ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5166/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții E.T. și A.E.M. au solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 12 din 1 iunie 2012, confirmată prin Încheierea nr. VI/86 din 31 iulie 2012, acte emise de pârâta Curtea de Conturi a României, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de fond. Prin întâmpinarea depusă la data de 1 octombrie 2012, pârâta Curtea de Conturi a României a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, motivând că decizia a cărei suspendare se solicită a fost întocmită în urma unui audit al performanței, ce a vizat „programul privind sprijinirea românilor de pretutindeni în anul 2010 – 2011” derulat de D.R.R.P.

A mai precizat că D.R.R.P. este o instituție publică cu personalitate juridică, din aparatul de lucru al Guvernului, condus începând cu data de 23 mai 2012 de doamna secretar de stat N.E.I., astfel că reclamantul E.T., la data formulării cererii de chemare în judecată, nu mai avea calitatea de conducător al entității verificate. Prin Sentința nr. 5862 din 17 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active și, în consecință, a fost respinsă cererea formulată reclamanții T.E. și M.A.E., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanții au solicitat, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei nr. 12 din 1 iunie 2012, confirmată prin Încheierea nr. VI/86 din 31 iulie 2012, acte emise de Curtea de Conturi a României. S-a reținut că suspendarea executării unui act administrativ presupune existența unei acțiuni pe fond, prin care reclamanții să solicite anularea actului administrativ, iar în cazul de față, reclamanții au formulat o astfel de acțiune prin care au solicitat anularea Deciziei nr. 12 din 1 iunie 2012 și a Încheierii nr. VI/86 din 31 iulie 2012, acte emise de pârâta Curtea de Conturi a României, acțiunea ce a format obiectul Dosarului nr. 6589/2/2012 al Curții de Apel București.

Instanța a reținut că dosarul ce privește fondul acțiunii, acesta a fost soluționat de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 5620 din 9 octombrie 2012, care a respins acțiunea reclamanților E.T. și M.A.E., ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă. În motivarea sentinței, s-a reținut că decizia și încheierea Curții de Conturi pot fi contestate doar de conducătorul entității audiate, calitate pe care nu mai o ocupă reclamantul T.E., precum și că prin decizia contestată nu s-a dispus nicio măsură de natură să prejudicieze drepturile sau interesele legal ocrotite ale reclamanților, pentru ca aceștia să se poată prevala de prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Instanța a reținut că deși Sentința nr. 5620 din 9 octombrie 2012 a Curții de Apel București, nu este definitivă, ea se bucură de putere de lucru judecat relativă, astfel că instanța, învestită cu soluționarea cererii reclamanților, de suspendare a executării acelorași acte administrative, nu poate ignora această soluție dată acțiunii pe fond. Prin urmare, a apreciat instanța că întrucât cererea reclamanților de anulare a Deciziei nr. 12 din 1 iunie 2012 și a Încheierii nr. VI/86 din 31 iulie 2012, emise de pârâta Curtea de Conturi a României a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale active, aceeași soluție urmează a fi dată și prezentei cereri. Împotriva sus-menționatei sentințe au declarat recurs reclamanții T.E.

și M.A.E. Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304 1 C. proc. civ. cu referire la art. 312 alin. (2) C. proc. civ., precum și pe dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, subliniindu-se că se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre a cerceta fondul cererii cu care a fost învestită. În dezvoltarea motivului de recurs încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. s-a arătat că instanța de fond a interpretat greșit prevederile Regulamentului Curții de Conturi (în continuare Regulament) și prevederile legii contenciosului administrativ în analiza calității procesuale active a reclamanților.

În acest sens, s-a apreciat, contrar raționamentului instanței, că art. 227 din Regulament nu poate restrânge aria persoanelor carte pot ataca la instanța de contencios administrativ competentă încheierea emisă de comisia de soluționare a contestațiilor prevăzută la pct. 213 din același Regulament, câtă vreme prin dispozițiile respective se face trimitere expresă la condițiile stipulate în legea contenciosului administrativ. De aceea analiza excepției lipsei calității procesuale active este necesar a se face în raport de dispozițiile art. 1 și 2 și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care definește persoana vătămată ca fiind orice persoană titulară a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.

Pentru situația în care instanța de recurs va respinge argumentele mai înainte prezentate, recurenții au considerat că măsurile dispuse prin decizie și încheiere sunt de natură a-i vătăma deoarece chiar dacă în cuprinsul acestui act nu este menționat în mod expres care sunt persoanele responsabile de cauzarea prejudiciului, o astfel de nominalizare se regăsește în Raportul de audit nr. 1558 din 2 mai 2012 și procesul verbal din 27 aprilie 2012. Este evident că în condițiile în care decizia și încheierea stabilesc cuantumul exact al prejudiciului și recuperarea acestuia, măsurile Curții de Conturi produc repercusiuni și asupra recurenților. Examinând cauza, Înalta Curte reține că recursul este fondat și îl va admite în consecință, făcând aplicarea art. 312 alin. (2) teza a III- a C. proc.

civ. („instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului”) pentru cele ce se vor puncta în continuare: Obiectul cererii de suspendare a executării formulate în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a vizat Decizia nr. 12 din 1 iunie 2012 emisă de Curtea de Conturi (Departamentul IV) și Încheierea nr. IV/86 din 31 iulie 2012 prin care Curtea de Conturi a respins în integralitate contestația nr. 2123 din 21 iunie 2012 formulată de ordonatorul de credite al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni împotriva măsurilor I. 1 – I. 10 și II. 1 – II. 10 din Decizia nr. 12/2012 (vol. I din dosarul de fond). În soluționarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților T.E.

și M.A.E., invocată de pârâta Curtea de Conturi, instanța învestită s-a raportat la Sentința civilă nr. 5620 din 9 octombrie 2012 prin care Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea în anularea acelorași acte administrative constatând că este formulată de persoane fără calitate procesuală activă, respectiv de aceeași doi reclamanți; în motivarea acestei sentințe s-a reținut că cele două acte administrative pot fi contestate doar de conducătorul entității auditate, calitate pe care nu o mai ocupă T.E., precum și că prin decizia contestată nu s-a dispus nicio măsură de natură să prejudicieze drepturile sau interesele legal ocrotite ale reclamanților pentru ca aceștia să se poată prevala de art. 1 din Legea nr. 554/2004.

A arătat judecătorul fondului că deși Sentința nr. 5620/2012 nu este definitivă, ea bucură de putere de lucru judecat relativă și că instanța învestită cu cererea de suspendare a executării nu poate ignora acest lucru. Instanța de control judiciar constată că este greșită dezlegarea dată de prima instanță excepției ridicate de pârâta Curtea de Conturi, în condițiile în care deși observă că sentința pronunțată asupra acțiunii în anulare a acelorași acte administrative individuale care fac și obiectul cererii întemeiate pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 nu este irevocabilă și în care actele dosarului demonstrează cu prisosință că există identitate între persoana reclamanților și cei care sunt titulari ai dreptului, deci este îndeplinită condiția calității pentru exercitarea acțiunii în contencios administrativ.

Prin Decizia nr. 12/2012 emisă de șeful Departamentului IV al Curții de Conturi au fost dispuse 20 de măsuri în vederea înlăturării abaterilor de la legalitate și regularitate constatate în baza Raportului de audit al performanței nr. 1558 din 2 mai 2012, detaliate în procesul - verbal de constatare anexat acestui raport, încheiat în urma acțiunii de audit al performanței „Programul privind sprijinirea românilor de pretutindeni în perioada 2010 - 2011”, (acțiune de audit desfășurată în perioada 9 ianuarie 2012 – 30 aprilie 2012 la D.R.R.P.) și Raportul de audit al performanței nr. 4421 din 27 aprilie 2012, detaliate la pct. a 1) din Procesul verbal de constatare anexat la raportul de audit al performanței.

Verificând actele ce au stat la baza emiterii deciziei contestate, se observă că în perioada auditată conducerea D.R.R.P. a fost asigurată de secretarul de stat E.T., acest fiind ajutat în activitatea sa, după cum se consemnează chiar în cuprinsul documentelor în discuție, de mai mulți directori și șefi compartiment financiar - contabilitate printre care și M.A.E. – director până la data de 11 august 2011. Totodată așa cum rezultă chiar din Decizia nr. 12/2012 prin Încheierea nr. IV/86 din 31 iulie 2012, date în soluționarea contestației formulate de ordonatorul de credite al entității auditate, s-a dispus aplicarea unor măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciilor și recuperarea acestora de la persoanele care se fac răspunzătoare, inclusiv a dobânzilor aferente (pct. II.1 – II.10).

Cele precizate conduc la concluzia că nu se poate reține că reclamanții nu justifică un interes legitim în formularea cererii de suspendare a executării celor două acte administrative individuale, în sensul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. În acest context este nerelevantă, sub aspectul calității procesuale active, împrejurarea că la data de 23 august 2012, data introducerii acțiunii, D.R.R.P. era condus de un alt secretar de stat numit încă din 23 mai 2012 în condițiile legii. Pentru cele expuse, cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe care urmează a se pronunța asupra fondului cererii de suspendare a executării din perspectiva celor două condiții cumulativ cerute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere și dispozițiile art. 312 alin. (2) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de T.E. și M.A.E. împotriva Sentinței nr. 5862 din 17 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2013.