românești.

S-a apreciat că reținerea instanței de fond cum că aceste premii au fost acordate fără respectarea prevederilor legale în domeniul acordării de finanțări nerambursabile în sprijinul românilor de pretutindeni este netemeinică, atâta timp cât în conformitate cu prevederile art. 2 pct. II lit. x) din Anexa la Legea nr. 321/2006 "pentru finanțarea programelor, proiectelor sau acțiunilor prevăzute la pct. I se pot acoperi cheltuielile ocazionate de: x) onorarii, indemnizații, premii, burse, burse de studiu, burse de merit și alte asemenea cheltuieli.

De asemenea, prin Ordinul nr. 1065/2008 s-a stipulat faptul că premiile acordate vor fi în bani, iar limita maximă a premiilor este de 3.000 euro, astfel că posibilitatea acordării premiilor în bani este expres prevăzută de legislația în vigoare la acel moment, fapt confirmat și prin Raportul de expertiza contabilă.

Totodată trebuie precizat că instanța nu a analizat temeinic actele depuse la dosar raportat și la concluziile din raportul de expertiză întocmit în cauză, întrucât, așa cum se poate observa, la baza fiecărei acțiuni de premiere a existat o notă de fundamentare. Premiile s-au acordat persoanelor fizice care îndeplineau condițiile din Legea nr. 299/2007, din bugetul alocat în acest sens, ori din această perspectivă rolul și scopul Departamentului tocmai la astfel de activități se referea.

- Măsura nr. 2 din decizie privind susținerea financiară din fondurile MAE a Mitropoliei Basarabiei pentru plata onorariilor în sumă de 372.000 RON a unui număr de 124 preoți slujitori.

Curtea de Conturi a reținut faptul că aceste finanțări încalcă prevederile art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 299/2007, precum și a art. 2 și 10 din Legea nr. 321/2006.

Așa cum se poate observa, instanța de fond, mergând pe aceleași considerente, fără a face o interpretare juridică a prevederilor legale și preluând întocmai susținerile Curții de Conturi, apreciază că nu au fost respectate prevederile legale în materie cu privire la acordarea de finanțări.

Selectarea programului de acordare a unor fonduri nerambursabile reprezentând onorariile deservenților Mitropoliei Basarabiei (Patriarhia Română) a avut loc în baza unui proiect elaborat în conformitate cu prevederile Legii nr. 321/2006 și a Ordinului ministrului afacerilor externe nr. 1065/2008 de aprobare a Procedurii de elaborare a documentelor de evaluare, selectare și aprobare a programelor, proiectelor sau acțiunilor, precum și derularea și utilizarea fondurilor alocate pentru sprijinirea activității românilor de pretutindeni și a organizațiilor reprezentative ale acestora, precum și Normelor de acordare a burselor și premiilor din fondurile alocate prin bugetul MAE pentru sprijinirea activității românilor de pretutindeni și a organizațiilor reprezentative ale acestora.

Faptul ca aceste plăți au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale în materie a fost constatat și prin expertiza contabilă efectuată în cauză, prin care s-a stabilit că pentru aceste finanțări a fost respectat cadrul legal și există documente justificative pentru plățile făcute.

S-a apreciat că, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor legale, instanța de fond nu a analizat dacă această acțiune poate fi încadrată în prevederile Legii nr. 321/2006, fapt ce a condus la pronunțarea unei hotărâri netemeinice.

- Măsura nr. 3 din decizie privind acordarea unor burse de cercetare-documentare în sumă totală de 30.180 RON.

Curtea de Conturi a reținut faptul că nu rezultă sprijinul concret care a fost acordat românilor de pretutindeni.

Așa cum se poate observa din sentința pronunțată și în această situație instanța a dat dovadă de o verificare superficială a incidenței prevederilor legale, preluând, susținerile pârâtei.

În ceea ce privește bursele acordate, sediul materiei pentru acordarea finanțării nerambursabile îl reprezintă Legea nr. 321/2006 (art. 1, art. 2, pct. II lit. x) din Anexa la lege și nu de dispozițiile Legii nr. 299/2007 care reglementează bursele acordate statului român, pe teritoriul României prin Institutul G.

Potrivit pct. 1 lit. m) și n) din Anexa la Legea nr. 321/2006, participarea la seminarii, cursuri, colocvii, etc poate avea loc atât în țară, cât și în străinătate, fiind acțiuni pentru sprijinirea românilor de pretutindeni, expres menționate în lege.

S-a subliniat faptul că art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 299/2007 se referă la drepturile etnicilor români de a beneficia de burse oferite de statul român prin Ministerul Educației, aspect reglementat separat prin Metodologia de școlarizare a cetățenilor de origine etnică română.

În ceea ce privește observația auditorilor privind organizarea unui concurs pentru acordarea burselor, s-a menționat că au fost făcute publice condițiile de acordare a burselor, pe site-ul MAE, la acel moment și că expertiza contabilă efectuată a stabilit faptul că pentru aceste finanțări a fost respectat cadrul legal și există documente justificative pentru plățile făcute, iar instanța de judecată nu a motivat înlăturarea concluziilor din raportului de expertiză.

- Măsura nr. 4 din decizie privind plata onorariului unui artist român pentru susținerea concertului de la Chișinău cu ocazia sărbătoririi zilelor orașului în anul 2009.

Curtea a reținut în mod eronat faptul că Asociația Obștească H. nu a făcut dovada utilizării banilor pentru plata artistului I.

Instanța motivează faptul că nu s-a dovedit realitatea serviciilor prestate, întrucât "Decizia nr. 1 din 15 ianuarie 2009 nu conferă împuternicitului J. dreptul de a încasa suma artistului I. (...)".

Așa cum rezultă din documentele depuse la dosar, Asociația Obștească H. a depus cerere de finanțare în cadrul Programului "K." pentru finanțarea manifestărilor culturale organizate la Chișinău cu ocazia sărbătorii "Hramul orașului Chișinău".

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 321/2006 "decontarea sumelor finanțate se realizează în conformitate cu prevederile de drept comun în materie, cu respectarea clauzelor cuprinse în contractele încheiate de beneficiarul finanțării nerambursabile pentru realizarea programelor, proiectelor și acțiunilori.

Raportat la documentele depuse în justificarea sumei primite cu titlu de finanțare nerambursabilă și ținând seama de faptul că Asociația a prezentat contractul încheiat cu impresarul artistului justifică suma, beneficiarul îndeplinindu-și toate obligațiile asumate prin contractul de finanțare.

S-a considerat că documentele prezentate și menționate chiar de către instanță, atestă efectuarea plății către artist pentru prestația sa, respectiv: Decizia nr. 1/2009 a SC L. SRL, Contractul de prestări servicii nr. x din 14 octombrie 2009 și Dispoziția de plată nr. x din 14 octombrie 2009, fapt confirmat și prin raportul de expertiză întocmit.

Referitor la Decizia nr. 12 din 1 iunie 2012

În ceea ce privește Decizia Curții de Conturi nr. 12 din 1 iunie 2012 s-a apreciat că sentința instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii.

Întreaga activitate de control desfășurată nu a ținut seama de faptul că la baza finanțărilor nerambursabile pentru programele, proiectele sau acțiunile privind sprijinirea românilor de pretutindeni se află Legea nr. 321/2006, act normativ de nivel superior care reglementează atât procedura de acordare a finanțărilor nerambursabile, precum și categoriile de cheltuieli care pot fi decontate în cadrul derulării programelor destinate sprijinirii românilor de pretutindeni.

Prin urmare, există cadrul legal necesar pentru acordarea finanțărilor, atâta timp cât la data controlului existau reglementări de nivel superior privind procedura, programele, proiectele și categoriile de cheltuieli ce pot fi decontate.

Prin Decizia Curții de Conturi nr. 12 din 1 iunie 2012 au fost constatate un număr de 20 de așa zise deficiențe, numerotate de la 1 - 20.

- Măsura nr. 1 din decizie privind finanțarea unor proiecte destinate sprijinirii activităților desfășurate de românii care trăiesc în afara granițelor țării s-a efectuat în perioada 2009 - 2011 fără a avea la bază strategii guvernamentale și nici programe sau strategii sectoriale privind sprijinirea comunităților de români și fără a fi îndeplinită obligația de a încheia și dezvolta parteneriate cu asociațiile și organizațiile reprezentative ale românilor care trăiesc în afara granițelor, contrar prevederilor art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 27/2010 privind organizarea și funcționarea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.

Instanța de fond apreciază prin sentința pronunțată că măsura Curții de Conturi este legală fără însă a avea o argumentație concretă, formulând concluzii cu caracter generic și neprecizând împrejurările de fapt și motivele de drept care au format convingerea instanței, în sensul că acordarea de finanțări nerambursabile trebuia făcută având la bază o strategie guvernamentală privind sprijinirea comunităților de români, aprobată prin Hotărâre de Guvern.

S-a apreciat că această reținere a instanței este eronată, motivat de faptul că finanțările în perioada menționată nu au fost acordate în baza H.G. nr. 27/2010, hotărâre ce a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 12 ianuarie 2010.

Opinia aplicării prevederilor unei legi emise în anul 2010 pentru finanțări acordate în anul 2009 este greșită și încalcă principiul de drept privind neretroactivitatea legii.

Astfel că reținerea instanței, pe baza susținerii Curții de Conturi, privind acordarea de finanțări fără a avea la bază o strategie guvernamentală în domeniu este eronată, întrucât echipa de audit nu avea competența de a formula astfel de concluzii, atâta vreme cât a avut cunoștință de existența unui act normativ de nivel superior care reglementează, în concret, ce tipuri de programe pot fi finanțate, precum și categoriile de cheltuieli ce pot fi decontate în cadrul programelor și proiectelor, în speță Legea nr. 321/2006.

- Măsura nr. 2 din decizie privind constatarea echipei de audit că la nivelul Departamentului nu au fost elaborate proiecte de buget anuale pentru cheltuielile aferente finanțărilor nerambursabile a activității românilor de pretutindeni, contrar prevederilor Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice.

Față de reținerea instanței de fond privind încălcarea dispozițiilor Legii nr. 500/2002 s-a apreciat că aceasta este contrară prevederilor art. 28 - 29 și 33 - 34 din Legea nr. 500/2002, având în vedere faptul că în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 6 din H.G. nr. 27/2010, Departamentul era condus de către un secretar de stat, numit prin decizia primului-ministru, care era și ordonator terțiar de credite, iar fondurile pentru funcționarea Departamentului și cele pentru realizarea proiectelor erau asigurate de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatul General al Guvernului. Mai mult, conform prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 500/2002, ordonatorii terțiari de credite utilizează fondurile alocate numai pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc, conform dispozițiilor legale.

În contextul dat, s-a apreciat că prevederile invocate sunt aplicabile numai instituțiilor care au calitatea de ordonator principal de credite și nu și în cazul Departamentului, în care conducătorul avea calitatea de ordonator terțiar de credite.

- Măsura nr. 3 din decizie privind neelaborarea în perioada 2010 - 2011 a unor proceduri formalizate de control intern cu consecințe în nerespectarea principiilor stabilite O.U.G. nr. 34/2006 privind achizițiile publice.

S-a apreciat că față de cele reținute de către instanță prin sentința de fond, lipsa unei proceduri de achiziții nu poate justifica prin ea însăși nerespectarea art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, iar instanța nu indică nici un text de lege încălcat în această situație.

Cu privire la efectuarea de achiziții publice directe, fără a exista dovada efectuării unui studiu de piață, a selecției de oferte publice, s-a apreciat că această observație nu poate fi reținută, întrucât conform art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 singura obligație a autorității contractante în cazul achizițiilor directe este de a respecta pragul valoric de 15.000 EUR pentru fiecare achiziție și existența de documente justificative pentru achiziție.

Conform prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, rezultă că obligațiile limitative ale autorității contractante incumbă în cazul achizițiilor ce depășesc suma de 125.000 EUR, obligații cu privire la specificațiile tehnice, publicarea unui anunț de atribuire și respectarea principiilor de atribuire.

Din cuprinsul textelor de lege nu rezultă că aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 este legată strict de realizarea unor proceduri formalizate pentru realizarea de achiziții, instituțiile publice având obligația de a respecta prevederile legii achizițiilor și nu de a elabora procedurii proprii în domeniu.

- Măsura nr. 4 din decizie privind neevidențierea costurilor reale ale proiectelor/programelor prin prezentarea detaliata în devize și deconturi a elementelor de cost.

Prin sentința pronunțată, instanța reține că documentele justificative prevăzute în Ghidul de finanțare în care erau prevăzute documentele justificative nu sunt suficiente și nu justifică recepția bunurilor, prestarea serviciilor sau execuția lucrărilor. Aceste considerații sunt incomplete, generale și nu pot susține încălcarea vreunei prevederi legale.

Cererea de finanțare, cuprindea o secțiune specială privind devizul de cheltuieli, atât pe categorii, cât și pe subcategorii de cheltuieli.

- Măsura nr. 5 privind din decizie privind nerespectarea dispozițiilor legale privind existenta și arhivarea documentelor justificative.

Referitor la aceste rețineri ale instanței, s-a apreciat ca ele sunt netemeinice și nelegale, având în vedere faptul ca exced competențelor auditorilor Curții de Conturi.

Cu privire la constatările de punctele 6 - 20, precum și măsurile corelative dispuse prin Decizia contestată, s-a considerat că instanța nu a realizat o aplicare corectă a prevederilor Legii nr. 321/2006, anexa 1 și a celorlalte prevederi legale incidente, apreciind că nu s-au respectat principiile economicității, eficienței, eficacității în utilizarea fondurilor publice. S-a apreciat ca toate reținerile instanței, fără o cercetare a fondului privind angajarea și plata nelegală ori cheltuirea ineficace a unor sume de bani, menționate la punctele 6 - 11 și 15 - 18 din Decizie, respectiv cele referitoare la ordonanțarea și plata nelegală a unor cheltuieli, menționate la punctele 12 - 14 din aceeași Decizie, astfel că măsurile dispuse sunt netemeinice și nelegale.

- Acordarea de premii în sumă de 448.200 RON unor membri ai comunității românești, contrar prevederilor Legii nr. 299/2007.

Prin sentința pronunțată, instanța a reținut că notele de fundamentare prin care ordonatorul terțiar de credite a aprobat suma finanțată nu se încadrează în prevederile Legii nr. 321/2006, în sensul că "nu evidențiază acțiunea/proiectul în cadrul căruia a fost premiată persoană".

Procedând astfel, instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului chestiunii litigioase, întrucât a apreciat acest fapt fără a face o verificare concretă, în sensul dacă acțiunile personalităților premiate se încadrează în prevederile anexei I la Legea nr. 321/2006.

Așa cum rezultă din acte și constatat prin expertiza contabila întocmită, Departamentul a acordat premii în bani și bunuri în temeiul Legii nr. 321/2006 .

Legea nr. 321/2006 reglementează regimul acordării finanțărilor nerambursabile pentru programele, proiectele sau acțiunile privind sprijinul romanilor de pretutindeni, având un caracter special față de Legea nr. 299/2007, fiind totodată și o lege specială și față de Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, având un caracter derogatoriu de la aceasta, iar Anexa II lit. x) din Legea nr. 321/2006 prevede și posibilitatea acordării de premii în bani.

- Angajarea și plata sumei de 338.400 RON pentru un număr de 94 preoți slujitori din cadrul Mitropoliei Basarabiei, contrar prevederilor Legii nr. 299/2007.

Instanța apreciază, eronat și în această situație faptul că angajarea la plată s-a făcut fără respectarea prevederilor Legii nr. 321/2006.

Așa cum se poate observa din prevederile legale, acțiunea desfășurată se încadrează la pct. 2 lit. o) din H.G. nr. 27/2010 și lit. .o) și q) din pct. I al Anexei din Legea nr. 321/2006, fapt nesocotit de instanța de judecată prin sentința pronunțată.

- Angajarea și plata sumei de 97.654 RON reprezentând cheltuieli cu burse de cercetare-documentare, contrar prevederilor Legii nr. 299/2007.

Instanța de fond a considerat că acordarea celor două burse nu corespunde acțiunilor prevăzute de Legea nr. 321/2006 și Legea nr. 299/2007.

Așa cum se poate observa din Decizia Curții de Conturi, auditorii au apreciat că cele doua burse au fost acordate fără organizarea unui concurs de selecție, conform Legii nr. 299/2007 și nicidecum că acestea nu se încadrează în prevederile Legii nr. 321/2006, așa cum reține instanța.

S-a considerat că trebuie avut în vedere faptul că instanța de fond a reținut în mod eronat că bursa de studiu este același lucru cu bursa de cercetare, astfel că baza legală pentru acordarea acesteia nu este Legea nr. 299/2007, ci Legea nr. 321/2006, anexa I, lit. p).

A interpreta că finanțarea celor două burse de cercetare nu se încadrează în prevederile legale denotă superficialitate în cercetarea fondului litigios, cu atât mai mult cu cât instanța a ignorat inclusiv faptul că din rapoartele de derulare/monitorizare rezultă că temele de cercetare propuse de beneficiarii burselor au reprezentat un sprijin concret pentru etnicii români din Republica Moldova și nu numai.

- Angajarea și plata sumei de 792.000 RON reprezentând finanțare nerambursabila a unei activități ce nu are legătură cu scopul înființării organizației non-guvernamentale din străinătate, bunurile fiind predate cu titlu gratuit unui agent economic pentru desfășurarea de activități generatoare de profit.

Prin sentința pronunțată, instanța, în mod eronat, preia concluziile Curții de Conturi, fără nici o analiza a fondului, reținând că beneficiarul real al finanțării nu a fost Asociația care a depus cererea pentru finanțare, ci întreprinderea care a furnizat gheretele pentru distribuirea presei și care a recuperat cheltuielile efectuate cu producția lor, prin vânzarea lor către Asociație și prin desfășurarea de activități de comerț în gheretele respective.

Instanța de fond a omis să analizeze documentele aflate la dosar precum și prevederile legale incidente.

Conform art. 3 din Legea 321/2006 (în vigoare la data finanțării):

"(1) Este interzis ca finanțările nerambursabile acordate pentru sprijinirea activității românilor de pretutindeni și a organizațiilor reprezentative ale acestora să fie utilizate pentru activități generatoare de profit. (2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) publicațiile, posturile de televiziune, posturile de radio, editurile, studiourile de producție, care desfășoară programe, proiecte sau acțiuni pentru sprijinirea activității românilor de pretutindeni și a organizațiilor reprezentative ale acestora, doar dacă finanțarea este utilizată pentru realizarea unor astfel de programe, proiecte sau acțiuni", iar activitatea de distribuire a presei se încadrează tocmai în această excepție. Așa cum a rezultat și din documente, cele 18 gherete au fost achiziționate de către beneficiar și nu au ieșit niciodată din patrimoniul societății (conform bilanț și lista de inventar), astfel că nu s-au încălcat prevederile Legii nr. 321/2006. Cedarea spre folosință cu titlu gratuit, nu înseamnă că acestea au ieșit din patrimoniul Asociației.

Finanțarea și-a atins scopul pentru care a fost acordată, respectiv distribuirea presei românești în Republica Moldova, iar prin expertiza contabilă efectuată s-a stabilit faptul că a fost respectat cadrul legal și există documente justificative pentru plățile făcute.

- Angajarea și plata nelegală a unor cheltuieli în sumă totală de 1.645.406 RON, reprezentând finanțare nerambursabilă pentru înființarea și dezvoltarea unui post de radio.

Instanța, prin sentința pronunțată, a reținut faptul că această finanțare a fost acordată fără respectarea dispozițiilor legale în materie, întrucât în speță nu sunt incidente dispozițiile pct. 1 lit. c) din anexa I la Legea nr. 321/2006, dar această reținere a instanței a fost apreciată ca netemeinică, iar instanța de fond realizează o greșită interpretare a legii.

Departamentul a sprijinit, în etape inițiativa "Centrului de Cultura și Carte Românească" de a înființa în Republica Moldova un post de radio care sa retransmită postul public de radio din România, cu statut de post local.

Faptul ca postul de radio înființat este un post cu acoperire locala este confirmat și de autoritatea de specialitate din Republica Moldova, Consiliul Coordonator al Audiovizualului, prin adresa nr. x din 29 mai 2012.

Instanța, fără o analiză a speței, preia aprecierea auditorului și determină caracterul local sau național al D., contrar celor confirmate de organele competente în domeniu, încălcând orice regulă privind aprecierea probelor.

S-a considerat că, plecând de la cele confirmate de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului, prin Adresa nr. x din 29 mai 2012, este indubitabil caracterul legal al cheltuielilor finanțate, în sensul ca acestea corespund acțiunii prevăzute la pct. I lit. d) din Anexa la Legea nr. 321/2006 privind "înființarea, dotarea și modernizarea unor posturi locale de radio și televiziune destinate românilor de pretutindeni", precum și a lit. I), pct. 2 art. 3 din H.G. nr. 27/2010, conform căruia Departamentul sprijină înființarea și dezvoltarea instituțiilor mass-media scrisă și audiovizuală ale romanilor de pretutindeni.

- Angajarea în anul 2011 a unor cheltuieli în sumă de 72.497,98 RON pentru realizarea a două busturi aparținând Mareșalului E.

Prin sentința pronunțată, instanța reține că la data plății finanțării, nu există dovada că bunurile au fost executate și recepționate, iar amplasarea unuia dintre busturi în municipiul București contravine scopului instituit de Legea nr. 321/2006.

Faptul că unul din busturi a fost amplasat în București, nu contravine nici unei prevederi legale, întrucât nici un text de lege nu prevede că amplasarea acestor lucrări trebuia să fie exclusiv în afara țării, așa cum eronat reține instanța.

În ceea ce privește procesul-verbal de recepție, acesta a fost încheiat la data de 3 ianuarie 2012, conform contractului semnat cu M., fapt ce atesta respectarea termenelor contractuale, iar plata a fost efectuata după recepția lucrărilor.

S-a considerat că proiectul respectă prevederile legale și se încadrează la pct. I lit. o) din Anexa la Legea nr. 321/2006, conform căruia Departamentul poate finanța "înființarea, recuperarea, restaurarea și întreținerea de muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arta, monumente funerare, placi comemorative, cimitire și alte asemenea, protejarea și revitalizarea tradițiilor și obiceiurilor românești", precum și la lit. n), pct. 2 al art. 3 din H.G. nr. 27/2010 conform căruia Departamentul "contribuie la construirea și restaurarea unor monumente civile și militare, precum și a unor locașuri de cultură ale romanilor de pretutindeni".

Acest proiect, plecând de la personalitatea marcantă a Mareșalului E., născut la Odessa este clar un proiect în sprijinul românilor de pretutindeni, cu rolul de a conduce la conștientizarea legăturii dintre etnicii români din Ucraina și statul roman .

Față de cele de mai sus, coroborat cu cele constate prin expertiza contabila întocmita în dosarul cauzei, rezulta clar și fără echivoc legalitatea angajamentului și a plăților efectuate în cadrul acestui proiect.

- Ordonanțarea și plata unor cheltuieli în sumă de 122.495,59 RON în cadrul proiectului derulat în anul 2010 "F. - Tabere pentru tineri etnici români din Republica Moldova".

Prin sentința pronunțată, instanța a reținut că documentele justificative prezentate pentru decontarea cheltuielilor nu îndeplineau cerințele prevăzute de lege, neputând fi confirmată realitatea serviciilor.

Or, instanț