ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2912/2014

Asupra încheierii de față, constată următoarele: Prin Sentința arbitrală nr. 13 din 28 ianuarie 2013, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis în parte acțiunea arbitrală, astfel cum a fost formulată de reclamanta SC M.B. SRL, fiind obligată pârâta SC B.U. SRL la plata sumei de 2.790.470,82 lei, cu titlu de preț și la 368.057,50 lei cu titlu de penalități de întârziere, precum și la 166.112,75 lei, cu titlu de cheltuieli de arbitrare. Împotriva acestei hotărâri, reclamanta SC B.U. SRL a formulat acțiune în anularea sentinței arbitrale nr. 13 din 28 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

Ulterior, prin Sentința civilă nr. 42 din 24 aprilie 2013 a admis acțiunea în anulare formulată de reclamanta SC B.U. SRL, a anulat sentința arbitrală atacată și a fixat termen pentru evocarea fondului la data de 23 septembrie 2013, fiind respinsă cererea de suspendare a executării sentinței arbitrale ca fiind rămasă fără obiect și s-a dispus restituirea către reclamantă a cauțiunii depusă la dosarul cauzei. Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin încheierea din 6 ianuarie 2014 a dispus, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei privind pe reclamanta SC M.B. SRL, prin lichidator judiciar SP J. SPRL și pe pârâta SC B.U. SRL, până la soluționarea irevocabilă a contestației ce face obiectul dosarului nr. 1130/1285/2012/a5* al Tribunalului Specializat Cluj.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a reținut din considerentele încheierii din 10 decembrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 1130/1285/2012/a5* al Tribunalului Specializat Cluj că la acest moment, contestația formulată de pârâta de SC B.U. SRL împotriva tabelului preliminar al creanțelor asupra debitoarei SC M.B. SRL nu a fost soluționată în primă instanță, fiind necesară administrarea de probe și având în vedere necesitatea administrării ca probă a hotărârilor ce urmează a fi pronunțate, s-a apreciat că soluția ce va fi pronunțată în prezenta cauză depinde de modul de soluționare a contestației ce formează obiectul Dosarul nr. 1130/1285/2012/a5*. Împotriva acestei încheieri, reclamanta SC M.B.

SRL prin lichidator SP J. SPRL a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru continuarea judecății. Criticile aduse încheierii atacate se referă în esență la faptul că în mod eronat, instanța a interpretat faptul că în considerentele Sentinței civile nr. 42 din 24 aprilie 2013 s-a reținut necesitatea administrării de probe noi, ce constau în hotărârile judecătorești ce urmează a fi pronunțate în soluționarea contestației formulate de SC B.U. SRL împotriva tabelului preliminar de creanțe asupra debitoarei SC M.B. SRL, în Dosarul de insolvență nr. 1130/1285/2012/a5*.

În acest sens, reclamanta arată că prin Sentința civilă nr. 42 din 24 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în temeiul art. 366 alin. (1) C. proc. civ. a admis acțiunea în anulare formulată de petenta SC B.U. SRL, în contradictoriu cu intimata SC M.B. SRL, împotriva sentinței arbitrale nr. 13 din 28 ianuarie 2013 și a încheierii din 28 iulie 2011 pronunțate de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, dispunându-se anularea acestora. Mai susține recurenta că, în considerentele acestei sentințe, instanța a apreciat că se impune administrarea de noi probe, aspect ce implică și verificarea modului de soluționare al contestației formulate de SC B.U.

SRL împotriva tabelului preliminar de creanțe asupra debitoarei SC M.B. SRL în Dosarul de insolvență nr. 1130/1285/2012/a5*, inclusiv dacă s-a pronunțat o soluție irevocabilă în acest sens, iar faptul că instanța a dispus suspendarea cauzei în considerarea acestei situații, se apreciază ca fiind nelegală măsura aplicată, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Analizând încheierea atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și a temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat și va fi admis în considerarea următoarelor argumente: Referitor la criticile aduse încheierii atacate, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., care prevăd că, instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți. Astfel, suspendarea judecății este un incident procedural ce determină sistarea temporară a judecății, aceasta devenind facultativă, iar nu obligatorie, în măsura în care prin textul de lege evocat s-a prevăzut că instanța poate suspenda judecata, doar în condițiile în care există o altă cauză de a cărei soluționare depinde soluționarea cauzei ce se cere a fi suspendată, iar măsura dispusă de instanță presupune o analiză temeinic motivată a intereselor și drepturilor părților prin prisma interesului soluționării cauzei.

În speță, Înalta Curte, verificând considerentele încheierii atacate, constată că aceasta cuprinde sumar argumentele în sprijinul soluției adoptate, nefiind analizate și motivate ipotezele avute în vedere de legiuitor la edictarea art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru ca suspendarea judecării cauzei să fie o măsură legală și temeinică.

Din această perspectivă, se constată că în motivarea încheierii atacate, instanța nu a avut în vedere considerentele Sentinței civile nr. 42 din 24 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în care s-a reținut ca și motiv de desființare a sentinței arbitrale nr. 13 din 28 ianuarie 2013 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, faptul că tribunalul arbitrai nu a soluționat litigiul în temeiul contractului de antrepriză și a normelor de drept aplicabile, astfel că atunci când instanța a apreciat necesitatea administrării de probe noi, se referea la administrarea probelor privitoare la condițiile răspunderii civile contractuale, pentru că acestea nu au fost administrate, întrucât Tribunalul arbitral a soluționat litigiul în echitate.

În acest context, verificarea modulului de soluționare al contestației formulată de SC B.U. SRL împotriva tabelului preliminar de creanțe asupra debitoarei SC M.B. SRL, în dosarul de insolvență nu se poate interpreta în sensul că, în speță se impune suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a acestei contestații. Aceasta, în condițiile în care, acțiunea în pretenții a fost inițiată la 13 octombrie 2009 la Tribunalul Arbitrai, iar contestația petentei SC B.U. SRL împotriva tabelului preliminar de creanțe asupra debitoarei SC M.B. SRL a fost formulată la 23 noiembrie 2012, deci la 3 ani de la data introducerii acțiunii în pretenții, astfel că din această împrejurare nu poate fi reținut faptul că, dezlegarea prezentei pricini atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul judecății în dosarul de insolvență.

Pe de altă parte este eronat argumentul reținut prin încheierea recurată în sensul că în sentința pronunțată conform art. 366 alin. (1) C. proc. civ. s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat obligativitatea administrării acestor probe, iar pentru respectarea acestui principiu se impune suspendarea soluționării cauzei. Conform considerentelor Sentinței nr. 42/2013, instanța a apreciat că se impune verificarea modului de soluționare a contestației formulate de SC B.U. SRL împotriva tabelului preliminar al creanțelor. Or, o astfel de verificare nu reprezintă un motiv justificat pentru suspendarea cauzei conform art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ci dimpotrivă, aplicarea acestei măsuri împiedică tocmai administrarea probei considerate utile cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta SC M.B. SRL prin lichidator SP J. SPRL, va casa încheierea atacată și va dispune trimiterea cauzei aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC M.B. SRL prin lichidator SP J. SPRL împotriva încheierii din 6 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2014. Procesat de GGC - GV