ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2912/2014

Asupra

încheierii de față, constată următoarele:

Prin

Sentința arbitrală nr. 13 din 28 ianuarie 2013, Curtea de Arbitraj Comercial

Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis în

parte acțiunea arbitrală, astfel cum a fost formulată de reclamanta SC M.B.

SRL, fiind obligată pârâta SC B.U. SRL la plata sumei de 2.790.470,82 lei, cu

titlu de preț și la 368.057,50 lei cu titlu de penalități de întârziere, precum

și la 166.112,75 lei, cu titlu de cheltuieli de arbitrare.

Împotriva

acestei hotărâri, reclamanta SC B.U. SRL a formulat acțiune în anularea

sentinței arbitrale nr. 13 din 28 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de

Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a

României.

Ulterior,

prin Sentința civilă nr. 42 din 24 aprilie 2013 a admis acțiunea în anulare

formulată de reclamanta SC B.U. SRL, a anulat sentința arbitrală atacată și a

fixat termen pentru evocarea fondului la data de 23 septembrie 2013, fiind

respinsă cererea de suspendare a executării sentinței arbitrale ca fiind rămasă

fără obiect și s-a dispus restituirea către reclamantă a cauțiunii depusă la

dosarul cauzei.

Curtea

de Apel București, secția a VI-a civilă, prin încheierea din 6 ianuarie 2014 a

dispus, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea

judecării cauzei privind pe reclamanta SC M.B. SRL, prin lichidator judiciar SP

J. SPRL și pe pârâta SC B.U. SRL, până la soluționarea irevocabilă a

contestației ce face obiectul dosarului nr. 1130/1285/2012/a5* al Tribunalului

Specializat Cluj.

Pentru

a dispune astfel, Curtea de Apel București a reținut din considerentele

încheierii din 10 decembrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 1130/1285/2012/a5*

al Tribunalului Specializat Cluj că la acest moment, contestația formulată de

pârâta de SC B.U. SRL împotriva tabelului preliminar al creanțelor asupra

debitoarei SC M.B. SRL nu a fost soluționată în primă instanță, fiind necesară

administrarea de probe și având în vedere necesitatea administrării ca probă a

hotărârilor ce urmează a fi pronunțate, s-a apreciat că soluția ce va fi

pronunțată în prezenta cauză depinde de modul de soluționare a contestației ce

formează obiectul Dosarul nr. 1130/1285/2012/a5*.

Împotriva

acestei încheieri, reclamanta SC M.B. SRL prin lichidator SP J. SPRL a declarat

recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,

solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea

cauzei la instanța de fond pentru continuarea judecății.

Criticile

aduse încheierii atacate se referă în esență la faptul că în mod eronat,

instanța a interpretat faptul că în considerentele Sentinței civile nr. 42 din

24 aprilie 2013 s-a reținut necesitatea administrării de probe noi, ce constau

în hotărârile judecătorești ce urmează a fi pronunțate în soluționarea

contestației formulate de SC B.U. SRL împotriva tabelului preliminar de creanțe

asupra debitoarei SC M.B. SRL, în Dosarul de insolvență nr. 1130/1285/2012/a5*.

În

acest sens, reclamanta arată că prin Sentința civilă nr. 42 din 24 aprilie

2013, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în temeiul art. 366 alin.

(1) C. proc. civ. a admis acțiunea în anulare formulată de petenta SC B.U. SRL,

în contradictoriu cu intimata SC M.B. SRL, împotriva sentinței arbitrale nr. 13

din 28 ianuarie 2013 și a încheierii din 28 iulie 2011 pronunțate de Curtea de

Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a

României, dispunându-se anularea acestora.

Mai

susține recurenta că, în considerentele acestei sentințe, instanța a apreciat

că se impune administrarea de noi probe, aspect ce implică și verificarea

modului de soluționare al contestației formulate de SC B.U. SRL împotriva

tabelului preliminar de creanțe asupra debitoarei SC M.B. SRL în Dosarul de

insolvență nr. 1130/1285/2012/a5*, inclusiv dacă s-a pronunțat o soluție

irevocabilă în acest sens, iar faptul că instanța a dispus suspendarea cauzei

în considerarea acestei situații, se apreciază ca fiind nelegală măsura

aplicată, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Analizând

încheierea atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de

legalitate și a temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că

recursul este fondat și va fi admis în considerarea următoarelor argumente:

Referitor

la criticile aduse încheierii atacate, Înalta Curte constată că acestea sunt

fondate cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct.

1 C. proc. civ., care prevăd că, instanța poate suspenda judecata când

dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existența sau neexistența

unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Astfel,

suspendarea judecății este un incident procedural ce determină sistarea

temporară a judecății, aceasta devenind facultativă, iar nu obligatorie, în

măsura în care prin textul de lege evocat s-a prevăzut că instanța poate

suspenda judecata, doar în condițiile în care există o altă cauză de a cărei

soluționare depinde soluționarea cauzei ce se cere a fi suspendată, iar măsura

dispusă de instanță presupune o analiză temeinic motivată a intereselor și

drepturilor părților prin prisma interesului soluționării cauzei.

În

speță, Înalta Curte, verificând considerentele încheierii atacate, constată că

aceasta cuprinde sumar argumentele în sprijinul soluției adoptate, nefiind

analizate și motivate ipotezele avute în vedere de legiuitor la edictarea art.

244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru ca suspendarea judecării cauzei să

fie o măsură legală și temeinică.

Din

această perspectivă, se constată că în motivarea încheierii atacate, instanța

nu a avut în vedere considerentele Sentinței civile nr. 42 din 24 aprilie 2013

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în care s-a

reținut ca și motiv de desființare a sentinței arbitrale nr. 13 din 28 ianuarie

2013 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și

Industrie a României, faptul că tribunalul arbitrai nu a soluționat litigiul în

temeiul contractului de antrepriză și a normelor de drept aplicabile, astfel că

atunci când instanța a apreciat necesitatea administrării de probe noi, se

referea la administrarea probelor privitoare la condițiile răspunderii civile

contractuale, pentru că acestea nu au fost administrate, întrucât Tribunalul

arbitral a soluționat litigiul în echitate.

În

acest context, verificarea modulului de soluționare al contestației formulată

de SC B.U. SRL împotriva tabelului preliminar de creanțe asupra debitoarei SC

M.B. SRL, în dosarul de insolvență nu se poate interpreta în sensul că, în

speță se impune suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a

acestei contestații.

Aceasta,

în condițiile în care, acțiunea în pretenții a fost inițiată la 13 octombrie

2009 la Tribunalul Arbitrai, iar contestația petentei SC B.U. SRL împotriva

tabelului preliminar de creanțe asupra debitoarei SC M.B. SRL a fost formulată

la 23 noiembrie 2012, deci la 3 ani de la data introducerii acțiunii în

pretenții, astfel că din această împrejurare nu poate fi reținut faptul că,

dezlegarea prezentei pricini atârnă, în totul sau în parte, de existența sau

neexistența unui drept care face obiectul judecății în dosarul de insolvență.

Pe

de altă parte este eronat argumentul reținut prin încheierea recurată în sensul

că în sentința pronunțată conform art. 366 alin. (1) C. proc. civ. s-a stabilit

cu autoritate de lucru judecat obligativitatea administrării acestor probe, iar

pentru respectarea acestui principiu se impune suspendarea soluționării cauzei.

Conform

considerentelor Sentinței nr. 42/2013, instanța a apreciat că se impune

verificarea modului de soluționare a contestației formulate de SC B.U. SRL

împotriva tabelului preliminar al creanțelor.

Or,

o astfel de verificare nu reprezintă un motiv justificat pentru suspendarea

cauzei conform art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ci dimpotrivă,

aplicarea acestei măsuri împiedică tocmai administrarea probei considerate

utile cauzei.

Pentru

aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C.

proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta SC M.B. SRL prin

lichidator SP J. SPRL, va casa încheierea atacată și va dispune trimiterea

cauzei aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de reclamanta SC M.B. SRL prin lichidator SP J. SPRL

împotriva încheierii din 6 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VI-a civilă, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2014.

Procesat

de GGC - GV