ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2889/2015

Decizia nr. 2889/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Circumstanțele cauzei. Acțiunile conexe.

1.1.Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în calitate de conducător al Departamentului (...) din cadrul Ministerului Afacerilor Externe (DRP) a chemat în judecată pârâta Curtea de Conturi - Departamentul (...), solicitând anularea Încheierii nr. IV din 60 din 5 iulie 2012 și a Deciziei nr. 11 din 28 mai 2011, emise de pârâtă, să se constate că Raportul de audit al performanței nr. 4421 din 27 aprilie 2012 și procesul-verbal de constatare încheiat cu ocazia controlului efectuat la Ministerul Afacerilor Externe din 27 aprilie 2012 nu au fost legal întocmite și fundamentate.

În motivarea acțiunii a arătat că Încheierea nr. IV din 60 din 5 iulie 2012, prin care s-a respins contestația formulată împotriva Deciziei nr. 11 din 28 mai 2012 este nelegală, atât din punct de vedere procedural, cât și din punct de vedere al temeiniciei.

În ceea ce privește exigențele procedurale, Încheierea a fost emisă cu nerespectarea dreptului la apărare al reclamantului, Curtea de Conturi neținând seama de obiecțiunile depuse la data de 18 mai 2012 și înregistrate sub nr. 97416 și de contestația depusă la data de 20 iunie 2012 și înregistrată sub nr. 98856.

Pe de altă parte, raportul de audit și procesul-verbal au fost încheiate cu încălcarea atribuțiilor și competenței Curții de Conturi.

Sub aspectul temeiniciei, arată că încheierea, decizia, raportul de audit și procesul-verbal nu au fost corect întocmite și fundamentate, abaterile constatate în cadrul acestor acte au avut la bază interpretări eronate ale dispozițiilor legale în vigoare, în materia finanțelor publice, în general, și în materia sprijinului acordat românilor de pretutindeni, în special. Echipa de audit a apreciat caracterul nelegal al anumitor cheltuieli efectuate de către DRP, interpretând într-un mod excesiv de formalist prevederile legale privind realitatea efectuării anumitor operațiuni economice, interpretare contrară atât situației de fapt, cât și celei de drept.

Echipa de control a constatat caracterul nelegal al anumitor cheltuieli efectuate de Departamentul (...) invocând, fără temei legal, lipsa anumitor documente justificative sau interpretând eronat și subiectiv anumite prevederi legale clare.

Pârâta Curtea de Conturi a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, întrucât actele emise de Curtea de Conturi au avut drept destinatar Ministerul Afacerilor Externe, iar nu Departamentul condus de reclamant.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, prezentând deficiențele constatate în urma acțiunii de audit al performanței, "Programului privind sprijinirea românilor de pretutindeni în anul 2009" derulat de Ministerul Afacerilor Externe - Departamentul (...), măsurile dispuse prin Decizia nr. 11 din 28 mai 2012 și considerentele pentru care a fost respinsă contestația formulată împotriva acestei decizii, considerente care se regăsesc în Încheierea nr. IV din 60 din 5 iulie 2012.

Reclamantul A. a formulat cerere de introducere în cauză a Ministerului Afacerilor Externe, în calitate de intervenient propriu, conform art. 58 C. proc. civ., invocând dispozițiile art. 16

1

din Legea 554/2004, dispozițiile pct. 174, pct. 181, pct. 225 din Regulament și faptul că măsurile necesare pentru stabilirea întinderii prejudiciului și recuperarea acestuia trebuie stabilite de către ordonatorul de credite al Ministerului Afacerilor Externe, acest minister fiind destinatarul actelor administrative emise de Curtea de Conturi, contestate în prezenta cauză.

Prin încheierea de ședință de la termenul din 17 septembrie 2010, instanța de fond a admis în principiu cererea de intervenție forțată a Ministerului Afacerilor Externe.

Intervenientul a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea acțiunii, susținând că măsurile dispuse de auditorii Curții de Conturi, bazate pe dispozițiile Legii 299/2007, sunt complet eronate, singura lege aplicabilă programelor desfășurate de minister fiind Legea 321/2006. Între cele două legi nu există nicio legătură, Legea 321/2006 nu reprezintă o completare a unei legi ulterioare, ci este norma specială cu caracter derogator de la orice alt act normativ ce reglementează finanțarea nerambursabilă a programelor, proiectelor sau acțiunilor privind sprijinirea activității românilor de pretutindeni și a organizațiilor reprezentative ale acestora.

1.2.Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 21 august 2012, sub nr. 6599/2/2012, reclamantul Departamentul (...) a chemat în judecată pârâta Curtea de Conturi a României solicitând, în principal, să se constate nulitatea absolută și să se dispună anularea actelor de control încheiate de pârâtă în urma acțiunii de audit al performanței "programului privind sprijinirea românilor de pretutindeni" derulat la sediul reclamantei, constând în: Procesul-verbal de constatare, Rapoartele de audit al performanței nr. 1558 din 02 mai 2012, respectiv nr. 4421 din 27 aprilie 2012, Decizia nr. 12 din 01 iunie 2012 emisă de către Departamentul (...) din cadrul pârâtei, Încheierea nr. 86 din 31 iulie 2012 prin care s-a respins contestația împotriva Deciziei nr. 12 din 01 iunie 2012, acte încheiate cu încălcarea normelor legale privind competența, respectiv cu depășirea atribuțiunilor de control de către pârâtă; în secundar, în cazul în care se vor menține actele de control arătate ca valabile, reclamantul solicită să se dispună anularea măsurilor stabilite în sarcina sa, prin Decizia nr. 12 din 01 iunie 2012, menținute prin Încheierea nr. 86 din 31 iulie 2012.

În motivarea acțiunii a arătat că în perioada 09 ianuarie 2012 - 30 aprilie 2012, pârâta a efectuat la sediul instituției reclamante o acțiune de audit al performanței "programului privind sprijinirea românilor de pretutindeni" finalizată cu încheierea actelor de control indicate în acțiune.

Reclamantul a susținut că pârâta nu avea competența legală pentru a verifica modul de utilizare a sumelor alocate de la buget Departamentului care a fost înființat în baza H.G. 27/2010.

De asemenea, a susținut că echipa de auditori ai Curții de Conturi a constatat în mod eronat faptul că Departamentul (...), în perioada 2009 - 2011, nu a efectuat finanțarea proiectelor destinate sprijinirii activităților desfășurate de românii care trăiesc în afara granițelor țării, în temeiul H.G. nr. 27/2010 privind organizarea și funcționarea Departamentului (...), deoarece efectuarea finanțării programelor nu s-a putut realiza în anul 2009 în temeiul H.G. nr. 27/2010 pentru simplul fapt că H.G. nr. 27/2010 privind organizarea și funcționarea Departamentului (...) a fost publicată în M. Of. cu numărul 22 din data de 12 ianuarie 2010.

Pârâta Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, prezentând măsurile dispuse prin Decizia nr. 12 din 1 iunie 2012 și motivele de fapt și de drept pentru care a fost respinsă contestația formulată împotriva acesteia.

În cauză au formulat cereri de intervenție în interesul reclamantului Departamentul (...), A. și B., cereri care au fost admise în principiu la termenul de judecată din 01 octombrie 2012, iar la termenul de judecată din 27 mai 2013 a fost admisă excepția conexității și s-a dispus reunirea dosarului nr. x/2/2012 la Dosarul nr. x/2/2012.

Intervenienții accesorii au depus la dosar note de ședință referitoare la motivele de nelegalitate a actelor administrative contestate, atât motive de ordin procedural (motivele invocate de A., în calitate de reclamant în Dosarul nr. x/2/2012), cât și motive de ordin substanțial (motive invocate de Departamentul (...), în calitate de reclamant în Dosarul nr. x/2/2012).

Pârâta Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiate a cererilor de intervenție accesorie.

Prin Sentința nr. 553 din 18 februarie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunile formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României și intervenientul în interes propriu Ministerul Afacerilor Externe și de reclamantul Departamentul (...), prin Ministerul Afacerilor Externe, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, și intervenienții accesorii în interesul reclamantului, A. și B., ca neîntemeiate.

Totodată, a respins cererile de intervenție accesorie formulate de B. și A.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

2.1. Prima critică adusă Deciziei nr. 11 din 28 mai 2012 și Încheierii nr. IV/60 din 5 iulie 2012 vizează încălcarea dreptului la apărare al reclamantului, prin prisma faptului că în aceste acte administrative nu se face nicio mențiune cu privire la aspectele invocate de către reclamant în cuprinsul obiecțiunilor și contestației formulate.

Susținerea nu poate fi reținută, având în vedere că Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010 nu stabilește obligația autorității publice pârâte de a face referire în cuprinsul deciziei privind măsurile dispuse pentru remedierea deficiențelor, la obiecțiunile formulate de conducătorul entității verificate cu privire la constatările înscrise în raportul de control, potrivit dispozițiilor pct. 120 din Regulament.

Conținutul deciziei este reglementat de dispozițiile pct. 181 și următoarele din Regulament, printre mențiunile obligatorii nefiind și cea referitoare la obiecțiunile formulate și modul de soluționare a acestora.

Este neîntemeiată aprecierea că Încheierea nu oferă nicio justificare pentru care nu au fost luate în seamă aspectele invocate în contestația având ca obiect Decizia nr. 11 din 28 mai 2012, din moment ce în cuprinsul Încheierii nr. IV/60 din 5 iulie 2013 sunt prezentate argumentele pentru care se contestă fiecare măsură în parte, precum și motivele de fapt și de drept pentru care acestea nu au putut fi reținute în soluționarea favorabilă a contestației, potrivit dispozițiilor pct. 223 din Regulament.

Astfel, cele două acte administrative îndeplinesc cerința motivării, în raport de prevederile cuprinse în Regulament, neputându-se reține încălcarea dreptului la apărare al reclamantului din această perspectivă.

Se mai arată în acțiune că raportul de audit al performanței nu îndeplinește cerința prevăzută de dispozițiile pct. 420 din Regulament, în sensul că nu prezintă relația dintre obiectivele specifice programului auditat, criteriile de audit utilizate pentru evaluarea performanței, constatările și concluziile auditului.

Sub acest aspect instanța de fond a reținut, pe de o parte, că această relație rezultă din cuprinsul raportului, din situația de fapt consemnată și din constatările reținute având în vedere situația de fapt, iar, pe de altă parte, că lipsa unei mențiuni exprese în acest sens nu este sancționată cu nulitatea absolută a raportului, astfel că sancțiunea care poate interveni este nulitatea relativă, în condițiile art. 105 alin. 2 C. proc. civ., respectiv dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Or, reclamantul nu a dovedit existența unei asemenea vătămări determinate de neprecizarea în mod expres a legăturii de cauzalitate dintre activitatea entității verificate și neregulile semnalate, cu atât mai mult cu cât din cuprinsul raportului de audit al performanței rezultă care este această legătură de cauzalitate.

O altă critică de nelegalitate de ordin procedural se referă la faptul că raportul prezintă doar aspecte selective negative legate de sprijinirea românilor din Republica Moldova, fără a prezenta într-o manieră cuprinzătoare toate activitățile desfășurate de Departament, deși potrivit dispozițiilor pct. 421 din Regulament, raportul trebuie să cuprindă toate constatările relevante, inclusiv cele pozitive (...).

Curtea de apel a apreciat că această critică este neîntemeiată, întrucât dispozițiile din Regulament invocate se referă la menționarea constatărilor pozitive, în măsura în care sunt relevante pentru formularea concluziilor și a recomandărilor echipei de audit.

Faptul că auditoriul public extern din cadrul Curții de Conturi nu a făcut referire și la aspectele pozitive legate de activitatea Departamentului nu este de natură să afecteze legalitatea raportului, nefiind reglementată o obligație în acest sens, lipsa unei asemenea mențiuni putând fi determinată fie de neidentificarea unor aspecte pozitive, fie de aprecierea lor ca fiind nerelevante.

De altfel, reclamantul nu a precizat care sunt, în opinia sa, constatările pozitive care ar fi trebuit să se regăsească în raportul de audit al performanței și care ar fi fost relevanța lor sub aspectul constatărilor și al măsurilor care au fost dispuse în urma finalizării acțiunii de audit, instanța neputând reține această critică formulată de reclamant.

Cu privire la prima măsură dispusă prin Decizia nr. 11 din 28 mai 2012, instanța de fond a reținut că aceasta are în vedere abaterea constând în angajarea și plata nelegală, în anul 2009, de cheltuieli cu premii acordate unor membri ai comunităților românești din afara granițelor României, estimate în valoare de 42.970 lei, contrar prevederilor Legii nr. 299/2007, potrivit cărora acestor persoane li se puteau acorda distincții și fără respectarea condițiilor prevăzute în Legea nr. 321/2006.

La baza fiecărei acțiuni de premiere a stat câte un memorandum intern, aprobat de către ordonatorul de credite al Departamentului (...), însă aceste memorandumuri nu au fost elaborate pe baza programelor, proiectelor sau acțiunilor în sprijinul românilor de pretutindeni care sunt dezvoltate de către beneficiarii premiilor, condiție obligatorie pentru acordarea unei finanțări nerambursabile. Angajarea unei cheltuieli pentru plata premiilor unor membri ai comunităților românești din afara granițelor s-a făcut fără respectarea condițiilor prevăzute de Legea nr. 321/2006, această cheltuială necorespunzând niciunui program proiect sau acțiune eligibilă, enumerate de legiuitor la pct. I din Anexa la această lege.

Nefiind aferente unor programe, proiecte sau acțiuni, acordarea acestor finanțări nerambursabile (premii) nu s-a făcut pe baza evaluării programelor, proiectelor sau acțiunilor, de către o comisie de evaluare din cadrul Departamentului (...), din Ministerul Afacerilor Externe, pe baza tuturor criteriilor generale prevăzute de Legea nr. 321/2006, nefiind analizate: oportunitatea programelor, proiectelor sau acțiunilor în raport cu nevoile comunităților românești de pretutindeni, capacitatea organizatorică și funcțională de realizare a programelor, proiectelor sau acțiunilor și nici efectele multiplicatoare ale programelor, proiectelor sau acțiunilor, în scopul îmbunătățirii imaginii comunităților românești din țara de reședință și a coagulării organizațiilor acestora.

Decontarea sumelor finanțate nu s-a realizat în conformitate cu prevederile de drept comun în materie, pe baza fundamentărilor privind legalitatea, oportunitatea, necesitatea și economicitatea acestora, contrar prevederilor Legii 321/2006, iar justificarea sumelor alocate nu s-a făcut de către Departamentul (...) din Ministerul Afacerilor Externe, prin prezentarea de documente legal întocmite, din care să rezulte modul de utilizare a sumelor.

Această abatere a fost cauzată de nerespectarea următoarelor prevederi legale art. 14 alin. (2) din Legea 500/2002, cu modificările și completările ulterioare; art. 5 alin. (1) lit. l) din Legea 299/2007, cu modificările și completările ulterioare; art. 2, art. 4 alin. (1), art. 8 și art. 10 din Legea 321/2006.

Referitor la această măsură, reclamantul susține că actul normativ care prevede posibilitatea acordării finanțărilor nerambursabile este Legea 321/2006, aceasta având în vedere un anumit tip de sprijin acordat românilor de pretutindeni și anume sprijinul financiar, obiectul său de reglementare fiind special față de Legea 299/2007, care are în vedere toate formele de sprijin care pot fi acordate românilor de pretutindeni.

Instanța de fond a constatat că Legea 321/2006 se referă la regimul acordării finanțărilor nerambursabile pentru programele, proiectele sau acțiunile privind sprijinirea activității românilor de pretutindeni și a organizațiilor reprezentative ale acestora, precum și a modului de repartizare și de utilizare a sumei prevăzute în bugetul Ministerului Afacerilor Externe pentru această activitate.

Legea 321/2006 reglementează posibilitatea acordării de premii în bani (art. 2, pct. I, pct. II lit. x) din anexa legii) fiind neîntemeiată susținerea din cuprinsul procesului-verbal de constatare încheiat la 27 aprilie 2012, conform căreia susținerea și revitalizarea tradițiilor și obiceiurilor locale românești în zonele locuite de etnicii români de pe teritoriul altor state au fost remunerate financiar în mod eronat în condițiile în care, potrivit art. 5 alin. (1) lit. l) din Legea 299/2007, acestea aveau dreptul de a primi distincții ale statului român. În funcție de aprecierea meritelor persoanelor respective, acestea puteau primi, în semn de recunoștință, medalii, titluri onorifice, ordine și nicidecum sume de bani din partea autorităților române.

Măsura contestată este însă legală prin prisma faptului că acordarea acestor premii s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor art. 4 din Legea 321/2006 potrivit cărora: "(1) Acordarea de finanțări nerambursabile se face pe baza evaluării programelor, proiectelor sau acțiunilor de către o comisie de evaluare din cadrul Departamentului (...) din Ministerul Afacerilor Externe.

(2) Procedura de elaborare a documentațiilor, de evaluare, selectare și aprobare a programelor, proiectelor sau acțiunilor, precum și derularea și utilizarea fondurilor alocate se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor externe, cu respectarea principiilor liberei concurențe, eficacității utilizării fondurilor publice, transparenței și tratamentului egal, definite potrivit art. 4 din Legea nr. 350/2005 privind regimul finanțărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activități nonprofit de interes general, având în vedere criteriile generale prevăzute la art. 6 din prezenta lege."

În acest sens, instanța de fond a reținut că premiile au fost acordate în baza unor memorandumuri interne aprobate de ordonatorul de credite al Departamentului, care nu au fost elaborate pe baza unor programe, proiecte, sau acțiuni în sprijinul românilor de pretutindeni, care să fi fost dezvoltate de beneficiarii premiilor, dintre cele la care se referă pct. I din anexa legii.

Sub acest aspect, reclamantul arată că respectiva cheltuială aparține acțiunilor enumerate la pct. I, lucru ce poate fi ușor observat din studierea domeniilor de activitate ale persoanelor premiate: oameni de știință, profesori, artiști, preoți, care desfășoară acțiuni ce pot fi încadrate la pct. I lit. k), l, m, n, o, p.

Instanța de fond a apreciat că simpla menționare a domeniilor de activitate ale persoanelor premiate nu este suficientă pentru a considera că acordarea premiilor s-a făcut cu respectarea Legii 321/2006, întrucât premierea trebuie să aibă la bază existența unor programe, proiecte sau acțiuni dintre cele enumerate de pct. I din anexa legii și nu prezumția că persoanele în cauză desfășoară acțiuni ce pot fi încadrate la pct. I, în considerarea domeniilor în care activează, astfel că este legală măsura prevăzută la pct. 1 din Decizia nr. 11 din 28 mai 2012.

Referitor la cea de-a doua măsură contestată, instanța de fond reținut că a fost dispusă pentru abaterea constând în angajarea și plata nelegală în anul 2009 a unor cheltuieli cu onorarii acordate unui număr de 124 preoți slujitori din cadrul Mitropoliei Basarabiei, în valoare de 372.000 lei, contrar prevederilor Legii nr. 299/2007, potrivit cărora sprijinul financiar sau material al statului român se poate acorda pentru construcția sau renovarea lăcașelor de cult în statul de cetățenie/reședință și fără respectarea condițiilor prevăzute în Legea nr. 321/2006.

În reținerea caracterului legal al acestei măsuri, instanța de fond a avut în vedere considerentele expuse cu privire la prima măsură contestată, referitoare la acordarea onorariilor în lipsa derulării unui proiect, program sau acțiune, conform art. 4 din Legea 321/2006.

Astfel, proiectul "Sprijinirea deservenților Mitropoliei Basarabiei (Patriarhia Română), în valoare de 372.000 lei, pentru care Biserica DD. din cadrul Patriarhiei Române Mitropolia Basarabiei a solicitat acordarea unei finanțări nerambursabile având ca scop "despovărarea financiară a parohiilor, astfel încât și preoții slujitori să scadă nivelul taxelor pentru rânduielilor oficiate" nu constituie un proiect din categoria celor menționate la pct. I din anexa legii.

În memorandumul intern nr. D 306 din 14 august 2009, prin care ordonatorul de credite al Departamentului a aprobat finanțarea cu suma de 372.000 lei a proiectului sus menționat, nu se precizează în ce categorie de proiect se încadrează, dintre cele prevăzute la pct. I din anexa legii, o asemenea precizare neregăsindu-se nici în nota care a stat la baza elaborării memorandumului.

Este neîntemeiată susținerea reclamantului privind încadrarea acțiunilor pentru care au fost acordate onorarii preoților la pct. I lit. o) și q) din anexa la Legea 321/2006, având în vedere că lit. o) se referă la înființarea, recuperarea, restaurarea și întreținerea de muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de artă, monumente funerare, plăci comemorative, cimitire și alte asemenea, protejarea și revitalizarea tradițiilor și obiceiurilor românești, iar lit. q) se referă la colaborarea cu alte instituții și organizații, din țară și din străinătate, pentru realizarea de proiecte în beneficiul românilor de pretutindeni.

Așa cum s-a arătat, în cadrul proiectului anterior amintit, Biserica DD. din cadrul Patriarhiei Române Mitropolia Basarabiei a solicitat acordarea unei finanțări nerambursabile având ca scop "despovărarea financiară a parohiilor, astfel încât și preoții slujitori să scadă nivelul taxelor pentru rânduielile oficiate", scop care nu permite încadrarea proiectului în dispozițiile pct. I lit. o) și q) din anexă.

La aplicarea măsurii prevăzute la pct. 3 din Decizia nr. 11 din 28 mai 2012 a fost avută în vedere abaterea constând în angajarea și plata nelegală, în anul 2009, a unor cheltuieli cu două burse de studii în afara granițelor României, în valoare totală de 30.180 lei, acordate fără a fi organizate concursuri, contrar prevederilor Legii nr. 299/2007, potrivit cărora românii de pretutindeni au dreptul de a solicita și de a obține, prin concurs, burse de studiu în România, la orice nivel și formă de învățământ, în vederea aprofundării cunoștințelor de limbă română și pentru afirmarea identității culturale și științifice române, în condiții similare cu cele ale cetățenilor români.

Această abatere a fost cauzată de nerespectarea următoarelor prevederi legale: art. 14 alin. (2) din Legea 500/2002, cu modificările și completările ulterioare; art. 5 alin. (l) lit. c) și alin. (4) și art. 14 alin. (3) din Legea nr. 299/2007, cu modificările și completările ulterioare.

Reclamantul a precizat că bursele au fost acordate în temeiul pct. II lit. x) din anexa Legii 321/2006 și nu în temeiul art. 5 alin. 1 lit. c) din Legea 299/2007, prin urmare, nu se impunea organizarea unui concurs.

Curtea de apel a reținut că, potrivit art. 1 lit. a) din Legea 299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, această lege reglementează drepturile persoanelor care își asumă în mod liber identitatea culturală română - persoanele de origine română și cele aparținând filonului lingvistic și cultural românesc, care locuiesc în afara frontierelor României, indiferent de modul în care aceștia sunt apelați (*armâni, armânji, aromâni, basarabeni, bucovineni, cuțovlahi, daco-români, fărșeroți, herțeni, istro-români, latini dunăreni, macedoromâni, macedo-români, maramureșeni, megleniți, megleno-români, moldoveni, moldovlahi, rrămâni, rumâni, valahi, vlahi, vlasi, voloni, macedo-armânji, precum și toate celelalte forme lexicale înrudite semantic cu cele de mai sus), denumite în continuare români de pretutindeni.

Articolul 5 alin. (1) lit. c) din aceeași lege prevede dreptul de a solicita și de a obține, prin concurs, burse de studiu în România, la orice nivel și formă de învățământ, în vederea aprofundării cunoștințelor de limbă română și pentru afirmarea identității culturale și științifice române, în condiții similare cu cele ale cetățenilor români.

Pct. II lit. x) din anexa la Legea 321/2006 prevede că pentru finanțarea programelor, proiectelor sau acțiunilor prevăzute la pct. I se pot acoperi cheltuieli ocazionate de (...) burse de studiu, burse de merit (...).

Se constată că ambele acte normative reglementează posibilitatea acordării burselor de studiu, dar între aceste burse există diferențe semnificative.

Astfel, în temeiul Legii 299/2007, pot obține prin concurs burse de studiu în România, în vederea aprofundării cunoștințelor de limba română și pentru afirmarea identității culturale, persoanele de origine română și cele aparținând filonului lingvistic și cultural românesc care locuiesc în afara frontierelor României.

Conform Legii 321/2006, pot beneficia de burse de studiu nu doar persoanele din străinătate, ci și persoanele din România, fără concurs, dar în cadrul unor programe, proiecte sau acțiuni dintre cele enumerate de pct. I din anexa la această lege.

În speță, cele două burse de studiu au fost acordate potrivit Legii 321/2006, astfel că măsura de la pct. 3 din decizie nu se poate întemeia pe aprecierea că aceste burse nu au fost acordate în vederea aprofundării cunoștințelor de limba română sau pentru afirmarea identității culturale și științifice române, că nu au fost obținute prin concurs și că dreptul exercitat de cele două persoane, de a solicita și obține burse, nu s-a realizat pe teritoriul României.

Din moment ce nu au fost acordate în temeiul Legii 299/2007, nu se impunea îndeplinirea condițiilor sus menționate, singura condiție a cărei îndeplinire ar fi conferit un caracter legal cheltuielii efectuate cu cele două burse fiind aceea de a fi acordate în cadrul programelor, proiectelor sau acțiunilor prevăzute la pct. I din anexa la Legea 321/2006.

Această condiție nu este însă îndeplinită, entitatea verificată nefăcând dovada că cele două burse reprezintă cheltuieli ocazionate de derularea unor programe, proiecte sau acțiuni, dintre cele prevăzute la pct. I din anexă.

Așa cum s-a arătat, cele două acte normative au obiecte de reglementare diferite, reglementează două categorii distincte de burse de studiu, neputându-se reține în niciun caz că pentru acordarea burselor de studiu în temeiul Legii 321/2006 este necesară și îndeplinirea condițiilor reglementate de Legea 299/2007, care nu reprezintă condiții suplimentare ce se adaugă celor prevăzute de Legea 321/2006, ci condiții specifice de acordare a burselor de studiu conform Legii 299/2007.

În consecință, instanța de fond a reținut legalitatea măsurii prevăzută la pct. 3 din decizie, prin prisma neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 4 alin. 1 din Legea 321/2006, aceea de a fi acordate bursele pe baza evaluării programelor, proiectelor sau acțiunilor menționate la pct. I al anexei la această lege, și nu prin prisma neîndeplinirii condițiilor reglementate de Legea 299/2007.

Măsura prevăzută la pct. 4 din decizie a avut în vedere abaterea constând în plata nelegală în anul 2009, a unui onorariu în sumă de 45.000 lei, acordat unui artist român, fără respectarea prevederilor Legii nr. 321/2006, suma alocată nefiind justificată de către Departamentul (...), din Ministerului Afacerilor Externe, prin prezentarea de documente legale, din care să rezulte utilizarea sumei pe destinația prevăzută în nota de fundamentare (inexistența la dosarul de finanțare a dovezii că beneficiarul final ar fi primit onorariul ce i se cuvenea în urma susținerii concertului la Chișinău, cu ocazia sărbătoririi zilelor orașului).

Sub acest aspect, instanța de fond a reținut că abaterea nu constă în plata unui onorariu pentru un serviciu care nu a fost prestat, ci vizează împrejurarea că Asociația Obștească "O.", în calitate de beneficiar al finanțării nerambursabile, în sensul art. 2 din Legea 321/2006, nu a dovedit cu documente legal întocmite că suma primită în baza contractului nr. D/3557/nedatat a fost utilizată pentru plata onorariului artistului BB. jr., adică pentru acoperirea cheltuielilor aferente proiectului în cadrul căruia a obținut finanțarea.

Solicitarea de către pârâtă a unor documente suplimentare în acest sens este întemeiată, în raport de dispozițiile art. 9 din Legea 321/2006, potrivit cărora sumele atribuite sub forma finanțărilor nerambursabile vor fi folosite de către beneficiari numai pentru acoperirea cheltuielilor aferente desfășurării programelor, proiectelor sau acțiunilor pentru care au fost acordate.

În discuție nu este realitatea serviciului prestat, cu privire la care reclamantul a prezentat dovezi, ci faptul că beneficiarul finanțării nerambursabile nu a probat utilizarea sumei primite cu titlu de finanțare.

Față de aceste considerente, instanța de fond a apreciat că Decizia nr. 11 din 28 mai 2012 și Încheierea nr. IV/60 din 5 iulie 2012 sunt acte administrative legale, cele patru măsuri contestate fiind dispuse în mod corect de către autoritatea publică pârâtă pentru remedierea deficiențelor constatate în urma acțiunii de audit.

2.2. Cu privire la Decizia nr. 12/1 iunie 2012, reclamantul Departamentul (...) invocă necompetența pârâtei de a verifica modul de utilizare a sumelor alocate de la buget, având în vedere dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 6 alin. (3) din H.G. 27/2010 potrivit cărora Departamentul funcționează ca instituție publică cu personalitate juridică în cadrul aparatului de lucru al Guvernului, iar verificarea respectării dispozițiilor prevăzute la alin. 2 potrivit căruia secretarul de stat (șeful instituției) răspunde de utilizarea sumelor alocate, conform dispozițiilor legale, se realizează prin compartimentul de control din cadrul Secretariatului General al Guvernului.

Instanța de fond a constatat că decizia a fost emisă în urma acțiunii de audit al performanței "Programului privind sprijinirea românilor de pretutindeni în perioada 2010 - 2011" iar din dispozițiile art. 1 și 2 din Legea 94/1992 rezultă că atribuția de a efectua auditul performanței utilizării resurselor financiare ale statului și ale sectorului public aparțin Curții de Conturi și nu Secretariatului General al Guvernului, dispozițiile art. 6 alin. (3) din H.G. 27/2010 neavând în vedere desfășurarea activității de audit al performanței, în accepțiunea art. 2 lit. d) din Legea 94/1992, astfel că acest motiv de nelegalitate a actelor administrative contestate nu poate fi reținut.

Cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat se referă la nerespectarea dispozițiilor pct. 420 și pct. 421 din Regulament, motiv care a fost deja analizat de instanță în cadrul acțiunii conexe Dosarul nr. x/2/2012) și considerat neîntemeiat pentru motivele expuse anterior, care nu se mai impun a fi reluate.

Măsura dispusă la pct. I.1 din dispozitivul deciziei a avut în vedere faptul că în anul 2009 (perioadă auditată de Curtea de Conturi la Ministerul Afacerilor Externe), când activitatea Departamentului (...) se desfășura în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, finanțarea proiectelor destinate sprijinirii activităților desfășurate de românii care trăiesc în afara granițelor țării nu s-a efectuat pe baza unei strategii guvernamentale și nici a unor programe sau strategii sectoriale privind sprijinirea comunităților de români.

Deși în anul 2010, conducerea Departamentului (...) a elaborat un proiect al strategiei naționale, până la această dată acest document nu a fost aprobat oficial, în condițiile în care au avut loc și modificări esențiale în structura guvernamentală. Proiectul a fost postat timp de 60 de zile pe site-ul entității, pentru a fi analizat și pentru a primi propuneri de completare și îmbunătățire. Dar, în lipsa unor astfel de propuneri, proiectul a fost înaintat Secretariatului General al Guvernului, pentru a obține avizele necesare, însă până în prezent nu a fost discutat și aprobat în ședință de Guvern.

În perioada 2010 - 2011 nu au fost încheiate nici parteneriate cu organizațiile/asociațiile reprezentative ale românilor de pretutindeni, atribuție prevăzută la art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 27/2010 în sarcina Departamentului (...), relațiile parteneriale fiind reprezentate doar de contractele de finanțare încheiate pentru fiecare proiect derulat, între Departamentul (...) și organizațiile beneficiare.

În consecință, finanțarea proiectelor destinate sprijinirii activităților desfășurate de românii care trăiesc în afara granițelor țării s-a efectuat, în perioada 2009 - 2011, fără a avea la bază strategii guvernamentale, programe sau strategii sectoriale privind sprijinirea comunităților de români și nici parteneriate încheiate cu asociațiile și organizațiile reprezentative ale românilor care trăiesc în afara granițelor.

Reclamantul susține că efectuarea finanțării programelor nu s-a putut realiza în anul 2009, în temeiul H.G. 27/2010, solicitarea auditorilor de a aplica prevederile unor legi emise în anul 2010 pentru finanțări efectuate de Departament în anul 2010 încălcând principiul de drept referitor la neretroactivitatea legilor, dar susținerea se întemeiază pe o apreciere eronată a constatărilor din decizie, în care art. 3 alin. 2 din H .G. 27/2010 este invocat cu referire la perioada 2010 - 2011 și nu la anul 2009.

Referitor la aprecierea că pârâta nu are niciun fel de atribuție în privința controlului elaborării și aplicării politicii de guvernare în domeniul relațiilor cu românii de pretutindeni, instanța de fond a reținut, pe de o parte, că în raportul de audit al performanței, nu sunt consemnate abateri referitoare la modul de elaborare și aplicare a politicii de guvernare în domeniul relațiilor cu românii de pretutindeni.

Pe de altă parte, se constată că potrivit dispozițiilor pct. 367 din Regulament, atribuțiile Curții de Conturi privind efectuarea auditului performanței sunt prevăzute la art. 21 alin. (2) și art. 28 din lege.

Se constată că acțiunea de audit al performanței a avut ca obiectiv verificarea modului de utilizare a fondurilor publice din punct de vedere al economicității, eficienței, eficacității, legalității și regularității, în cadrul acestei acțiuni fiind verificată și conformitatea cu scopul, obiectivele și atribuțiile entității.

Cea de-a doua măsură stabilită prin Decizia nr. 12/1 iunie 2012 a avut în vedere abaterea constând în faptul că în perioada 2010 - 2011, la nivelul Departamentului nu au fost elaborate proiecte de buget anuale pentru cheltuielile aferente finanțării nerambursabile a activității românilor de pretutindeni, care să aibă la bază fundamentări reale privind necesitățile comunităților de români, contrar dispozițiilor Legii 500/2002.

Astfel, suma totală aprobată pentru anul 2010 la Cap. 67 ianuarie 01 "Cultură, recreere, religie" a fost preluată pe bază de protocol din bugetul Ministerului Afacerilor Externe, iar pentru anul 2011 a fost repartizată de Secretariatul General al Guvernului, fără a exista vreo solicitare înaintată de Departamentul (...).

Documentele prezentate echipei de audit drept fundamentări ale bugetului reprezintă filele de buget aprobate de ordonatorul principal de credite, ce conțin și Cap. 67 ianuarie 01 "Cultură, recreere, religie" - titlul IX "Alte cheltuieli" - art. 59.07 "Sprijinirea activității românilor de pretutindeni și a organizațiilor reprezentative ale acestora", dar fără a exista o defalcare a sumei totale pe acțiuni/proiecte/asociații/organizații.

Nici în cazul elaborării proiectului de buget de venituri și cheltuieli pentru anul 2012 nu s-a ținut cont de solicitările/propunerile reprezentanților comunităților românești din afara țării, respectiv propuneri de acțiuni ce urmau a fi derulate la nivelul Departamentului (...).

Această abatere a fost reținută în raport de dispozițiile art. 28, art. 29, art. 33 și art. 34 din Legea 500/2002 care reglementează obligațiile ordonatorilor principali de credite și, implicit, ale ordinatorilor terțiari ale căror bugete constituie parte componentă a bugetului de venituri și cheltuieli elaborat la nivelul ordonatorului principal de credite.

Susține reclamantul că potrivit art. 5 alin. (1) și 2) din H.G. 27/2010, Departamentul este condus de un secretar de stat, care este ordonator terțiar de credite, iar textele de lege invocate de pârâtă ca fiind încălcate menționează obligația fundamentării bugetului în sarcina ordonatorilor principali de credite.

Susținerea nu constituie un argument în soluționarea favorabilă a cauzei, din moment ce fundamentarea bugetului de venituri și cheltuieli de către ordonatorul principal de credite se face prin centralizarea datelor care sunt transmise de ordonatorii secundari și terțiari de credite care, în mod evident, trebuie să respecte regulile de elaborare a bugetului de venituri și cheltuieli, reguli stabilite de Legea 500/2002.

Pentru dispunerea măsurii de la pct. I. 3 din decizie s-a reținut că în perioada 2010 - 2011, la Departamentul (...) nu s-au elaborat, supus spre aprobare și nici implementat proceduri formalizate de control intern, care să asigure respectarea principiilor stabilite de art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 34/2006 cu privire la atribuirea contractelor de achiziție publică

Deși, începând cu 30 mai 2011, prin Ordinul secretarului de stat nr. 133 din 30 mai 2011, a fost aprobată Procedura Operațională PO 15 privind atribuirea contractelor de achiziție prin cerere de ofertă, aceasta nu conține proceduri detaliate privind desfășurarea achizițiilor publice, care să urmărească respectarea principiilor nediscriminării, tratamentului egal, concurenței, transparențe dar, mai ales, cel al bunei gestiuni a fondurilor publice.

Această abatere a fost cauzată de nerespectarea următoarelor prevederi legale: art. 22 alin. (2) din Legea nr. 500/2002; art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr, 34/2006; art. 2 (1) din H.G. 925 din 19 iulie 2006; art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 119 din 31 august 1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv; Standardul 17 - PROCEDURI din Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 946 din 4 iulie 2005 pentru aprobarea Codului controlului intern/managerial.

Reclamantul invocă dispozițiile art. 40 lit. d) pct. 3 din Regulament care, în opinia sa, nu prevăd competența Curții de Conturi de a controla existența unor proceduri de atribuire a contractelor de achiziție publică, dar pârâta nu a controlat aceste proceduri, ci a verificat îndeplinirea, de către ordonatorul de credite, a obligației de a organiza și implementa un sistem de control intern în cadrul entității publice pe care o conduce, de a elabora proceduri scrise în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 946 din 4 iulie 2005, pentru aprobarea Codului controlului intern/managerial, cuprinzând standardele de control intern/managerial la entitățile publice și pentru dezvoltarea sistemelor de control intern/managerial.

Pârâta are competența de a efectua o astfel de verificare, în conformitate cu dispozițiile pct. 373 din Regulament conform cărora, cu ocazia desfășurării acțiunilor de audit al performanței, "auditorii publici externi vor evalua sistemul de control intern .... Constatările și concluziile rezultate din această verificare vor fi consemnate în mod sintetic în secțiuni distincte ale raportului de audit al performanței, iar auditorii publici externi vor formula recomandări privind măsurile pe care entitatea trebuie să le ia pentru înlăturarea deficientelor constatate. O prezentare detaliată a acestor constatări, concluzii și recomandări va fi consemnată în procesul-verbal de constatare. "

Mai arată reclamantul că a elaborat în anul 2012 un set de proceduri privind achizițiile publice, instanța de fond reținând că abaterea se referă la perioada 2010 - 2011 și că aceste proceduri - PO 30 - Procedura operațională privind achiziția de servicii prevăzute în anexa 2 B din O.U.G. 34/2006 și PO 29 - Procedura operațională privind achiziția directă de bunuri și servicii au fost elaborate după data înregistrării procesului-verbal de constatare la instituția reclamantă, la data de 2 mai 2012.

Pentru stabilirea măsurii prevăzute la pct. I.4 s-a avut în vedere împrejurarea că din analiza dosarelor cuprinzând documente aferente proiectelor finanțate, în perioada 2010 - 2011 de Departamentul (...), s-a constatat că, de regulă, sumele solicitate ca finanțare nerambursabilă nu au la bază devize detaliate, din care să rezulte costurile reale ale fiecărui obiect finanțat, ci devize estimative, cu valori totale.

Această abatere a fost cauzată de nerespectarea următoarelor prevederi legale: art. 22 din Legea nr. 500/2002, art. 5 din O.G. 119/1999, cu modificările și completările ulterioare; Normele metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.792/2002; Normele metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 522/2003 - Anexa 1 "Cadrul general al operațiunilor supuse controlului financiar preventiv" Cap. B ., Angajamente legale din care rezultă direct sau indirect obligații de plăți" - Nr. crt. 3 "Contractul de finanțare".

Cu privire la această măsură, reclamantul precizează că în cadrul cererii de finanțare postate pe site-ul Departamentului există o secțiune specială privind devizul de cheltuieli cuprinzând rubrici speciale, atât pentru categoriile de cheltuieli, cât și pentru subcategoriile de cheltuieli.

Instanța de fond a reținut că formularul pentru cererea de finanțare la care reclamantul a făcut referire evidențiază, într-adevăr, categorii și subcategorii de cheltuieli, dar elementele de cheltuieli nu sunt stabilite pe baza normelor de consum, a prețurilor unitare, a coeficienților de cheltuieli directe și indirecte, a cotelor de profit și a altor taxe datorate, devizul estimativ, anexă la contractul de finanțare nefiind întocmit în mod transparent.

Cât privește Ghidul de finanțare în care sunt precizate tipurile de documente justificative solicitate, instanța de fond a constatat că prevederile acestuia erau limitative sub acest aspect, indicând numai contractul și factura, ceea ce a determinat amendarea acestui ghid pentru a transparentiza și mai mult costurile implicate de proiectele și programele Departamentului, astfel cum arată reclamantul în cererea de chemare în judecată.

Măsura contestată de reclamant este legală și prin raportare la dispozițiile Legii 500/2002, care stabilesc că justificarea plăților efectuate din fonduri publice trebuie să se facă pe bază de documente care să evidențieze recepția bunurilor, execuția lucrărilor și prestarea serviciilor contractate.

Abaterea care a impus stabilirea măsurii prevăzute la pct. I.5 din decizie constă în nerespectarea prevederilor legale privind existența și arhivarea documentelor justificative, ceea ce produce confuzii cu privire la justificarea avansurilor acordate și a plăților directe.

Cauza acestei deficiențe o reprezintă Procedura nr. 20 din Ghidul de finanțare a proiectelor privind sprijinirea românilor de pretutindeni, aprobată de conducătorul instituției, conform căreia pentru fiecare plată aferentă unui proiect care se desfășoară în mai multe etape, responsabilul de proiect are obligația de atașa, în copie, documentele care au stat la baza aprobării finanțării, ajungându-se în situația în care pentru același proiect se constituie mai multe dosare ce conțin copii ale acelorași documente.

S-a mai constatat că în cazul unor acțiuni derulate prin aceleași firme, care au prestat servicii de transport, cazare, masă, au existat situații în care documentele au fost arhivate greșit, existând o situație generală confuză cu privire la documentele care au stat la baza angajării, lichidării, ordonanțării și plății cheltuielilor din fondurile publice, nefiind respectate dispozițiile art. 10 din Legea 82/1991, pct. 6, 8, 10 și 17 din cap. A - Norme generale, pct. 41 cap. E - Reconstituirea documentelor financiar - contabile pierdute, sustrase sau distruse, pct. 50 și 56 din cap. F - Arhivarea și păstrarea registrelor și a documentelor financiar - contabile din Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 3512/2008, și dispozițiile Cap. 3 Secțiunea I - Evidența documentelor, art. 9 din Legea 16/1996.

Prima critică formulată de reclamant cu privire la această măsură vizează necompetența auditorilor Curții de Conturi, critică ce nu poate fi reținută având în vedere dispozițiile art. 41 și art. 42 alin. 4 din Legea 82/1991, din care rezultă că organele cu atribuții de control financiar au dreptul de a stabili modul de respectare a reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice cu privire la întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse.

Or, Curtea de Conturi este un organ cu atribuții de control financiar, astfel cum rezultă din dispozițiile Legii 94/1992, având competența de a efectua verificarea respectării prevederilor legale referitoare la existența și arhivarea documentelor justificative.

În ceea ce privește susținerea că Departamentul, împreună cu specialiști din cadrul Arhivelor Naționale, a elaborat o procedură privind arhivarea documentelor, Curtea constată că este irelevantă în soluționarea cauzei, în condițiile în care abaterea nu constă în lipsa unei astfel de proceduri, ci în aplicarea greșită a acesteia, care a dus la arhivarea inutilă a numeroase copii ale acelorași documente, în cadrul aceluiași proiect de finanțare.

Măsura prevăzută la pct. II.1 din decizie a fost stabilită în urma constatării că în perioada 2010 - 2011, Departamentul (...) a acordat nelegal unui număr de 58 de persoane, membri ai comunităților românești din afara granițelor țării, un număr de 69 premii în bani, în valoare totală de 448.200 lei. Sumele acordate individual au fost cuprinse între 1000 lei și 21.000 lei (unele persoane fiind recompensate în ambii ani), fără a exista criterii de acordare și bareme aprobate de ordonatorul de credite.

La baza fiecărei acțiuni de premiere a existat o notă de fundamentare, document prin care ordonatorul terțiar de credite a aprobat suma de bani ce urma a fi primită de persoana beneficiară, dar care nu evidențiază acțiunea/proiectul în cadrul căruia a fost premiată persoana, din categoria celor prevăzute la pct. I al Anexei la Legea nr. 32112006 și nici contribuția acțiunii/proiectului la scopurile pentru care a fost aprobat acest program finanțat din fonduri publice, respectiv păstrarea, afirmarea și promovarea identității etnice, culturale, lingvistice și religioase a românilor de pretutindeni.

Nefiind aferente unor programe, proiecte sau acțiuni, acordarea acestor finanțări nerambursabile (premii) nu s-a făcut pe baza evaluării programelor, proiectelor sau acțiunilor de către o comisie de evaluare din cadrul Departamentului (...) pe baza tuturor criteriilor generale prevăzute de Legea nr. 321/2006, nefiind analizate: oportunitatea programelor, proiectelor sau acțiunilor în raport cu nevoile comunităților românești de pretutindeni, capacitatea organizatorică și funcțională de realizare a programelor, proiectelor sau acțiunilor și nici efectele multiplicatoare ale programelor, proiectelor sau acțiunilor, în scopul îmbunătățirii imaginii comunităților românești din țara de reședință și a coagulării organizațiilor acestora.

Decontarea sumelor finanțate nu s-a realizat în conformitate cu prevederile de drept comun în materie, pe baza fundamentărilor privind legalitatea, oportunitatea, necesitatea și economicitatea acestora, contrar prevederilor Legii nr. 32l/2006, iar justificarea sumelor alocate nu s-a făcut de către Departamentul (...) prin prezentarea de documente legal întocmite, din care să rezulte modul de utilizare a sumelor.

Măsura prevăzută la pct. II.2 din decizie are în vedere faptul că la data de 10 mai 2010, Comisia de evaluare și selectare a proiectelor din cadrul Departamentului a analizat și propus spre aprobare, cererea de finanțare nr. 44/ET/P din 23 aprilie 2010 depusă de Biserica DD. din cadrul Patriarhiei Române Mitropolia Basarabiei pentru proiectul "Sprijinirea deservenților Mitropoliei Basarabiei (Patriarhia Română)". Biserica DD. din cadrul Patriarhiei Române - Mitropolia Basarabiei a solicitat acordarea unei finanțări nerambursabile, având ca scop "Despovărarea financiară a parohiilor, astfel încât și preoți slujitori să scadă nivelul taxelor pentru rânduielile oficiate" - valoarea ajutorului financiar fiind de 338.400 lei.

Nota de fundamentare nr. 44/ET/P din 19 mai 2010, care a stat la baza încheierii contractului de finanțare, nu precizează în care din categoriile de program, proiect sau acțiune eligibilă, enumerate de legiuitor la pct. I din Anexa la Legea 321/2006 se încadrează proiectul pentru care se solicita finanțarea, în condițiile în care, potrivit prevederilor Legii nr. 299/2007, sprijinul financiar sau material care se poate acorda de statul român în cazul unităților de cult este cel pentru construcția sau restaurarea lăcașelor de cult în statul de cetățenie/reședință și nu pentru plata un