ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale

de față;

Din actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

La 5 ianuarie 2009, petentul A.I., domiciliat

în Arad, a formulat plângere, în condițiile art. 278

1

C. proc. pen.,

adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

împotriva rezoluției nr. 14349/5879/2007 din 9 ianuarie 2008 a Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a respins, ca

neîntemeiat, memoriul înregistrat sub nr. 14379/5879/2007 la organul judiciar

sus-menționat.

Prin memoriul

formulat, petentul se plânge că „este tratat cu bestialitate” de procurorul

general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de

subordonații acestuia, atrăgând atenția asupra admiterii de către C.E.D.O. a

înscrierii Gărzii Antimafia din România, cu sediul în Arad, organizație căreia

îi va prezenta în viitor rezoluțiile primite de la procuror.

În acest context,

procurorul procedând la soluționarea acestei lucrări, a reținut că o cauză a

nemulțumirilor exprimate de petent a constituit-o nesoluționarea tuturor

demersurilor petentului în termenul de rezolvare a plângerilor formulate

împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, prevăzut de art. 277 C.

proc. pen.

Dar sub acest aspect,

s-a învederat distincția ce trebuie făcută între plângerea penală, așa cum

aceasta este reglementată de dispozițiile art. 222 C. proc. pen. și plângerea

împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, prevăzută de art. 275 C.

proc. pen., numai pentru acest din urmă demers procedural legiuitorul

stabilind, în mod expres, un termen de realizare.

Ca atare, prin

rezoluția atacată, memoriul petentului a fost respins ca neîntemeiat, fiind

făcută în acest sens și o comunicare cu adresa nr. 14349/5879/2007 din 18

ianuarie 2008.

Examinând plângerea

dedusă judecății în primă instanță îndreptată împotriva rezoluției nr. 14349/5879/2007

din 9 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, se constată, în raport

de dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., care instituie această

procedură specială, că este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează:

După parcurgerea

procedurii prevăzută prin dispozițiile art. 275-278 C. proc. pen., în

conformitate cu prevederile art. 278

1

C. proc. pen., pot fi atacate

în instanță cu plângere doar acele rezoluții și ordonanțe ale procurorului de

caz, prin care s-au dispus soluții de netrimitere în judecată.

Cum în cauză nu s-a

atacat o astfel de soluție, ci o rezoluție prin care procurorul a respins un

memoriu al petentului, demersul procesual al petentului A.I. se plasează în

afara prevederilor limitative și imperative ale art. 278

1

C. proc.

pen., sancțiunea fiind aceea a inadmisibilității plângerii sale formulate cu

încălcarea normei procesuale penale.

De altfel, pentru

aceleași considerente de fapt și de drept, prin sentința penală nr. 580 din 25

martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, definitivă prin decizia

penală nr. 581 din 27 octombrie 2008 a Completului de 9 Judecători, petentului A.I.

i s-a respins o plângere îndreptată împotriva aceleiași rezoluții a

procurorului.

Drept urmare, în

temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea

petentului se va respinge, ca inadmisibilă.

Văzând și prevederile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul A.I.

Obligă petiționarul

la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 mai 2009.