ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3145/2014

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3145/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată cu nr.

270 din 03 septembrie 2012 la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă

Camera de Comerț și Industrie a României reclamanta SC V.S.S. SRL a solicitat obligarea

pârâtei Asociația Patronală de Operațiuni și Servicii Petroliere la:

- rezilierea contractului

pentru neîndeplinirea obligației de plată de către pârâtă;

- plata sumei

de 599.704 RON reprezentând despăgubiri pentru neexecutarea contractului în cuantumul

ratelor restante din onorariul de succes datorat conform contractului;

- plata dobânzii

legale de 0,1% pentru suma datorată, până la data plății efective;

- plata cheltuielilor

de judecată ocazionate de prezentul litigiu;

Prin sentința

arbitrală nr. 235 din 05 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial

Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a fost admisă

acțiunea în anulare înregistrată cu nr. 270 din 03 septembrie 2012 astfel cum a

fost formulată și precizată de reclamanta SC V.S.S. SRL și în limitele în care a

fost taxată, respectiv capetele de cerere a, b și d, în contradictoriu cu pârâta

Asociația Patronală Operațiuni și Servicii Petroliere. În consecință, s-a constatat

reziliat contractul de prestări servicii din 06 august 2009 încheiat între părți

și a fost obligată pârâta Asociația Patronală de Operațiuni și Servicii Petroliere

la plata sumei de 599.704 RON reprezentând onorariu și penalități de întârziere

și la plata cheltuielilor arbitrale, constând în taxa de înregistrare de 895,78

RON și taxa arbitrală de 38.336,13 RON.

Prin încheierea

de îndreptare pronunțată în data de 20 decembrie 2012 s-a rectificat sintagma „plata

sumei de 599.704 RON reprezentând onorariu și penalități de întârziere" înscrisă

în dispozitivul sentinței arbitrale cu sintagma „plata sumei de 589.433,05 RON reprezentând

onorariu".

Pentru a pronunța

această hotărâre, tribunalul arbitrai a reținut următoarele:

În ceea ce privește

constituirea și competența tribunalului arbitral, s-a arătat că acesta a fost constituit

în conformitate cu Regulile de procedură ale Curții, respectiv în conformitate cu

art. 36 din Reguli, potrivit căruia autoritatea de nominalizare numește în prezenta

cauză un complet de 3 arbitri menționați în hotărârea arbitrală.

S-a mai arătat

că dreptul părților la apărare a fost respectat, fiind aplicate principiile dreptului

la apărare, al contradictorialității și al egalității de tratament, precum și că

a fost verificată competența tribunalului arbitrai și validată în conformitate cu

clauza compromisorie de la art. 35.1 din contractul de prestări servicii.

Tribunalul arbitral

a reținut că, referitor la excepția invocată prin adresa din 25 octombrie 2012 privind

constituirea tribunalului arbitral, acesta s-a pronunțat la data de 06

noiembrie 2012 prin încheierea de ședință în sensul respingerii acesteia. Astfel,

a expus că, potrivit art. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare, Curtea

de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a

României este o instituție permanentă de arbitraj care este organizată și funcționează

în conformitate cu Legea camerelor de comerț din România și cu Regulamentul său.

Art. 3 din același Regulament prevede că ea organizează și administrează soluționarea

litigiilor interne și internaționale prin arbitraj instituționalizat și prin arbitraj

ad-hoc, în condițiile prevăzute în regulamentul său, în Regulile de procedură arbitrală

ale Curții și în C. proc. civ., dispozițiile C. proc. civ. aplicându-se în completarea

Regulilor de procedură arbitrală, în măsura în care nu contravin acestora, potrivit

art. 100 din Reguli.

Art. 3 lit.

b) prevede că nominalizarea sau individualizarea unei instituții permanente de arbitraj,

inserată în convenția arbitrală cu privire la soluționarea litigiilor determină

competența exclusivă a acestei instituții și aplicarea Regulamentului și a Regulilor

de procedură arbitrală proprii.

Art. 1 alin. (2)

din Regulile de procedură arbitrală arată că prin nominalizarea instituției permanente

de arbitraj în convenția arbitrală, competența exclusivă aparține acelei instituții

conform Regulamentului și Regulilor de procedură proprii, iar orice derogare de

la acestea se consideră nescrisă.

S-a apreciat că,

fiind nominalizată Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera

de Comerț și Industrie a României, a fost determinată competența exclusivă a acestei

instituții permanente de arbitraj și aplicarea Regulamentului și a Regulilor de

procedură arbitrală proprii.

A făcut referire

la art. 35 alin. (2) din contractul părților, potrivit căruia „comisia de arbitraj

va fi compusă din trei arbitri, unul numit de pretator, unul numit de beneficiar

și al treilea numit prin decizia unanimă a celor doi arbitri deja numiți. În cazul

în care cei doi arbitri nu reușesc să decidă în 30 de zile de la numirea lor, Camera

de Comerț va lua o decizie în acest sens".

S-a reținut că,

întrucât alin. (2) al art. 35 reprezintă o derogare de la Regulile de procedură

arbitrală privind constituirea tribunalului arbitral, conform art. 1 alin. (2) din

Reguli, se consideră prevedere nescrisă.

Cu privire la

fondul cauzei, față de precizarea reclamantei de la data de 21 noiembrie 2012 privind

capetele de cerere pentru care înțelege să achite taxa arbitrală, tribunalul arbitrai

a luat în considerație capetele de cerere taxate, respectiv a, b1 și d.

Referitor la punctul

a din cererea de arbitrare, respectiv rezilierea contractului pentru neîndeplinirea

obligației de plată de către pârâtă, a reținut că la data de 06 august 2009, reclamanta

SC V.S.S. SRL a încheiat cu pârâta Asociația Patronală de Operațiuni și Servicii

Petroliere Contractul de prestări servicii nr. 071 ce a avut ca obiect prestarea

de servicii de consultanță pentru POSDRU 2007-2013, FSE număr de referință CCI 2007RO051PO01;

axa prioritară 3 - Creșterea adaptabilității lucrătorilor și a întreprinderilor,

Domeniul major de intervenție 3.2 - Formare și sprijin pentru întreprinderi și angajați

pentru promovarea adaptabilității; Ghidul solicitantului 81 - Competențe pentru

competitivitatea ID proiect 59375.

În urma derulării

procedurii de selecție, proiectul realizat de reclamantă pentru pârâtă a fost declarat

câștigător, pârâta fiind informată prin e-mail la data de 17 septembrie 2010. În

acest sens, pârâta a încheiat cu Autoritatea pentru Management contractul de finanțare

nr. POSDRU/81/3.2/S/59375.:

Conform prevederilor

art. 3 din condițiile speciale din contractul de prestări servicii de consultanță,

reclamanta, la data de 21 decembrie 2010 a emis factura din 21 decembrie 2010 reprezentând

tranșa I a onorariului de succes. Pârâta nu a făcut dovada achitării acestei tranșe.

În această situație,

tribunalul arbitral a dispus rezilierea contractului pentru neplata prețului, fiind

aplicabile art. 1020 C. civ. din vechiul C. civ. potrivit căruia un contract sinalagmatic

are subînțeleasă întotdeauna o condiție rezolutorie pentru situația în care una

dintre părți nu își respectă angajamentul.

S-au reținut prevederile

art. 32 și art. 35 din Contract, potrivit cărora rezilierea pentru încălcarea unei

obligații poate fi solicitată de partea care cade în pretenții, respectiv pârâta

avea obligația de a achita toate sumele restante inclusiv onorarii de succes în

condițiile încetării contractului.

S-a apreciat că

neacceptarea achitării valorii stabilite contractual pentru onorariul de succes

conform art. 12.2 din Contract APOSP a determinat aplicarea art. 32 și art. 35 din

Contract. Conform penultimei teze a art. 12 alin. (2) din contract, plata onorariului

de succes va fi făcută conform art. 3.1 din Condițiile speciale indiferent de încheierea

relației contractuale între Autoritatea de management și Beneficiar, singura excepție

de la această regulă fiind alin. (3) al aceluiași articol.

Tribunalul a apreciat

că este întemeiat și capătul b1 din cerere, respectiv plata sumei de 589.433,05

RON reprezentând onorariu de succes, tranșa 2 și 3 din cuantumul ratelor restante

datorate conform Contractului.

A constatat că

art. 12 alin. (2) din contract dispune că „plata onorariului de succes va fi făcută

conform art. 3.1 din condițiile speciale indiferent de încheierea relației contractuale

între Autoritatea de Management și Beneficiar".

De asemenea, s-a

menționat că art. 33 din contract atrage, în caz de încetare a acestuia, obligația

pârâtei de a achita toate serviciile prestate de Prestator, până la data încetării

contractului, inclusiv onorariul de succes.

Deoarece pârâta

nu a făcut dovada că sunt îndeplinite condițiile art. 12 alin. (3) din contract,

respectiv oprirea fondurilor din motive neimputabile acesteia, s-a considerat că

aceasta nu va putea pretinde neachitarea onorariului de succes, indiferent dacă

proiectul a fost dus sau nu la bun sfârșit.

Tribunalul arbitral

a admis și acest capăt de cerere, apreciind că sumele solicitate sunt întemeiate,

dovedite și datorate.

Referitor la capătul

de cerere d, privind cheltuielile de judecată, s-a apreciat că acestea sunt justificat

solicitate, urmând a fi obligată pârâta la plata integrală a cheltuielilor arbitrate,

constând în taxa de înregistrare de 895,78 RON și în taxa arbitrală de 38336,13

RON.

Împotriva sentinței

arbitrale a formulat acțiune în anulare Asociația Patronală de Operațiuni și Servicii

Petroliere, reprezentată legal prin lichidator V.C. SPRL. Aceasta a solicitat anularea

în totalitate a sentinței arbitrale și, în urma rejudecării, să fie respinsă în

întregime, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC V.S.S. SRL.

Prin sentința

civilă nr. 109/2013 din 09 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a Vl-a civilă, s-a respins excepția tardivității formulării acțiunii în anulare.

S-a admis acțiunea

în anulare formulată de petenta pârâtă Asociația Patronală Operațiuni și Servicii

Petroliere prin Lichidator V.C. SPRL împotriva sentinței arbitrale nr. 235 din

05 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe

lângă C.C.I.R. în Dosarul nr. 205/2012 în contradictoriu cu intimata-reclamantă

SC V.S.S. SRL.

S-a anulat sentința

arbitrală nr. 235 din 05 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial

Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României și, pe fond:

S-a constatat

reziliat contractul de prestări servicii din 06 august 2009.

A fost obligată

pârâta Asociația Patronală Operațiuni și Servicii Petroliere prin Lichidator V.C.

SPRL să plătească reclamantei SC V.S.S. SRL suma de 599.704 RON reprezentând despăgubiri

pentru neexecutarea contractului, precum și suma de 39.231,91 RON reprezentând cheltuieli

arbitrale.

În motivarea acestei

hotărâri, Curtea de Apel a reținut următoarele:

Referitor la soluționarea

excepției tardivității formulării acțiunii în anulare s-a constatat că motivul ce

vizează dispozițiile art. 364 lit. d) C. proc. civ. care se referă la situația potrivit

căreia „partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile și procedura de

citare nu a fost legal îndeplinită" este întemeiat.

Astfel, dezbaterile

au avut loc la termenul din data de 20 noiembrie 2012, termen pentru care deși pârâta

a fost citată la sediul social, nu s-a întors dovada de îndeplinire a procedurii

de citare, partea lipsind de la judecată.

Comunicarea hotărârii

arbitrale s-a efectuat la sediul social al acesteia potrivit dovezii de la dosarul

de fond.

S-a reținut în

esență că la data formulării cererii de arbitrare, APOSP era dizolvată potrivit

O.G. nr. 26/2000, prin hotărârea din data de 10 mai 2012 a Judecătoriei sectorului

1 București și era numit lichidator.

În cauză, nu au

fost îndeplinite condițiile privind legala citare și comunicare a hotărârii arbitrale

către petenta pârâtă APOSP, deoarece aceasta nu a fost nici citată prin lichidator

și nici nu i-a fost comunicată hotărârea arbitrală la sediul administrației, prin

lichidatorul desemnat.

Astfel, s-a constatat

că nu este întemeiată excepția tardivității formulării acțiunii în anulare, deoarece

termenul de o lună de zile de introducere a acesteia, potrivit art. 365 alin.

(2) C. proc. civ., curge de la data comunicării hotărârii arbitrale, ori aceasta

nu a fost legal comunicată.

Totodată, având

în vedere aceleași considerente, s-a reținut că este întemeiat motivul acțiunii

în anulare privind nelegala citare a petentei la termenul când au avut loc dezbaterile,

motiv prevăzut de art. 364 lit. d) C. proc. civ.

Față temeinicia

acestui motiv al acțiunii în anulare, curtea a considerat că nu mai este necesară

analizarea și a celuilalt motiv privind nelegala constituire a tribunalului arbitral

prin încălcarea clauzei compromisorii prevăzute la art. 35.2 din contract și la

art. 343

1

C. proc. civ. și nici a susținerii privind inadmisibilitatea

de a invoca nelegala constituire a completului de judecată.

În consecință,

în baza art. 364 C. proc. civ. coroborat cu art. 366 C. proc. civ., a fost admisă

acțiunea în anulare și anulată sentința arbitrală atacată, reținându-se cauza spre

judecare pe fond.

Cu privire la

fondul litigiului, s-a constatat că susținerea petentei pârâte în sensul că sunt

aplicabile prevederile art. 12 alin. (3) din contractul de prestări servicii și

că nu poate fi obligată să achite decât o sumă de maximum 10.000 euro nu este întemeiată.

În argumentarea

acestei concluzii curtea a reținut ca fiind relevante următoarele articole din contractul

de prestări servicii încheiat între părți: art. 3.1 Condiții speciale, art. 12.2,

art. 12.3 și art. 31. De asemenea, s-au apreciat ca fiind relevante pentru soluționarea

cauzei și prevederile cuprinse în clauza de la art. 5, art. 12 alin. (1) și

art. 14 din contractul de finanțare nr. POSDRU/81/3.2/S/59375 încheiat de reclamanta

APOSP cu Autoritatea pentru Management.

S-a mai reținut

și faptul că prin notificarea din 13 aprilie 2011 emisă de OIRPOSDRU a fost înștiințată

reclamanta despre o serie de modificări ale contractului de finanțare, arătându-se

în adresă că se modifică art. 5 din contractul de finanțare, articol referitor la

acordarea prefinanțării, respectiv alin. (1), alin. (7), se abrogă alin. (8) și

se completează cu alin. (10).

În ceea ce privește

plata onorariului datorat conform contractului de prestări servicii dintre părți,

potrivit art. 12.1 din contract, onorariul inițial este datorat indiferent de aprobarea

sau nu a Proiectului de către Autoritatea de Management.

Potrivit art.

12.2, obligația de plată a onorariului de succes este sub condiția suspensivă ca

Proiectul să fie aprobat de Autoritatea de Management, fără nici o altă formalitate

suplimentară din partea Prestatorului, adică a intimatei reclamante. în cauză, curtea

a statuat că această condiție suspensivă a aprobării Proiectului de către Autoritatea

de Management s-a îndeplinit, ceea ce denotă nașterea obligației petentei-pârâte

de plată a onorariului de succes.

De la regula privind

plata onorariului de succes fără vreo altă formalitate decât sub condiția suspensivă

a aprobării Proiectului de Autoritatea de Management, art. 12.3 din contract prevede

o excepție, dispunând că: „dacă după data aprobării proiectului finanțarea nerambursabilă

nu se acordă, din motive care nu pot fi imputabile Beneficiarului, motivele neacordării

fiind, de exemplu, stoparea fondurilor nerambursabile de la Uniunea Europeană sau

Guvernul României, Beneficiarul nu va plăti tariful de succes ci va plăti Prestatorului

un tarif total fix echivalent cu zilele de consultanță efectiv prestate pentru dezvoltarea

proiectului de maxim 10.000 euro".

S-a apreciat că

modificarea condițiilo: de acordare a prefinanțării, potrivit notificării din

13 aprilie 2011 expusă, nu echivalează cu neacordarea finanțării nerambursabile.

Curtea a reținut

că modificările condițiilor de prefinanțare în sensul că, potrivit alin. (7) al

art. 5 din contractul de finanțare, prefinanțarea în cadrul axelor prioritare 1-6

ale POSDRU se acordă într-o tranșă, conform formei inițiale a contractului sau în

2 tranșe, potrivit formei modificate a acestuia, precum și în sensul că, în conformitate

cu alin. (10) nou introdus al art. 5, acordarea unei noi tranșe de prefinanțare

se va onora numai după recuperarea unei sume echivalente cu 50% din valoarea prefinanțării

primite anterior, nu pot fi echivalate cu situația stipulată la art. 12.3 din contractul

de prestări servicii referitoare la neacordarea finanțării nerambursabile.

Totodată s-a avut

în vedere și faptul că rezilierea contractului de finanțare s-a făcut la inițiativa

Autorității de Management ca urmare a neacceptării modificării condițiilor de prefinanțare

de către petenta pârâtă APOSP. Faptul că Autoritatea de Management a considerat

că această reziliere nu este imputabilă petentei pârâte APOSP nu are relevanță asupra

modului de executare a contractului de prestări servicii și nu reprezintă o cauză

exoneratoare de răspunderea generată de obligația asumată de APOSP prin acest contract,

deoarece art. 12.2 din contract prevede că: „plata onorariului de succes va fi făcută

conform art. 3.1 din Condițiile Speciale, indiferent de încheierea relației contractuale

între Autoritatea de Management și Beneficiar, precum și implementarea ulterioară

a proiectului".

Curtea de Apel

a arătat că indiferent că desființarea contractului de finanțare s-a realizat sau

nu din culpa Beneficiarului finanțării, adică al petentei pârâte APOSP, obligația

de plată atât a onorariului inițial cât și a onorariului de succes incumbă acesteia,

nefiind dovedită cauza exoneratoare de răspundere contractuală potrivit art. 12.3

a neacordării finanțării nerambursabile din motive neimputabile beneficiarului proiectului.

Întrucât din înscrisurile

depuse la dosar reiese că petenta pârâtă APOSP a achitat onorariul inițial și doar

parțial prima tranșă a onorariului de succes, pentru care s-a emis factura din

21 decembrie 2010, s-a constatat că sunt întrunite condițiile art. 1020 C. civ.

pentru a se dispune rezilierea contractului din 06 august 2009 din culpa pârâtei

APOSP.

Împotriva acestei

sentințe au exercitat calea de atac a recursului atât reclamanta Asociația Patronală

Operațiuni și Servicii Petroliere prin lichidator V.C. SPRL București cât și pârâta

SC V.S.S. SRL București.

Recursul declarat

de reclamanta Asociația Patronală Operațiuni și Servicii Petroliere prin lichidator

V.C. SPRL București a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ.

Cu privire la

pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că prin sentința

recurată s-a adus atingere principiului contradictorialitâtii și a dreptului la

apărare, instanța încălcând formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității

de art. 105 alin. (2) din același cod, motiv pentru care solicită desființarea sentinței

recurate și trimiterea cauzei la aceeași instanță de fond în vederea rejudecării

cu observarea tuturor prevederilor legale și principiilor care guvernează procesul

civil pentru a se asigura drepturile procesuale ale părților.

Recurența-reclamantă

susține că sentința a fost pronunțată de curtea de apel cu încălcarea principiului

contradictorialitâtii dezbaterilor (art. 128 și art. 129 C. proc. civ.) și cel al

garantării dreptului la apărare [art. 24 alin. (1) din Constituția României], întrucât

la termenul de judecată din 18 septembrie 2013, după ce instanța a dat cuvântul

părților asupra excepției tardivității formulării acțiunii în anulare și a celui

de-al doilea motiv al acțiunii în anulare referitor la neîndeplinirea procedurii

de citare și a rămas în pronunțare cu privire la acestea, însă prin sentința menționată

s-a pronunțat și asupra fondului litigiului fără a mai repune cauza pe rol și de

a da cuvântul părților și asupra fondului cauzei, lipsind în acest fel pe recurenta

APOSP de dreptul de a se apăra, discutând în ședința publică, cu respectarea principiului

oralității dezbaterilor, pretențiile intimatei V., susținându-și în același timp

apărările.

Referitor la motivul

de recurs încadra, în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta-reclamantă învederează

instanței eroarea „in iudicando" care a afectat raționamentul silogistic al

judecătorului fondului, eroare de interpretare a dispozițiilor legale și contractuale

invocate, eroare ce configurează încălcarea „legii și a convenției părților"

și care a fost manifestată în refuzul aplicării textului clar și precis al art.

12.3. („interpretatio cessat in claris").

Consideră recurenta

că prin sentința atacată instanța a dat o calificare juridică inexactă, întrucât

deși erau întrunite condițiile de aplicare a art. 12.3 din Contractul de prestări

servicii din 06 august 2009 deoarece modificarea condițiilor de acordarea a prefinantarii

a echivalat în fapt cu neacordarea finanțării, paradoxal, hotărârea, prin dispozițiile

sale, nu îl aplică ci dimpotrivă interpretându-l greșit „îl încalcă".

În argumetarea

acestei susțineri, recurenta-reclamantă arată că, înțelegând definiția legală a

noțiunii de „prefinanțare" astfel cum este descrisă de legiuitor în actul normativ

O.U.G. nr. 64/2009, modificarea intempestivă a prefinantarii (cu atât mai grav în

sensul diminuării cuantumului de la 30% la 10%) intervenită pe parcursul implementării

a reprezentat o veritabilă deviație în realizarea activităților față de planificarea

aprobată, deviație ale cărei implicații s-au răsfrâns direct și au împiedicat tocmai

„asigurarea derulării corespunzătoare a proiectelor finanțate în cadrul programelor

operaționale" - consecința „derulării necorespunzatoare" a contractului

echivalând cu nerespectarea contractului de natură să atragă sancțiunea neacordarii

finanțării.

Însăși autoritatea

de management a recunoscut „culpa AMPOSDRU" și, pe cale de consecință, faptul

că notificarea rezilierii contractului de către APOSP a constituit (în sensul evocatului

art. 12.3 din contractul cu V.) „un motiv ce nu poate fi imputat beneficiarului".

În condițiile art. 14, potrivit adresei din 02 iunie 2011 OIRPOSDRU Regiunea Sud

Est, instituția a decis atât rezilierea Contractului POSDRU cât și „neexcluderea

APOSP de la participarea la selecția publică de proiecte și neacordarea finanțării

nerambursabile pe o perioadă de 2(doi) ani", ceea ce în mod evident echivalează

cu o recunoaștere a propriei culpe de către autoritatea de management.

Recurenta-reclamantă

mai arată și faptul că chiar dacă soluția statuată de instanța de fond ar fi cea

justă, aceasta nu ar fi putut avea aplicabilitate pentru că, în conformitate cu

prevederile art. 3.1 (ii) din Contractul de prestări servicii din 06 august 2009

- capitolul condiții speciale, onorariul de success a fost denumit tarif "no

cure no pay" respectiv un onorariu de rezultat condiționat de realizarea următoarelor

evenimente/operațiuni patrimoniale ce reprezentau și baza de stabilire a termenelor

de plată și anume:

privind aprobarea cererii de finanțare. Față de acest moment prin contract s-a stabilit

tranșa 1 în cuantum de 10% eșalonată la plata în decurs de 15 zile lucrătoare de

la primirea notificării.

Acest eveniment

s-a realizat, cererea de finanțare din 14 august 2009 fiind aprobată în data de

27 iulie 2010, tranșa 1 fiind datorată și achitată ca atare.

tranșe de prefinanțare din cadrul proiectului. Față de acest moment prin contract

s-a stabilit tranșa 2 în cuantum de 50% eșalonată la plata în decurs de 45 zile

lucratoare de la primirea primei tranșe de prefinanțare din cadrul proiectului.

Acest eveniment

nu s-a realizat neacordându-se și implicit neprimindu-se nicio tranșă de prefinanțare,

termenul de plată neputându-se calcula din acest motiv nevând un moment de referință

real.

ranșe de Rambursare din cadrul proiectului. Față de acest moment prin contract s-a

stabilit tranșa 3 în cuantum de 40% eșalonată la plata în decurs de 10 zile lucrătoare

de la primirea primei tranșe de Rambursare din cadrul proiectului.

Acest eveniment

nu s-a realizat neacordându-se și implicit neprimindu-se nicio tranșă de finanțare,

termenul de plată neputându-se calcula din acest motiv neavând un moment de referință

real.

În concluzie,

recurenta-reclamantă consideră că în mod greșit instanța de fond a stabilit în sarcina

sa că plata onorariului de succes trebuia făcută conform art. 3.1 în condițiile

în care apreciază că rezultă cu evidență contrariul.

Prin urmare, recurenta-reclamantă

solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și casarea/modificarea

în parte a sentinței recurate, iar în urma rejudecării respingerea în întregime

a acțiunii arbitrale.

Prin recursul

declarat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta SC V.S.S.

SRL București a adus următoarele critici de nelegalitate sentinței recurate exclusiv

sub aspectul hotărârii de anulare a acestei sentințe și respingerii excepției de

tardivitate, iar nu sub aspectul fondului judecat:

Recurenta-pârâtă

consideră că în mod greșit curtea de apel a reținut că procedura de citare în fața

tribunalului arbitrai a fost viciată.

Verificând încheierea

de dezbateri de la termenul din 18 septembrie 2013, ce face parte integrantă din

sentința recurată se constată că instanța a acordat cuvântul părților pe excepția

tardivității invocată de pârâta SC V.S.S. SRL prin întâmpinare și pe motivele acțiunii

în anulare, iar prin dispozitivul deciziei instanța s-a pronunțat pe fond, admițând

acțiunea în anulare, anulând sentința arbitrală, constatând reziliat contractul

de prestări servicii din 06 august 2009 și obligând pe pârâta Asociația Patronală

Operațiuni și Servicii Petroliere prin lichidator V.C. SPRL București să plătească

reclamantei SC V.S.S. SRL suma de 599.704 RON reprezentând despăgubiri pentru neexecutarea

contractului și suma de 39.231,91 RON reprezentând cheltuieli arbitrale.

Potrivit dispozițiilor

art. 366 alin. (1) C. proc. civ. „instanța judecătorească, admițând acțiunea, va

anula hotărârea arbitrală și (...) dacă, însă, pentru a hotărî în fond, este nevoie

de noi probe, irstanța judecătorească se va pronunța în fond după administrarea

lor".

Curtea de apel

a acordat cuvântul în dezbateri, conform art. 366 alin. (1) C. proc. civ. numai

pe acțiunea în anulare nu și pe fond, încălcând dreptul la apărare al părților,

fondul cauzei nefiind adus în discuția părților pentru a-și formula apărări și a

le da posibilitatea să formuleze și să administreze probe în dovedirea acțiunii

și fără a fi pus în discuție în contradictoriu.

Prin urmare, curtea

de apel a încălcat principiul contradictorialitătii, care guvernează procesul civil.

Acest principiu presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii

și discuției părților, pentru ca fiecare să aibă posibilitatea de a se exprima cu

privire la orice element care ar avea legătură cu pretenția dedusă judecății.

În cauză, argumentele

decisive pentru admiterea acțiunii pe fond își găsesc reflectare în hotărârea pronunțată,

însă, judecătorul cauzei nu Ie-a pus în discuția părților, aducând astfel o gravă

atingere principiului contradictorialitătii părților, ca o garanție a dreptului

la un proces echitabil, consacrat în mod constant în jurisprudența Curții Europene

a Drepturilor Omului.

Prin faptul că

a soluționat fondul cauzei fără a da cuvântul părților pe aspectele determinante

pentru soluția pronunțată și fără a le da posibilitatea să formuleze apărări sau

să administreze probe în dovedirea pretențiilor s-a produs și o încălcare a dreptului

la apărare al părților, garantat de art. 24 din Constituția României.

Instanța de judecată

nu poate pronunța hotărârea reținând aspecte pe care nu Ie-a pus, în prealabil,

în dezbaterea părților, fără a încălca principiile disponibilității, contradictorialitătii

și al dreptului la apărare, și fără a vătăma părțile în drepturile lor procesuale,

iar această vătămare nu poate fi înlăturată altfel, decât prin anularea actului

de procedură pronunțat în aceste condiții, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ.,

devenind astfel incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 și art. 312 alin. (5) C.

proc. civ., care atrag casarea parțială sentinței recurate și trimiterea cauzei

pentru rejudecarea pe fond a acțiunii în anularea hotărârii arbitrale.

Cu ocazia rejudecării,

se vor analiza și celelalte critici ale recurentei-reclamante.

Față de aceste

considerente, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 5, art. 312 alin. (5) și art.

313 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamanta Asociația Patronală

Operațiuni și Servicii Petroliere prin lichidator V.C. SPRL București, se va casa

în parte decizia atacată și se va trimite cauza aceleiași instanțe în vederea judecării

pe fond a acțiunii în anularea hotărârii arbitrale.

Se va menține

dispoziția privind soluția de respingere a excepției tardivității formulării acțiunii

în anulare, ce urmează a fi analizată în cadrul recursului declarat de pârâtă.

Recursul declarat

de pârâta SC V.S.S. SRL București este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele

considerente:

În dezvoltarea

motivelor de recurs, recurenta a arătat că sentința pronunțată de curtea de apel

este nelegală în ceea ce privește respingerea excepției tardivității formulării

acțiunii în anulare și implicit, a admiterii motivului de anulare privind nelegalitatea

procedurii de citare, instanța făcând aplicarea dispozițiilor art. 87 pct. 3 C.

proc. civ., coroborate cu art. 61 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000, fără a corela

aceste dispoziții legale cu norma cuprinsă în art. 93 C. proc. civ. în sensul că

reclamanta trebuia citată la domiciliul ales prin contract.

Regulile privind

comunicarea actelor de procedură sunt de strictă interpretare, iar îndeplinirea

procedurii nu se poate realiza decât în condițiile prevăzute de lege.

Contrar susținerilor

recurentei, chiar dacă prin art. 39 din contractul din 06 august 2009, părțile au

ales un sediu unde să se trimită toate notificările pe care acestea urmau să le

facă în cursul executării contractului, această alegere nu are semnificație din

punct de vedere procesual, în sensul că nu reprezintă o alegere de domiciliu a părții,

în condițiile art. 93 C. proc. civ.

Conform art. 87

alin. (3) C. proc. civ., legea indică locul citării la proces, în timp ce art. 93

din același cod reprezintă manifestarea unui drept procesual personal, iar această

alegere nu aparține celeilalte părți.

Câtă vreme

art. 364 lit. d) C. proc. civ. opune un caz de nulitate a sentinței arbitrale pentru

ipoteza necitării părții la proces, rezultă că este vorba de o nulitate expresă,

vătămarea fiind prezumată până la proba contrarie.

Astfel, vătămarea

persoanei neregulat citate și care, fiind judecată în lipsă, a pierdut procesul

este presupusă.

Vătămarea constă

în însăși imposibilitatea în care s-a găsit partea, care nu a fost regulat citată,

de a-și susține cauza.

Prin urmare, SC

V.S.S. SRL București avea misiunea de a demonstra contrariul prezumției.

Având în vedere

aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul declarat de pârâta SC V.S.S. SRL București este nefondat, urmând a-l

respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta Asociația Patronală Operațiuni și Servicii Petroliere prin

lichidator V.C. SPRL București împotriva sentinței civile nr. 109/2013 din 09

octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bjcurești, secția a Vl-a civilă, pe

care o casează în parte și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea pe

fond a acțiunii în anularea hotărârii arbitrale.

Menține restul

dispozițiilor sentinței.

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC V.S.S. SRL București împotriva aceleiași sentințe.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 21 octombrie 2014.