ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3145/2014

Asupra recursurilor constată următoarele: Prin cererea înregistrată cu nr. 270 din 03 septembrie 2012 la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României reclamanta SC V.S.S.

SRL a solicitat obligarea pârâtei Asociația Patronală de Operațiuni și Servicii Petroliere la: - rezilierea contractului pentru neîndeplinirea obligației de plată de către pârâtă; - plata sumei de 599.704 RON reprezentând despăgubiri pentru neexecutarea contractului în cuantumul ratelor restante din onorariul de succes datorat conform contractului; - plata dobânzii legale de 0,1% pentru suma datorată, până la data plății efective; - plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu; Prin sentința arbitrală nr. 235 din 05 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a fost admisă acțiunea în anulare înregistrată cu nr. 270 din 03 septembrie 2012 astfel cum a fost formulată și precizată de reclamanta SC V.S.S.

SRL și în limitele în care a fost taxată, respectiv capetele de cerere a, b și d, în contradictoriu cu pârâta Asociația Patronală Operațiuni și Servicii Petroliere. În consecință, s-a constatat reziliat contractul de prestări servicii din 06 august 2009 încheiat între părți și a fost obligată pârâta Asociația Patronală de Operațiuni și Servicii Petroliere la plata sumei de 599.704 RON reprezentând onorariu și penalități de întârziere și la plata cheltuielilor arbitrale, constând în taxa de înregistrare de 895,78 RON și taxa arbitrală de 38.336,13 RON.

Prin încheierea de îndreptare pronunțată în data de 20 decembrie 2012 s-a rectificat sintagma „plata sumei de 599.704 RON reprezentând onorariu și penalități de întârziere" înscrisă în dispozitivul sentinței arbitrale cu sintagma „plata sumei de 589.433,05 RON reprezentând onorariu". Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul arbitrai a reținut următoarele: În ceea ce privește constituirea și competența tribunalului arbitral, s-a arătat că acesta a fost constituit în conformitate cu Regulile de procedură ale Curții, respectiv în conformitate cu art. 36 din Reguli, potrivit căruia autoritatea de nominalizare numește în prezenta cauză un complet de 3 arbitri menționați în hotărârea arbitrală.

S-a mai arătat că dreptul părților la apărare a fost respectat, fiind aplicate principiile dreptului la apărare, al contradictorialității și al egalității de tratament, precum și că a fost verificată competența tribunalului arbitrai și validată în conformitate cu clauza compromisorie de la art. 35.1 din contractul de prestări servicii. Tribunalul arbitral a reținut că, referitor la excepția invocată prin adresa din 25 octombrie 2012 privind constituirea tribunalului arbitral, acesta s-a pronunțat la data de 06 noiembrie 2012 prin încheierea de ședință în sensul respingerii acesteia. Astfel, a expus că, potrivit art. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României este o instituție permanentă de arbitraj care este organizată și funcționează în conformitate cu Legea camerelor de comerț din România și cu Regulamentul său.

Art. 3 din același Regulament prevede că ea organizează și administrează soluționarea litigiilor interne și internaționale prin arbitraj instituționalizat și prin arbitraj ad-hoc, în condițiile prevăzute în regulamentul său, în Regulile de procedură arbitrală ale Curții și în C. proc. civ., dispozițiile C. proc. civ. aplicându-se în completarea Regulilor de procedură arbitrală, în măsura în care nu contravin acestora, potrivit art. 100 din Reguli. Art. 3 lit. b) prevede că nominalizarea sau individualizarea unei instituții permanente de arbitraj, inserată în convenția arbitrală cu privire la soluționarea litigiilor determină competența exclusivă a acestei instituții și aplicarea Regulamentului și a Regulilor de procedură arbitrală proprii.

Art. 1 alin. (2) din Regulile de procedură arbitrală arată că prin nominalizarea instituției permanente de arbitraj în convenția arbitrală, competența exclusivă aparține acelei instituții conform Regulamentului și Regulilor de procedură proprii, iar orice derogare de la acestea se consideră nescrisă. S-a apreciat că, fiind nominalizată Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, a fost determinată competența exclusivă a acestei instituții permanente de arbitraj și aplicarea Regulamentului și a Regulilor de procedură arbitrală proprii. A făcut referire la art. 35 alin. (2) din contractul părților, potrivit căruia „comisia de arbitraj va fi compusă din trei arbitri, unul numit de pretator, unul numit de beneficiar și al treilea numit prin decizia unanimă a celor doi arbitri deja numiți.

În cazul în care cei doi arbitri nu reușesc să decidă în 30 de zile de la numirea lor, Camera de Comerț va lua o decizie în acest sens". S-a reținut că, întrucât alin. (2) al art. 35 reprezintă o derogare de la Regulile de procedură arbitrală privind constituirea tribunalului arbitral, conform art. 1 alin. (2) din Reguli, se consideră prevedere nescrisă. Cu privire la fondul cauzei, față de precizarea reclamantei de la data de 21 noiembrie 2012 privind capetele de cerere pentru care înțelege să achite taxa arbitrală, tribunalul arbitrai a luat în considerație capetele de cerere taxate, respectiv a, b1 și d. Referitor la punctul a din cererea de arbitrare, respectiv rezilierea contractului pentru neîndeplinirea obligației de plată de către pârâtă, a reținut că la data de 06 august 2009, reclamanta SC V.S.S.

SRL a încheiat cu pârâta Asociația Patronală de Operațiuni și Servicii Petroliere Contractul de prestări servicii nr. 071 ce a avut ca obiect prestarea de servicii de consultanță pentru POSDRU 2007-2013, FSE număr de referință CCI 2007RO051PO01; axa prioritară 3 - Creșterea adaptabilității lucrătorilor și a întreprinderilor, Domeniul major de intervenție 3.2 - Formare și sprijin pentru întreprinderi și angajați pentru promovarea adaptabilității; Ghidul solicitantului 81 - Competențe pentru competitivitatea ID proiect 59375. În urma derulării procedurii de selecție, proiectul realizat de reclamantă pentru pârâtă a fost declarat câștigător, pârâta fiind informată prin e-mail la data de 17 septembrie 2010. În acest sens, pârâta a încheiat cu Autoritatea pentru Management contractul de finanțare nr. POSDRU/81/3.2/S/59375.: Conform prevederilor art. 3 din condițiile speciale din contractul de prestări servicii de consultanță, reclamanta, la data de 21 decembrie 2010 a emis factura din 21 decembrie 2010 reprezentând tranșa I a onorariului de succes.

Pârâta nu a făcut dovada achitării acestei tranșe. În această situație, tribunalul arbitral a dispus rezilierea contractului pentru neplata prețului, fiind aplicabile art. 1020 C. civ. din vechiul C. civ. potrivit căruia un contract sinalagmatic are subînțeleasă întotdeauna o condiție rezolutorie pentru situația în care una dintre părți nu își respectă angajamentul. S-au reținut prevederile art. 32 și art. 35 din Contract, potrivit cărora rezilierea pentru încălcarea unei obligații poate fi solicitată de partea care cade în pretenții, respectiv pârâta avea obligația de a achita toate sumele restante inclusiv onorarii de succes în condițiile încetării contractului. S-a apreciat că neacceptarea achitării valorii stabilite contractual pentru onorariul de succes conform art. 12.2 din Contract APOSP a determinat aplicarea art. 32 și art. 35 din Contract.

Conform penultimei teze a art. 12 alin. (2) din contract, plata onorariului de succes va fi făcută conform art. 3.1 din Condițiile speciale indiferent de încheierea relației contractuale între Autoritatea de management și Beneficiar, singura excepție de la această regulă fiind alin. (3) al aceluiași articol. Tribunalul a apreciat că este întemeiat și capătul b1 din cerere, respectiv plata sumei de 589.433,05 RON reprezentând onorariu de succes, tranșa 2 și 3 din cuantumul ratelor restante datorate conform Contractului.

A constatat că art. 12 alin. (2) din contract dispune că „plata onorariului de succes va fi făcută conform art. 3.1 din condițiile speciale indiferent de încheierea relației contractuale între Autoritatea de Management și Beneficiar". De asemenea, s-a menționat că art. 33 din contract atrage, în caz de încetare a acestuia, obligația pârâtei de a achita toate serviciile prestate de Prestator, până la data încetării contractului, inclusiv onorariul de succes. Deoarece pârâta nu a făcut dovada că sunt îndeplinite condițiile art. 12 alin. (3) din contract, respectiv oprirea fondurilor din motive neimputabile acesteia, s-a considerat că aceasta nu va putea pretinde neachitarea onorariului de succes, indiferent dacă proiectul a fost dus sau nu la bun sfârșit.

Tribunalul arbitral a admis și acest capăt de cerere, apreciind că sumele solicitate sunt întemeiate, dovedite și datorate. Referitor la capătul de cerere d, privind cheltuielile de judecată, s-a apreciat că acestea sunt justificat solicitate, urmând a fi obligată pârâta la plata integrală a cheltuielilor arbitrate, constând în taxa de înregistrare de 895,78 RON și în taxa arbitrală de 38336,13 RON. Împotriva sentinței arbitrale a formulat acțiune în anulare Asociația Patronală de Operațiuni și Servicii Petroliere, reprezentată legal prin lichidator V.C. SPRL. Aceasta a solicitat anularea în totalitate a sentinței arbitrale și, în urma rejudecării, să fie respinsă în întregime, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC V.S.S.

SRL. Prin sentința civilă nr. 109/2013 din 09 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, s-a respins excepția tardivității formulării acțiunii în anulare. S-a admis acțiunea în anulare formulată de petenta pârâtă Asociația Patronală Operațiuni și Servicii Petroliere prin Lichidator V.C. SPRL împotriva sentinței arbitrale nr. 235 din 05 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă C.C.I.R. în Dosarul nr. 205/2012 în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC V.S.S. SRL. S-a anulat sentința arbitrală nr. 235 din 05 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României și, pe fond: S-a constatat reziliat contractul de prestări servicii din 06 august 2009. A fost obligată pârâta Asociația Patronală Operațiuni și Servicii Petroliere prin Lichidator V.C.

SPRL să plătească reclamantei SC V.S.S. SRL suma de 599.704 RON reprezentând despăgubiri pentru neexecutarea contractului, precum și suma de 39.231,91 RON reprezentând cheltuieli arbitrale. În motivarea acestei hotărâri, Curtea de Apel a reținut următoarele: Referitor la soluționarea excepției tardivității formulării acțiunii în anulare s-a constatat că motivul ce vizează dispozițiile art. 364 lit. d) C. proc. civ. care se referă la situația potrivit căreia „partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile și procedura de citare nu a fost legal îndeplinită" este întemeiat. Astfel, dezbaterile au avut loc la termenul din data de 20 noiembrie 2012, termen pentru care deși pârâta a fost citată la sediul social, nu s-a întors dovada de îndeplinire a procedurii de citare, partea lipsind de la judecată.

Comunicarea hotărârii arbitrale s-a efectuat la sediul social al acesteia potrivit dovezii de la dosarul de fond. S-a reținut în esență că la data formulării cererii de arbitrare, APOSP era dizolvată potrivit O.G. nr. 26/2000, prin hotărârea din data de 10 mai 2012 a Judecătoriei sectorului 1 București și era numit lichidator. În cauză, nu au fost îndeplinite condițiile privind legala citare și comunicare a hotărârii arbitrale către petenta pârâtă APOSP, deoarece aceasta nu a fost nici citată prin lichidator și nici nu i-a fost comunicată hotărârea arbitrală la sediul administrației, prin lichidatorul desemnat. Astfel, s-a constatat că nu este întemeiată excepția tardivității formulării acțiunii în anulare, deoarece termenul de o lună de zile de introducere a acesteia, potrivit art. 365 alin. (2) C. proc.

civ., curge de la data comunicării hotărârii arbitrale, ori aceasta nu a fost legal comunicată. Totodată, având în vedere aceleași considerente, s-a reținut că este întemeiat motivul acțiunii în anulare privind nelegala citare a petentei la termenul când au avut loc dezbaterile, motiv prevăzut de art. 364 lit. d) C. proc. civ. Față temeinicia acestui motiv al acțiunii în anulare, curtea a considerat că nu mai este necesară analizarea și a celuilalt motiv privind nelegala constituire a tribunalului arbitral prin încălcarea clauzei compromisorii prevăzute la art. 35.2 din contract și la art. 343 1 C. proc. civ. și nici a susținerii privind inadmisibilitatea de a invoca nelegala constituire a completului de judecată.

În consecință, în baza art. 364 C. proc. civ. coroborat cu art. 366 C. proc. civ., a fost admisă acțiunea în anulare și anulată sentința arbitrală atacată, reținându-se cauza spre judecare pe fond. Cu privire la fondul litigiului, s-a constatat că susținerea petentei pârâte în sensul că sunt aplicabile prevederile art. 12 alin. (3) din contractul de prestări servicii și că nu poate fi obligată să achite decât o sumă de maximum 10.000 euro nu este întemeiată. În argumentarea acestei concluzii curtea a reținut ca fiind relevante următoarele articole din contractul de prestări servicii încheiat între părți: art. 3.1 Condiții speciale, art. 12.2, art. 12.3 și art. 31. De asemenea, s-au apreciat ca fiind relevante pentru soluționarea cauzei și prevederile cuprinse în clauza de la art. 5, art. 12 alin. (1) și art. 14 din contractul de finanțare nr. POSDRU/81/3.2/S/59375 încheiat de reclamanta APOSP cu Autoritatea pentru Management.

S-a mai reținut și faptul că prin notificarea din 13 aprilie 2011 emisă de OIRPOSDRU a fost înștiințată reclamanta despre o serie de modificări ale contractului de finanțare, arătându-se în adresă că se modifică art. 5 din contractul de finanțare, articol referitor la acordarea prefinanțării, respectiv alin. (1), alin. (7), se abrogă alin. (8) și se completează cu alin. (10). În ceea ce privește plata onorariului datorat conform contractului de prestări servicii dintre părți, potrivit art. 12.1 din contract, onorariul inițial este datorat indiferent de aprobarea sau nu a Proiectului de către Autoritatea de Management. Potrivit art. 12.2, obligația de plată a onorariului de succes este sub condiția suspensivă ca Proiectul să fie aprobat de Autoritatea de Management, fără nici o altă formalitate suplimentară din partea Prestatorului, adică a intimatei reclamante.

în cauză, curtea a statuat că această condiție suspensivă a aprobării Proiectului de către Autoritatea de Management s-a îndeplinit, ceea ce denotă nașterea obligației petentei-pârâte de plată a onorariului de succes.

De la regula privind plata onorariului de succes fără vreo altă formalitate decât sub condiția suspensivă a aprobării Proiectului de Autoritatea de Management, art. 12.3 din contract prevede o excepție, dispunând că: „dacă după data aprobării proiectului finanțarea nerambursabilă nu se acordă, din motive care nu pot fi imputabile Beneficiarului, motivele neacordării fiind, de exemplu, stoparea fondurilor nerambursabile de la Uniunea Europeană sau Guvernul României, Beneficiarul nu va plăti tariful de succes ci va plăti Prestatorului un tarif total fix echivalent cu zilele de consultanță efectiv prestate pentru dezvoltarea proiectului de maxim 10.000 euro". S-a apreciat că modificarea condițiilo: de acordare a prefinanțării, potrivit notificării din 13 aprilie 2011 expusă, nu echivalează cu neacordarea finanțării nerambursabile.

Curtea a reținut că modificările condițiilor de prefinanțare în sensul că, potrivit alin. (7) al art. 5 din contractul de finanțare, prefinanțarea în cadrul axelor prioritare 1-6 ale POSDRU se acordă într-o tranșă, conform formei inițiale a contractului sau în 2 tranșe, potrivit formei modificate a acestuia, precum și în sensul că, în conformitate cu alin. (10) nou introdus al art. 5, acordarea unei noi tranșe de prefinanțare se va onora numai după recuperarea unei sume echivalente cu 50% din valoarea prefinanțării primite anterior, nu pot fi echivalate cu situația stipulată la art. 12.3 din contractul de prestări servicii referitoare la neacordarea finanțării nerambursabile. Totodată s-a avut în vedere și faptul că rezilierea contractului de finanțare s-a făcut la inițiativa Autorității de Management ca urmare a neacceptării modificării condițiilor de prefinanțare de către petenta pârâtă APOSP.

Faptul că Autoritatea de Management a considerat că această reziliere nu este imputabilă petentei pârâte APOSP nu are relevanță asupra modului de executare a contractului de prestări servicii și nu reprezintă o cauză exoneratoare de răspunderea generată de obligația asumată de APOSP prin acest contract, deoarece art. 12.2 din contract prevede că: „plata onorariului de succes va fi făcută conform art. 3.1 din Condițiile Speciale, indiferent de încheierea relației contractuale între Autoritatea de Management și Beneficiar, precum și implementarea ulterioară a proiectului". Curtea de Apel a arătat că indiferent că desființarea contractului de finanțare s-a realizat sau nu din culpa Beneficiarului finanțării, adică al petentei pârâte APOSP, obligația de plată atât a onorariului inițial cât și a onorariului de succes incumbă acesteia, nefiind dovedită cauza exoneratoare de răspundere contractuală potrivit art. 12.3 a neacordării finanțării nerambursabile din motive neimputabile beneficiarului proiectului.

Întrucât din înscrisurile depuse la dosar reiese că petenta pârâtă APOSP a achitat onorariul inițial și doar parțial prima tranșă a onorariului de succes, pentru care s-a emis factura din 21 decembrie 2010, s-a constatat că sunt întrunite condițiile art. 1020 C. civ. pentru a se dispune rezilierea contractului din 06 august 2009 din culpa pârâtei APOSP. Împotriva acestei sentințe au exercitat calea de atac a recursului atât reclamanta Asociația Patronală Operațiuni și Servicii Petroliere prin lichidator V.C. SPRL București cât și pârâta SC V.S.S. SRL București. Recursul declarat de reclamanta Asociația Patronală Operațiuni și Servicii Petroliere prin lichidator V.C. SPRL București a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ. Cu privire la pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că prin sentința recurată s-a adus atingere principiului contradictorialitâtii și a dreptului la apărare, instanța încălcând formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) din același cod, motiv pentru care solicită desființarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la aceeași instanță de fond în vederea rejudecării cu observarea tuturor prevederilor legale și principiilor care guvernează procesul civil pentru a se asigura drepturile procesuale ale părților. Recurența-reclamantă susține că sentința a fost pronunțată de curtea de apel cu încălcarea principiului contradictorialitâtii dezbaterilor (art. 128 și art. 129 C. proc.

civ.) și cel al garantării dreptului la apărare [art. 24 alin. (1) din Constituția României], întrucât la termenul de judecată din 18 septembrie 2013, după ce instanța a dat cuvântul părților asupra excepției tardivității formulării acțiunii în anulare și a celui de-al doilea motiv al acțiunii în anulare referitor la neîndeplinirea procedurii de citare și a rămas în pronunțare cu privire la acestea, însă prin sentința menționată s-a pronunțat și asupra fondului litigiului fără a mai repune cauza pe rol și de a da cuvântul părților și asupra fondului cauzei, lipsind în acest fel pe recurenta APOSP de dreptul de a se apăra, discutând în ședința publică, cu respectarea principiului oralității dezbaterilor, pretențiile intimatei V., susținându-și în același timp apărările.

Referitor la motivul de recurs încadra, în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta-reclamantă învederează instanței eroarea „in iudicando" care a afectat raționamentul silogistic al judecătorului fondului, eroare de interpretare a dispozițiilor legale și contractuale invocate, eroare ce configurează încălcarea „legii și a convenției părților" și care a fost manifestată în refuzul aplicării textului clar și precis al art. 12.3.

(„interpretatio cessat in claris"). Consideră recurenta că prin sentința atacată instanța a dat o calificare juridică inexactă, întrucât deși erau întrunite condițiile de aplicare a art. 12.3 din Contractul de prestări servicii din 06 august 2009 deoarece modificarea condițiilor de acordarea a prefinantarii a echivalat în fapt cu neacordarea finanțării, paradoxal, hotărârea, prin dispozițiile sale, nu îl aplică ci dimpotrivă interpretându-l greșit „îl încalcă". În argumetarea acestei susțineri, recurenta-reclamantă arată că, înțelegând definiția legală a noțiunii de „prefinanțare" astfel cum este descrisă de legiuitor în actul normativ O.U.G.

nr. 64/2009, modificarea intempestivă a prefinantarii (cu atât mai grav în sensul diminuării cuantumului de la 30% la 10%) intervenită pe parcursul implementării a reprezentat o veritabilă deviație în realizarea activităților față de planificarea aprobată, deviație ale cărei implicații s-au răsfrâns direct și au împiedicat tocmai „asigurarea derulării corespunzătoare a proiectelor finanțate în cadrul programelor operaționale" - consecința „derulării necorespunzatoare" a contractului echivalând cu nerespectarea contractului de natură să atragă sancțiunea neacordarii finanțării.

Însăși autoritatea de management a recunoscut „culpa AMPOSDRU" și, pe cale de consecință, faptul că notificarea rezilierii contractului de către APOSP a constituit (în sensul evocatului art. 12.3 din contractul cu V.) „un motiv ce nu poate fi imputat beneficiarului". În condițiile art. 14, potrivit adresei din 02 iunie 2011 OIRPOSDRU Regiunea Sud Est, instituția a decis atât rezilierea Contractului POSDRU cât și „neexcluderea APOSP de la participarea la selecția publică de proiecte și neacordarea finanțării nerambursabile pe o perioadă de 2(doi) ani", ceea ce în mod evident echivalează cu o recunoaștere a propriei culpe de către autoritatea de management.

Recurenta-reclamantă mai arată și faptul că chiar dacă soluția statuată de instanța de fond ar fi cea justă, aceasta nu ar fi putut avea aplicabilitate pentru că, în conformitate cu prevederile art. 3.1 (ii) din Contractul de prestări servicii din 06 august 2009 - capitolul condiții speciale, onorariul de success a fost denumit tarif "no cure no pay" respectiv un onorariu de rezultat condiționat de realizarea următoarelor evenimente/operațiuni patrimoniale ce reprezentau și baza de stabilire a termenelor de plată și anume: 1. Primirea Notificării privind aprobarea cererii de finanțare. Față de acest moment prin contract s-a stabilit tranșa 1 în cuantum de 10% eșalonată la plata în decurs de 15 zile lucrătoare de la primirea notificării.

Acest eveniment s-a realizat, cererea de finanțare din 14 august 2009 fiind aprobată în data de 27 iulie 2010, tranșa 1 fiind datorată și achitată ca atare. 2. Primirea primei tranșe de prefinanțare din cadrul proiectului. Față de acest moment prin contract s-a stabilit tranșa 2 în cuantum de 50% eșalonată la plata în decurs de 45 zile lucratoare de la primirea primei tranșe de prefinanțare din cadrul proiectului. Acest eveniment nu s-a realizat neacordându-se și implicit neprimindu-se nicio tranșă de prefinanțare, termenul de plată neputându-se calcula din acest motiv nevând un moment de referință real. 3. Primirea primei ranșe de Rambursare din cadrul proiectului. Față de acest moment prin contract s-a stabilit tranșa 3 în cuantum de 40% eșalonată la plata în decurs de 10 zile lucrătoare de la primirea primei tranșe de Rambursare din cadrul proiectului.

Acest eveniment nu s-a realizat neacordându-se și implicit neprimindu-se nicio tranșă de finanțare, termenul de plată neputându-se calcula din acest motiv neavând un moment de referință real. În concluzie, recurenta-reclamantă consideră că în mod greșit instanța de fond a stabilit în sarcina sa că plata onorariului de succes trebuia făcută conform art. 3.1 în condițiile în care apreciază că rezultă cu evidență contrariul. Prin urmare, recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și casarea/modificarea în parte a sentinței recurate, iar în urma rejudecării respingerea în întregime a acțiunii arbitrale. Prin recursul declarat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., pârâta SC V.S.S. SRL București a adus următoarele critici de nelegalitate sentinței recurate exclusiv sub aspectul hotărârii de anulare a acestei sentințe și respingerii excepției de tardivitate, iar nu sub aspectul fondului judecat: Recurenta-pârâtă consideră că în mod greșit curtea de apel a reținut că procedura de citare în fața tribunalului arbitrai a fost viciată. Verificând încheierea de dezbateri de la termenul din 18 septembrie 2013, ce face parte integrantă din sentința recurată se constată că instanța a acordat cuvântul părților pe excepția tardivității invocată de pârâta SC V.S.S. SRL prin întâmpinare și pe motivele acțiunii în anulare, iar prin dispozitivul deciziei instanța s-a pronunțat pe fond, admițând acțiunea în anulare, anulând sentința arbitrală, constatând reziliat contractul de prestări servicii din 06 august 2009 și obligând pe pârâta Asociația Patronală Operațiuni și Servicii Petroliere prin lichidator V.C.

SPRL București să plătească reclamantei SC V.S.S. SRL suma de 599.704 RON reprezentând despăgubiri pentru neexecutarea contractului și suma de 39.231,91 RON reprezentând cheltuieli arbitrale. Potrivit dispozițiilor art. 366 alin. (1) C. proc. civ. „instanța judecătorească, admițând acțiunea, va anula hotărârea arbitrală și (...) dacă, însă, pentru a hotărî în fond, este nevoie de noi probe, irstanța judecătorească se va pronunța în fond după administrarea lor". Curtea de apel a acordat cuvântul în dezbateri, conform art. 366 alin. (1) C. proc. civ. numai pe acțiunea în anulare nu și pe fond, încălcând dreptul la apărare al părților, fondul cauzei nefiind adus în discuția părților pentru a-și formula apărări și a le da posibilitatea să formuleze și să administreze probe în dovedirea acțiunii și fără a fi pus în discuție în contradictoriu.

Prin urmare, curtea de apel a încălcat principiul contradictorialitătii, care guvernează procesul civil. Acest principiu presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și discuției părților, pentru ca fiecare să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenția dedusă judecății. În cauză, argumentele decisive pentru admiterea acțiunii pe fond își găsesc reflectare în hotărârea pronunțată, însă, judecătorul cauzei nu Ie-a pus în discuția părților, aducând astfel o gravă atingere principiului contradictorialitătii părților, ca o garanție a dreptului la un proces echitabil, consacrat în mod constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Prin faptul că a soluționat fondul cauzei fără a da cuvântul părților pe aspectele determinante pentru soluția pronunțată și fără a le da posibilitatea să formuleze apărări sau să administreze probe în dovedirea pretențiilor s-a produs și o încălcare a dreptului la apărare al părților, garantat de art. 24 din Constituția României. Instanța de judecată nu poate pronunța hotărârea reținând aspecte pe care nu Ie-a pus, în prealabil, în dezbaterea părților, fără a încălca principiile disponibilității, contradictorialitătii și al dreptului la apărare, și fără a vătăma părțile în drepturile lor procesuale, iar această vătămare nu poate fi înlăturată altfel, decât prin anularea actului de procedură pronunțat în aceste condiții, conform art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., devenind astfel incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 și art. 312 alin. (5) C. proc. civ., care atrag casarea parțială sentinței recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecarea pe fond a acțiunii în anularea hotărârii arbitrale. Cu ocazia rejudecării, se vor analiza și celelalte critici ale recurentei-reclamante. Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 5, art. 312 alin. (5) și art. 313 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamanta Asociația Patronală Operațiuni și Servicii Petroliere prin lichidator V.C. SPRL București, se va casa în parte decizia atacată și se va trimite cauza aceleiași instanțe în vederea judecării pe fond a acțiunii în anularea hotărârii arbitrale.

Se va menține dispoziția privind soluția de respingere a excepției tardivității formulării acțiunii în anulare, ce urmează a fi analizată în cadrul recursului declarat de pârâtă. Recursul declarat de pârâta SC V.S.S. SRL București este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că sentința pronunțată de curtea de apel este nelegală în ceea ce privește respingerea excepției tardivității formulării acțiunii în anulare și implicit, a admiterii motivului de anulare privind nelegalitatea procedurii de citare, instanța făcând aplicarea dispozițiilor art. 87 pct. 3 C. proc. civ., coroborate cu art. 61 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000, fără a corela aceste dispoziții legale cu norma cuprinsă în art. 93 C. proc.

civ. în sensul că reclamanta trebuia citată la domiciliul ales prin contract. Regulile privind comunicarea actelor de procedură sunt de strictă interpretare, iar îndeplinirea procedurii nu se poate realiza decât în condițiile prevăzute de lege. Contrar susținerilor recurentei, chiar dacă prin art. 39 din contractul din 06 august 2009, părțile au ales un sediu unde să se trimită toate notificările pe care acestea urmau să le facă în cursul executării contractului, această alegere nu are semnificație din punct de vedere procesual, în sensul că nu reprezintă o alegere de domiciliu a părții, în condițiile art. 93 C. proc. civ. Conform art. 87 alin. (3) C. proc. civ., legea indică locul citării la proces, în timp ce art. 93 din același cod reprezintă manifestarea unui drept procesual personal, iar această alegere nu aparține celeilalte părți.

Câtă vreme art. 364 lit. d) C. proc. civ. opune un caz de nulitate a sentinței arbitrale pentru ipoteza necitării părții la proces, rezultă că este vorba de o nulitate expresă, vătămarea fiind prezumată până la proba contrarie. Astfel, vătămarea persoanei neregulat citate și care, fiind judecată în lipsă, a pierdut procesul este presupusă. Vătămarea constă în însăși imposibilitatea în care s-a găsit partea, care nu a fost regulat citată, de a-și susține cauza. Prin urmare, SC V.S.S. SRL București avea misiunea de a demonstra contrariul prezumției. Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta SC V.S.S. SRL București este nefondat, urmând a-l respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta Asociația Patronală Operațiuni și Servicii Petroliere prin lichidator V.C. SPRL București împotriva sentinței civile nr. 109/2013 din 09 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bjcurești, secția a Vl-a civilă, pe care o casează în parte și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea pe fond a acțiunii în anularea hotărârii arbitrale. Menține restul dispozițiilor sentinței. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC V.S.S. SRL București împotriva aceleiași sentințe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2014.