ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: La 5 ianuarie 2009, petentul A.I., domiciliat în Arad, a formulat plângere, în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, împotriva rezoluției nr. 14349/5879/2007 din 9 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a respins, ca neîntemeiat, memoriul înregistrat sub nr. 14379/5879/2007 la organul judiciar sus-menționat. Prin memoriul formulat, petentul se plânge că „este tratat cu bestialitate” de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de subordonații acestuia, atrăgând atenția asupra admiterii de către C.E.D.O.

a înscrierii Gărzii Antimafia din România, cu sediul în Arad, organizație căreia îi va prezenta în viitor rezoluțiile primite de la procuror. În acest context, procurorul procedând la soluționarea acestei lucrări, a reținut că o cauză a nemulțumirilor exprimate de petent a constituit-o nesoluționarea tuturor demersurilor petentului în termenul de rezolvare a plângerilor formulate împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, prevăzut de art. 277 C. proc. pen. Dar sub acest aspect, s-a învederat distincția ce trebuie făcută între plângerea penală, așa cum aceasta este reglementată de dispozițiile art. 222 C. proc. pen. și plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, prevăzută de art. 275 C. proc.

pen., numai pentru acest din urmă demers procedural legiuitorul stabilind, în mod expres, un termen de realizare. Ca atare, prin rezoluția atacată, memoriul petentului a fost respins ca neîntemeiat, fiind făcută în acest sens și o comunicare cu adresa nr. 14349/5879/2007 din 18 ianuarie 2008. Examinând plângerea dedusă judecății în primă instanță îndreptată împotriva rezoluției nr. 14349/5879/2007 din 9 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, se constată, în raport de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., care instituie această procedură specială, că este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează: După parcurgerea procedurii prevăzută prin dispozițiile art. 275-278 C. proc.

pen., în conformitate cu prevederile art. 278 1 C. proc. pen., pot fi atacate în instanță cu plângere doar acele rezoluții și ordonanțe ale procurorului de caz, prin care s-au dispus soluții de netrimitere în judecată. Cum în cauză nu s-a atacat o astfel de soluție, ci o rezoluție prin care procurorul a respins un memoriu al petentului, demersul procesual al petentului A.I. se plasează în afara prevederilor limitative și imperative ale art. 278 1 C. proc. pen., sancțiunea fiind aceea a inadmisibilității plângerii sale formulate cu încălcarea normei procesuale penale. De altfel, pentru aceleași considerente de fapt și de drept, prin sentința penală nr. 580 din 25 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, definitivă prin decizia penală nr. 581 din 27 octombrie 2008 a Completului de 9 Judecători, petentului A.I.

i s-a respins o plângere îndreptată împotriva aceleiași rezoluții a procurorului. Drept urmare, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea petentului se va respinge, ca inadmisibilă. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul A.I. Obligă petiționarul la 160 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2009.