ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1778/2015

Asupra recursului

de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta N.M.C. SRL prin cererea

introdusă pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a civilă, a solicitat obligarea

pârâtei SC B.R.O. SRL la plata sumei de 806.000 euro (reprezentând 650.000 euro

+ TVA), respectiv suma de 3.526.088,8 RON, actualizată la data plății efective datorată

reclamantei în temeiul actului adițional din 20 septembrie 2011 la contractul cadru

de execuție lucrări din 25 mai 2011 și la plata penalităților de întârziere pentru

neplata sumei de 806.000 euro, care la data formulării cererii erau în sumă de 189.813

euro.

Tribunalul București,

secția a Vl-a civilă, prin sentința civilă nr. 6369 din 28 octombrie 2013 a admis

cererea reclamantei N.M.C. SRL, a obligat pârâta SC B.R.O. SRL să plătească reclamantei

suma de 806.000 euro, în echivalent în RON la data plății reprezentând contravaloare

lucrări suplimentare și suma de 189.813 euro reprezentând penalități, calculate

până la data formulării cererii de chemare în judecată (31 mai 2012).

Împotriva acestei

sentințe pârâta SC B.R.O. SRL prin administrator judiciar L. Lichidare și Reorganizare

SPRL a declarat apel ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția

a V-a civilă.

Prin încheierea

din 10 noiembrie 2014 Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în baza

art. 36 din Legea nr. 85/2006 a dispus suspendarea judecății apelului formulat de

pârâta SC B.R.O. SRL prin administrator judiciar L. Lichidare și Reorganizare SPRL.

Împotriva acestei

încheieri pârâta SC B.R.O. SRL a declarat recurs fără a indica temeiul legal pe

care se întemeiază.

În susținerea

cererii de recurs, recurenta a arătat, în esență, că soluția instanței de apel de

a admite excepția și a suspenda cauza în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006 este

nelegală raportat la prevederile legale în materia dreptului insolvenței.

Prezentând, din

opinia sa, scopul suspendării prevăzut de art. 36 din Legea nr. 852006, recurenta

susține că nu este atins scopul prevăzut de menționatele dispoziții, nefiind în

prezența aceluiași cadru procesual arătat de dispozițiile art. 36 din Lege nr. 85/2006,

deoarece prin exercitarea apelului pârâta tinde să dovedească că sentința primei

instanțe este dată fără administrarea probatoriului relevant în cauză, creanța intimatei

nu există, iar măsurile protectoare avute în vedere de art. 36 din Legea nr. 85/2006

nefiind aplicabile în această etapă procesuală.

Recurenta consideră

că în cauză trebuie să se facă distincția realizată și în practica judiciară și

anume că suspendarea nu se aplică și căilor de atac formulate de societatea debitoare,

iar chiar dacă art. 36 din Legea nr. 85/2006 în baza căreia s-a deschis procedura

insolvenței împotriva pârâtei, nu conține excepția prevăzută de art. 75 alin.

(2) din Legea .85/2014 această dispoziție trebuie interpretată în scopul de a produce

efectele avute în vedere de procedura insolvenței în întregul ei.

Pentru aceste

motive recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și

trimiterea cauzei instanței de apel în vederea reluării judecării cauzei.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar intimata reclamantă SC N.M.C. SRL a solicitat respingerea recursului

ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind temeinică și legală.

Recurentul pârât

după primirea întâmpinării a depus răspuns la întâmpinarea depusă de intimata reclamantă

SC N.M.C. SRL.

Înalta Curte a

procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului,

întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ..

Prin încheierea

din camera de consiliu din data de 28 mai 2015 a fost încuviințat, în unanimitate

raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea

acestuia părților potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor

de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat

părților la data de 3 iunie 2015.

Intimata reclamantă

SC N.M.C. SRL prin lichidator judiciar M. Reorganizare Lichidare Filiala Timiș SPRL

a depus punct de vedere asupra raportului de admisibilitate în principiu.

Înalta Curte,

analizând decizia recurată prin raportare la criticile aduse prin cererea de recurs,

constată că acestea sunt nefondate, urmând a respinge recursul, pentru următoarele

considerente:

Motivul prevăzut

de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost

dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Din sinteza motivelor

de recurs se constată că recurenta a susținut că în prezenta cauză art. 36 din Legea

nr. 85/2006 nu își are aplicabilitate.

Susținerea recurentei,

este nefondată.

Ipoteza legală

avută în vedere de Curtea de Apel București, respectiv incidența art. 36 din Legea

nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, este deplin incidență și în opinia Înaltei

Curți.

Astfel, potrivit

prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, de la data deschiderii procedurii insolvenței

se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea

creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.

Se constată că

prin sentința civilă nr. 4269 din 17 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul București,

secția a Vll-a civilă, în baza art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 a fost deschisă

procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei SC B.R.O. SRL, în calitate

de pârâtă în prezenta cauză, fiind numit administratorul judiciar al societății.

Prin încheierea

din data de 10 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în

baza art. 36 din Legea nr. 85/2006, a dispus suspendarea judecării cauzei, motivat

de faptul că se tinde la realizarea unei creanțe împotriva debitoarei.

Textul art. 36

din Legea nr. 85/2006, cu modificările ulterioare, vizează toate acțiunile pentru

realizarea creanțelor contra debitorului sau bunurilor sale, suspendarea referindu-se

atât la acțiuni judiciare propriu-zise, cât și la executări silite asupra bunurilor

din averea debitorului, urmărindu-se prin suspendare păstrarea caracterului colectiv

și egalitar al procedurilor reglementate de lege, evitându-se astfel ca asupra averii

debitorului să se exercite acțiuni individuale de urmărire sau executare silită

a creanțelor creditorilor și eliminându-se incertitudinea asupra masei pasive.

De menționat că

articolul de lege sus-menționat se referă atât la acțiunile judiciare începute înainte

de deschiderea procedurii, cât și la cele începute după deschiderea procedurii,

precum și la toate creanțele care s-ar putea pretinde contra debitorului aflat în

procedura insolvenței, iar suspendarea instituită de acest text de lege operează

prin efectul legii, instanța de judecată trebuind doar să o constate la cererea

debitoarei, textul conținând o normă imperativă, ce are drept scop concentrarea

tuturor litigiilor având obiect averea debitorului în competența exclusivă a judecătorului

sindic.

În ce privește

încălcarea dreptului la apărare, recurenta nu a arătat în ce mod instanța de apel

nu a respectat principiul dreptului la apărare, afirmând doar că prin suspendarea

judecării cauzei dreptul său la apărare este „restrâns și încălcat" referindu-se

la faptul că judecătorul sindic s-a pronunțat deja asupra raportului juridic cu

ocazia analizării cererii de deschidere a procedurii.

Este de reținut

că în etapa procesuală a recursului obiectul analizei îl reprezintă aspectele de

nelegalitate ale hotărârii recurate. Or, în cauză recurenta nu a precizat în ce

constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva încălcării dreptului la apărare.

Întreaga alegație

a recurentei referitoare la interpretarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006

din perspectiva art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, în scopul de a produce

efectele avute în vedere de procedura insolvenței în întregul ei, nu poate fi primită.

În cauză procedura

insolvenței debitoarei a fost declanșată sub imperiul dispozițiilor Legii nr. 85/2006

(în vigoare la acea dată), iar suspendarea cauzei s-a dispus în temeiul dispozițiilor

art. 36 din Legea nr. 85/2006 incidente cauzei, astfel încât toate acțiunile derivate

sau conexe acestei cauze sunt supuse reglementării în vigoare la data deschiderii

procedurii insolvenței debitoarei, aceste dispoziții legale neputând fi interpretate

din perspectiva legii noi, întrucât acestea nu retroactivează.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC B.R.O. SRL împotriva încheierii din data de 10 noiembrie

2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 25 iunie 2015.