ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1778/2015

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta N.M.C. SRL prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a civilă, a solicitat obligarea pârâtei SC B.R.O. SRL la plata sumei de 806.000 euro (reprezentând 650.000 euro + TVA), respectiv suma de 3.526.088,8 RON, actualizată la data plății efective datorată reclamantei în temeiul actului adițional din 20 septembrie 2011 la contractul cadru de execuție lucrări din 25 mai 2011 și la plata penalităților de întârziere pentru neplata sumei de 806.000 euro, care la data formulării cererii erau în sumă de 189.813 euro. Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, prin sentința civilă nr. 6369 din 28 octombrie 2013 a admis cererea reclamantei N.M.C.

SRL, a obligat pârâta SC B.R.O. SRL să plătească reclamantei suma de 806.000 euro, în echivalent în RON la data plății reprezentând contravaloare lucrări suplimentare și suma de 189.813 euro reprezentând penalități, calculate până la data formulării cererii de chemare în judecată (31 mai 2012). Împotriva acestei sentințe pârâta SC B.R.O. SRL prin administrator judiciar L. Lichidare și Reorganizare SPRL a declarat apel ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă. Prin încheierea din 10 noiembrie 2014 Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006 a dispus suspendarea judecății apelului formulat de pârâta SC B.R.O. SRL prin administrator judiciar L. Lichidare și Reorganizare SPRL.

Împotriva acestei încheieri pârâta SC B.R.O. SRL a declarat recurs fără a indica temeiul legal pe care se întemeiază. În susținerea cererii de recurs, recurenta a arătat, în esență, că soluția instanței de apel de a admite excepția și a suspenda cauza în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006 este nelegală raportat la prevederile legale în materia dreptului insolvenței. Prezentând, din opinia sa, scopul suspendării prevăzut de art. 36 din Legea nr. 852006, recurenta susține că nu este atins scopul prevăzut de menționatele dispoziții, nefiind în prezența aceluiași cadru procesual arătat de dispozițiile art. 36 din Lege nr. 85/2006, deoarece prin exercitarea apelului pârâta tinde să dovedească că sentința primei instanțe este dată fără administrarea probatoriului relevant în cauză, creanța intimatei nu există, iar măsurile protectoare avute în vedere de art. 36 din Legea nr. 85/2006 nefiind aplicabile în această etapă procesuală.

Recurenta consideră că în cauză trebuie să se facă distincția realizată și în practica judiciară și anume că suspendarea nu se aplică și căilor de atac formulate de societatea debitoare, iar chiar dacă art. 36 din Legea nr. 85/2006 în baza căreia s-a deschis procedura insolvenței împotriva pârâtei, nu conține excepția prevăzută de art. 75 alin. (2) din Legea .85/2014 această dispoziție trebuie interpretată în scopul de a produce efectele avute în vedere de procedura insolvenței în întregul ei. Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei instanței de apel în vederea reluării judecării cauzei. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă SC N.M.C.

SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind temeinică și legală. Recurentul pârât după primirea întâmpinării a depus răspuns la întâmpinarea depusă de intimata reclamantă SC N.M.C. SRL. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.. Prin încheierea din camera de consiliu din data de 28 mai 2015 a fost încuviințat, în unanimitate raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 3 iunie 2015. Intimata reclamantă SC N.M.C.

SRL prin lichidator judiciar M. Reorganizare Lichidare Filiala Timiș SPRL a depus punct de vedere asupra raportului de admisibilitate în principiu. Înalta Curte, analizând decizia recurată prin raportare la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, urmând a respinge recursul, pentru următoarele considerente: Motivul prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Din sinteza motivelor de recurs se constată că recurenta a susținut că în prezenta cauză art. 36 din Legea nr. 85/2006 nu își are aplicabilitate. Susținerea recurentei, este nefondată. Ipoteza legală avută în vedere de Curtea de Apel București, respectiv incidența art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, este deplin incidență și în opinia Înaltei Curți.

Astfel, potrivit prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, de la data deschiderii procedurii insolvenței se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale. Se constată că prin sentința civilă nr. 4269 din 17 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vll-a civilă, în baza art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 a fost deschisă procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei SC B.R.O. SRL, în calitate de pârâtă în prezenta cauză, fiind numit administratorul judiciar al societății. Prin încheierea din data de 10 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006, a dispus suspendarea judecării cauzei, motivat de faptul că se tinde la realizarea unei creanțe împotriva debitoarei.

Textul art. 36 din Legea nr. 85/2006, cu modificările ulterioare, vizează toate acțiunile pentru realizarea creanțelor contra debitorului sau bunurilor sale, suspendarea referindu-se atât la acțiuni judiciare propriu-zise, cât și la executări silite asupra bunurilor din averea debitorului, urmărindu-se prin suspendare păstrarea caracterului colectiv și egalitar al procedurilor reglementate de lege, evitându-se astfel ca asupra averii debitorului să se exercite acțiuni individuale de urmărire sau executare silită a creanțelor creditorilor și eliminându-se incertitudinea asupra masei pasive.

De menționat că articolul de lege sus-menționat se referă atât la acțiunile judiciare începute înainte de deschiderea procedurii, cât și la cele începute după deschiderea procedurii, precum și la toate creanțele care s-ar putea pretinde contra debitorului aflat în procedura insolvenței, iar suspendarea instituită de acest text de lege operează prin efectul legii, instanța de judecată trebuind doar să o constate la cererea debitoarei, textul conținând o normă imperativă, ce are drept scop concentrarea tuturor litigiilor având obiect averea debitorului în competența exclusivă a judecătorului sindic.

În ce privește încălcarea dreptului la apărare, recurenta nu a arătat în ce mod instanța de apel nu a respectat principiul dreptului la apărare, afirmând doar că prin suspendarea judecării cauzei dreptul său la apărare este „restrâns și încălcat" referindu-se la faptul că judecătorul sindic s-a pronunțat deja asupra raportului juridic cu ocazia analizării cererii de deschidere a procedurii. Este de reținut că în etapa procesuală a recursului obiectul analizei îl reprezintă aspectele de nelegalitate ale hotărârii recurate. Or, în cauză recurenta nu a precizat în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva încălcării dreptului la apărare. Întreaga alegație a recurentei referitoare la interpretarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 din perspectiva art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, în scopul de a produce efectele avute în vedere de procedura insolvenței în întregul ei, nu poate fi primită.

În cauză procedura insolvenței debitoarei a fost declanșată sub imperiul dispozițiilor Legii nr. 85/2006 (în vigoare la acea dată), iar suspendarea cauzei s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 incidente cauzei, astfel încât toate acțiunile derivate sau conexe acestei cauze sunt supuse reglementării în vigoare la data deschiderii procedurii insolvenței debitoarei, aceste dispoziții legale neputând fi interpretate din perspectiva legii noi, întrucât acestea nu retroactivează. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC B.R.O. SRL împotriva încheierii din data de 10 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2015.