ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5166/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanții E.T. și A.E.M. au solicitat suspendarea

executării Deciziei nr. 12 din 1 iunie 2012, confirmată prin Încheierea nr. VI/86

din 31 iulie 2012, acte emise de pârâta Curtea de Conturi a României, până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de fond.

Prin

întâmpinarea depusă la data de 1 octombrie 2012, pârâta Curtea de Conturi a

României a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților,

motivând că decizia a cărei suspendare se solicită a fost întocmită în urma

unui audit al performanței, ce a vizat „programul privind sprijinirea românilor

de pretutindeni în anul 2010 – 2011” derulat de D.R.R.P.

A

mai precizat că D.R.R.P. este o instituție publică cu personalitate juridică,

din aparatul de lucru al Guvernului, condus începând cu data de 23 mai 2012 de

doamna secretar de stat N.E.I., astfel că reclamantul E.T., la data formulării

cererii de chemare în judecată, nu mai avea calitatea de conducător al

entității verificate.

Prin

Sentința nr. 5862 din 17 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția lipsei

calității procesuale active și, în consecință, a fost respinsă cererea

formulată reclamanții T.E. și M.A.E., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi

a României, ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală

activă.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanții au solicitat, în

temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei nr. 12

din 1 iunie 2012, confirmată prin Încheierea nr. VI/86 din 31 iulie 2012, acte

emise de Curtea de Conturi a României.

S-a

reținut că suspendarea executării unui act administrativ presupune existența

unei acțiuni pe fond, prin care reclamanții să solicite anularea actului

administrativ, iar în cazul de față, reclamanții au formulat o astfel de

acțiune prin care au solicitat anularea Deciziei nr. 12 din 1 iunie 2012 și a Încheierii

nr. VI/86 din 31 iulie 2012, acte emise de pârâta Curtea de Conturi a României,

acțiunea ce a format obiectul Dosarului nr. 6589/2/2012 al Curții de Apel

București.

Instanța

a reținut că dosarul ce privește fondul acțiunii, acesta a fost soluționat de

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

prin Sentința nr. 5620 din 9 octombrie 2012, care a respins acțiunea

reclamanților E.T. și M.A.E., ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate

procesuală activă.

În

motivarea sentinței, s-a reținut că decizia și încheierea Curții de Conturi pot

fi contestate doar de conducătorul entității audiate, calitate pe care nu mai o

ocupă reclamantul T.E., precum și că prin decizia contestată nu s-a dispus

nicio măsură de natură să prejudicieze drepturile sau interesele legal ocrotite

ale reclamanților, pentru ca aceștia să se poată prevala de prevederile art. 1

din Legea nr. 554/2004.

Instanța

a reținut că deși Sentința nr. 5620 din 9 octombrie 2012 a Curții de Apel

București, nu este definitivă, ea se bucură de putere de lucru judecat

relativă, astfel că instanța, învestită cu soluționarea cererii reclamanților,

de suspendare a executării acelorași acte administrative, nu poate ignora

această soluție dată acțiunii pe fond.

Prin

urmare, a apreciat instanța că întrucât cererea reclamanților de anulare a

Deciziei nr. 12 din 1 iunie 2012 și a Încheierii nr. VI/86 din 31 iulie 2012,

emise de pârâta Curtea de Conturi a României a fost respinsă pentru lipsa

calității procesuale active, aceeași soluție urmează a fi dată și prezentei

cereri.

Împotriva

sus-menționatei sentințe au declarat recurs reclamanții T.E. și M.A.E.

Cererea

de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304

1

C. proc. civ. cu referire la art. 312 alin. (2) C. proc. civ., precum și pe

dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, subliniindu-se că se

impune casarea sentinței și trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre a cerceta

fondul cererii cu care a fost învestită.

În

dezvoltarea motivului de recurs încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. s-a arătat că instanța de fond a interpretat greșit prevederile

Regulamentului Curții de Conturi (în continuare Regulament) și prevederile

legii contenciosului administrativ în analiza calității procesuale active a

reclamanților.

În

acest sens, s-a apreciat, contrar raționamentului instanței, că art. 227 din

Regulament nu poate restrânge aria persoanelor carte pot ataca la instanța de

contencios administrativ competentă încheierea emisă de comisia de soluționare

a contestațiilor prevăzută la pct. 213 din același Regulament, câtă vreme prin

dispozițiile respective se face trimitere expresă la condițiile stipulate în

legea contenciosului administrativ.

De

aceea analiza excepției lipsei calității procesuale active este necesar a se

face în raport de dispozițiile art. 1 și 2 și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

care definește persoana vătămată ca fiind orice persoană titulară a unui

interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ

sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.

Pentru

situația în care instanța de recurs va respinge argumentele mai înainte prezentate,

recurenții au considerat că măsurile dispuse prin decizie și încheiere sunt de

natură a-i vătăma deoarece chiar dacă în cuprinsul acestui act nu este menționat

în mod expres care sunt persoanele responsabile de cauzarea prejudiciului, o

astfel de nominalizare se regăsește în Raportul de audit nr. 1558 din 2 mai 2012

și procesul verbal din 27 aprilie 2012. Este evident că în condițiile în care decizia

și încheierea stabilesc cuantumul exact al prejudiciului și recuperarea acestuia,

măsurile Curții de Conturi produc repercusiuni și asupra recurenților.

Examinând cauza,

Înalta Curte reține că recursul este fondat și îl va admite în consecință, făcând

aplicarea art. 312 alin. (2) teza a III- a C. proc. civ. („instanța a cărei hotărâre

este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului”) pentru

cele ce se vor puncta în continuare:

Obiectul cererii de

suspendare a executării formulate în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

a vizat Decizia nr. 12 din 1 iunie 2012 emisă de Curtea de Conturi

(Departamentul IV) și Încheierea nr. IV/86 din 31 iulie 2012 prin care Curtea

de Conturi a respins în integralitate contestația nr. 2123 din 21 iunie 2012

formulată de ordonatorul de credite al Departamentului pentru Românii de

Pretutindeni împotriva măsurilor I. 1 – I. 10 și II. 1 – II. 10 din Decizia nr.

12/2012 (vol. I din dosarul de fond).

În soluționarea excepției

lipsei calității procesuale active a reclamanților T.E. și M.A.E., invocată de pârâta

Curtea de Conturi, instanța învestită s-a raportat la Sentința civilă nr. 5620

din 9 octombrie 2012 prin care Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea în anularea acelorași acte

administrative constatând că este formulată de persoane fără calitate

procesuală activă, respectiv de aceeași doi reclamanți; în motivarea acestei

sentințe s-a reținut că cele două acte administrative pot fi contestate doar de

conducătorul entității auditate, calitate pe care nu o mai ocupă T.E., precum

și că prin decizia contestată nu s-a dispus nicio măsură de natură să

prejudicieze drepturile sau interesele legal ocrotite ale reclamanților pentru ca

aceștia să se poată prevala de art. 1 din Legea nr. 554/2004.

A arătat judecătorul fondului

că deși Sentința nr. 5620/2012 nu este definitivă, ea bucură de putere de lucru

judecat relativă și că instanța învestită cu cererea de suspendare a executării

nu poate ignora acest lucru.

Instanța de control

judiciar constată că este greșită dezlegarea dată de prima instanță excepției ridicate

de pârâta Curtea de Conturi, în condițiile în care deși observă că sentința

pronunțată asupra acțiunii în anulare a acelorași acte administrative individuale

care fac și obiectul cererii întemeiate pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004

nu este irevocabilă și în care actele dosarului demonstrează cu prisosință că

există identitate între persoana reclamanților și cei care sunt titulari ai

dreptului, deci este îndeplinită condiția calității pentru exercitarea acțiunii

în contencios administrativ.

Prin Decizia nr. 12/2012

emisă de șeful Departamentului IV al Curții de Conturi au fost dispuse 20 de

măsuri în vederea înlăturării abaterilor de la legalitate și regularitate constatate

în baza Raportului de audit al performanței nr. 1558 din 2 mai 2012, detaliate în

procesul - verbal de constatare anexat acestui raport, încheiat în urma

acțiunii de audit al performanței „Programul privind sprijinirea românilor de pretutindeni

în perioada 2010 - 2011”, (acțiune de audit desfășurată în perioada 9 ianuarie

2012 – 30 aprilie 2012 la D.R.R.P.) și Raportul de audit al performanței nr. 4421

din 27 aprilie 2012, detaliate la pct. a 1) din Procesul verbal de constatare anexat

la raportul de audit al performanței.

Verificând actele ce

au stat la baza emiterii deciziei contestate, se observă că în perioada auditată

conducerea D.R.R.P. a fost asigurată de secretarul de stat E.T., acest fiind

ajutat în activitatea sa, după cum se consemnează chiar în cuprinsul documentelor

în discuție, de mai mulți directori și șefi compartiment financiar - contabilitate

printre care și M.A.E. – director până la data de 11 august 2011.

Totodată așa cum rezultă

chiar din Decizia nr. 12/2012 prin Încheierea nr. IV/86 din 31 iulie 2012, date

în soluționarea contestației formulate de ordonatorul de credite al entității auditate,

s-a dispus aplicarea unor măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciilor și

recuperarea acestora de la persoanele care se fac răspunzătoare, inclusiv a dobânzilor

aferente (pct. II.1 – II.10).

Cele precizate conduc

la concluzia că nu se poate reține că reclamanții nu justifică un interes

legitim în formularea cererii de suspendare a executării celor două acte

administrative individuale, în sensul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ.

În acest context este

nerelevantă, sub aspectul calității procesuale active, împrejurarea că la data

de 23 august 2012, data introducerii acțiunii, D.R.R.P. era condus de un alt secretar

de stat numit încă din 23 mai 2012 în condițiile legii.

Pentru cele expuse,

cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe care urmează a se

pronunța asupra fondului cererii de suspendare a executării din perspectiva

celor două condiții cumulativ cerute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere și

dispozițiile art. 312 alin. (2) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr.

554/2004 modificată și completată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de T.E. și M.A.E. împotriva Sentinței nr. 5862 din 17 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 25 aprilie 2013.