ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2798/2014

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 4421 din 28 mai 2013

pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă s-a admis, în parte,

cererea formulată de reclamanții H.A., H.Ad., E.G. și E.I. în contradictoriu cu

pârâta SC O.V.I.G. SA care a fost obligată să plătească reclamantei H.A. suma

de 20.000 euro, reprezentând daune morale și suma de 20.000 euro daune

materiale. Prin aceeași sentință, pârâta a fost obligată să plătească

reclamantului H.Ad. suma de 20.000 euro - daune morale, reclamantei E.G. suma

de 5000 euro daune morale și reclamantului E.I. 5000 euro daune morale.

Din analiza probelor

administrate, tribunalul a reținut că în data de 7 ianuarie 2012, în jurul orei

22:30, în timp ce numitul R.C.G., în vârsta de 20 de ani, din Județul Călărași,

conducea autoturismul marca D. a produs un accident pe DN X, din Călărași, în

urma căruia a survenit decesul numitului H.Ad., de 20 de ani.

A constatat că în

speță sunt incidente dispozițiile Legii nr. 136/1995 privind asigurările și

reasigurările în România, precum și dispozițiile Normei din 17 mai 2010 privind

asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin

accidente de vehicule, parte integrantă a Ordinului Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor nr. 5/2010.

Tribunalul a

constatat ca prin dispariția bruscă, neprevăzută și în împrejurări tragice a

tânărului în vârstă de 20 de ani, față de care au nutrit sentimente afective

deosebit de puternice, specifice relațiilor de familie, reclamanții H.A.,

H.Ad., E.G. și E.I. au suferit un prejudiciu de afecțiune, astfel, s-a apreciat

ca fiind justă o despăgubire morală pentru reclamanții H.A. și H.Ad. în sume de

cate 20.000 euro și pentru reclamanții E.G. și E.I. sume de cate 5.000 euro,

reprezentând daune morale.

Referitor la

acordarea daunelor materiale, s-a reținut că deși reclamanții nu au depus

înscrisuri din care să reiasă în totalitate cuantumul cheltuielilor făcute, s-a

avut în vedere și prezumția ca toate cheltuielile cu înmormântarea s-au făcut

din bugetul familiei, reținând o imposibilitate morală de probare cu înscrisuri

a daunelor materiale și apreciind că este justificată includerea în

despăgubirile civile reprezentând cheltuielile de înmormântare și a

cheltuielilor făcute cu parastasele ulterioare.

H.A., H.Ad., E.G. și

E.I. au declarat apel împotriva acestei sentințe, solicitând admiterea apelului

și modificarea sentinței atacate, în sensul unei juste aprecieri a daunelor

acordate, astfel încât acestea să corespundă prejudiciului moral suferit de

către reclamanți, constând în leziunile psihice cauzate de dispariția

singurului copil/nepot în condiții dramatice, care le-a fost răpit într-o

tragică secundă, în urma accidentului rutier petrecut în data de 7 ianuarie

2012, în Com. Mănăstirea din Județul Călărași.

Prin Decizia civilă

nr. 493 din 5 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VI-a civilă a fost respins apelul ca nefondat pentru considerentele ce urmează.

Critica apelanților

s-a referit la cuantumul daunelor morale acordate, considerându-se de către

aceștia că instanța de fond nu a făcut o justă apreciere a despăgubirilor

acordate astfel încât acestea să corespundă prejudiciului moral suferit de

reclamanți.

Prima instanță a

acordat fiecărui părinte câte 20.000 euro, cu titlu de daune morale, iar

bunicilor câte 5.000 euro, fiecăruia.

Curtea a reținut din

probele administrate că apelanții reclamanți au suferit un grav prejudiciu

moral pentru care asigurătorul este ținut a răspunde prin plata unor daune

morale, în încercarea de a atenua suferința produsă.

Cu siguranță,

prejudiciul de natură morală nu poate fi evaluat prin probe certe, daunele

morale stabilindu-se prin apreciere suverană de către instanță, în urma

aplicării unor criterii care, formulate de doctrină și aplicate în

jurisprudență se referă la gravitatea prejudiciului nepatrimonial, la

importanța valorilor lezate, la durata în timp a consecințelor vătămătoare sau

perpetuarea acestora, natura suferințelor și intensitatea acestora.

Fiecare victimă

prejudiciată acordă propria sa apreciere subiectivă valorii nepatrimoniale

lezate și este firesc să fie așa. Un rol important sub acest aspect îl au

vârsta, sexul, împrejurările speciale de viață care în contextul dat își

modifică substanțial coordonatele, aspecte ce determină fiecare persoană

păgubită să aprecieze în mod diferit prejudiciul suferit.

Indiferent de

valoarea daunelor acordate este posibil ca apelanții reclamanți să nu poată

recăpăta valoarea afectivă pierdută.

Pentru determinarea

valorii finale trebuie să se țină seama de jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului, care face apel la echilibru, echitate și rezonabilitate,

întrucât scopul acordării unor indemnizații bănești celor care au suferit

traume psihice și afective este acela de a oferi o satisfacție compensatorie de

natură a alina suferințele celor afectați. Despăgubirile nu se pot transforma,

însă, într-un mijloc de îmbogățire fără justă cauză, întrucât s-ar denatura

rostul acestor daune și din daune morale ar deveni "imorale" ceea ce

nu este permis, dar nici benefic.

Un cuantum exagerat

de mare al despăgubirilor privit prin prisma circumstanțelor reale de viață din

România ar reprezenta o evaluare dezechilibrată a prejudiciului suferit, motiv

pentru care Curtea a apreciat că daunele acordate de către instanța de fond cu

titlu de daune morale sunt într-un cuantum rezonabil și reprezintă o

despăgubire justă, rațională și echitabilă care asigură o compensație

suficientă a prejudiciului moral suferit de apelanții reclamanți.

Împotriva Deciziei

civile nr. 493 din 5 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VI-a civilă au declarat recurs recurenții-reclamanți H.A., H.Ad., E.G.

și E.I. solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în

sensul unei juste aprecieri a daunelor acordate astfel încât acestea să

corespundă prejudiciului moral suferit de către reclamantă, constând în

leziunile psihice cauzate de pierderea suferită.

În drept, recurenții

au invocat art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

criticilor, recurenții invocă greșita evaluare a prejudiciului moral de către

instanță susținând că acest aspect este atât unul de legalitate cât și de

oportunitate, întrucât legea nu oferă criterii de individualizare a sumelor

reprezentând acest prejudiciu, un rol esențial avându-l susținerile părților și

materialul probator administrat precum și înțelepciunea magistratului. În lipsa

unor criterii legale de apreciere a cuantumului daunelor morale, instanța poate

stabili întinderea acestora în raport de gravitatea vătămărilor produse și de

intensitatea suferințelor cauzate. Daunele acordate pentru repararea

prejudiciului moral trebuie să reprezinte în realitate, o reparare a acestuia,

în sensul unei compensații sau satisfacții compensatorii.

Instanța de apel nu a

avut în considerare la aprecierea cuantumului daunelor morale vârsta extrem de

fragedă a defunctului căruia practic i s-a frânt viața exact când aceasta

trebuia să înceapă.

Recurenții apreciază

că este necesar ca evaluarea prejudiciului să se realizeze sub aspectul

efectelor negative suferite de persoanele lezate pe plan psihic astfel

aprecierea prejudiciului moral să nu se rezume la determinarea prețului

suferinței psihice care este inestimabilă, ci să se realizeze o apreciere

multilaterală a tuturor consecințelor negative a prejudiciului și a implicației

acestuia pe toate planurile vieții sociale ale persoanei prejudiciate.

Înalta Curte,

examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor invocate, reține

incidența în cauză a art. 302

1

lit. c), C. proc. civ.

Motivul de recurs

reglementat prin art. 304 pct. 9 poate fi invocat în situația când hotărârea

pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii.

Obiect al recursului

de față îl formează decizia instanței de apel însă recurenții, deși au indicat

drept temei al cererii art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au făcut referiri doar la

modul de interpretare al probelor de către instanță sub aspectul stabilirii

cuantumului daunelor morale însă nu au dezvoltat critici de nelegalitate ale

deciziei atacate care să poată fi apreciate din perspectiva acestui motiv de

recurs, iar susținerile acestora nu permit nici încadrarea în vreunul din

celelalte motive de nelegalitate reglementate de art. 304 C. proc. civ.

În realitate, prin

cererea formulată, recurenții s-au limitat numai în a-și exprima nemulțumirea

față de soluția pronunțată în cauză de instanța de apel sub aspectul

cuantumului daunelor morale, prin urmare criticile formulate de netemeinicia

deciziei atacate ceea ce le situează în afara limitelor de verificare impuse de

art. 304 C. proc. civ. instanței de recurs și care au ca obiect numai

legalitatea hotărârii atacate iar nu și netemeinicia acesteia.

Drept urmare, Înalta

Curte, va constata nulitatea cererii de recurs în raport de dispozițiile art.

302

1

lit. c) raportat la 304 C. proc. civ. partea introductivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nulitatea cererii de recurs formulată de recurenții-reclamanți H.A., H.Ad.,

E.G. și E.I. împotriva Deciziei civile nr. 493 din 5 decembrie 2013 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în temeiul art. 302 ind. 1,

alin. (1) lit. c), C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 30 septembrie 2014.

Procesat de GGC - CL