ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2340/2013

Asupra

recursului de față:

Din

examinerea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 25746

din 23 decembrie 2011, Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, a admis în

parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții E.M., E.M.A., C.S.,

E.C., E.G., M.N., C.C.R., V.M. și B.C.G., în contradictoriu cu pârâta M.I.C. J.S.C.-O.Y.K.

și a obligat pârâta să plătească următoarele sume cu titlu de despăgubiri:

1) 2.852,38 RON

prejudiciul material și 180.000 RON pentru prejudiciul moral reclamantei E.M.;

2) 80.000 RON

pentru prejudiciul moral, reclamantei C.S.;

3) 100.000 RON

pentru prejudiciul moral, reclamantului E.M.A.;

4) 20.000 RON

pentru prejudiciul moral, reclamantului E.C.;

5) 20.000 RON

pentru prejudiciul moral, reclamantei E.G.;

6) 20.000 RON

pentru prejudiciul moral, reclamantei M.N.;

7) 150.000 RON

pentru prejudiciul moral, reclamantei C.C.R.;

8) 50.000 RON

pentru prejudiciul moral, reclamantei V.M.;

9) 70.000 RON

pentru prejudiciul moral, reclamantului B.C.G.;

Pentru a

pronunța această sentință instanța de fond a reținut că pentru evaluarea

prejudiciului material, vor fi avute în vedere, conform art. 49 pct. 2 lit. a)

și respectiv art. 49 pct. 1 lit. d) din Norma privind asigurarea obligatorie de

răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule,

aprobată prin Ordinul nr. 20/2008 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

exclusiv documentele justificative ale acestor cheltuieli prezentate de

reclamanți.

Pentru

evaluarea prejudiciului afectiv, vor fi avute în vedere, conform art. 49 pct. 2

lit. d) din Norma privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru

prejudicii produse prin accidente de vehicule, aprobată prin Ordinul nr.

20/2008 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, următoarele criterii:

gradul de rudenie dintre reclamant și victima accidentului rutier, relațiile

dintre reclamant și victima accidentului rutier și vârsta reclamantului la data

producerii prejudiciului.

Împotriva

acestei soluții, au declarat apel reclamanții E.M., E.M.A., C.S., E.C., E.G., M.N.,

C.C.R., V.M., B.C.G. și pârâta M.I.C. J.S.C.-O.Y.K. criticând-o ca fiind

nelegală și netemeinică.

Prin decizia

civilă nr. 326/2012 din 28 iunie 2012 Curtea de Apel București, secția a V-a civilă,

a admis apelul formulat de reclamanții E.M., C.S., E.M.A., E.C., E.G., M.N., C.C.R.,

V.M., și B.C.G. și a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că a obligat

pârâta să plătească următoarele sume reprezentând daune morale:

E.M. suma de 250.000 RON;

C.S. suma de 250.000 RON;

E.M.A. suma de 250.000 RON;

C.C.R. suma de 250.000 RON;

V.M. suma de 250.000 RON;

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței apelate.

A respins apelul

formulat de pârâta M.I.C. J.S.C.-O.Y.K. ca nefondat.

Pentru a hotărî

astfel instanța de apel a reținut, în esență, că nu există criterii legale pentru

determinarea daunelor morale suferite ca urmare a pierderii unei persoane dragi

și apropiate, traumele create în această situație fiind incomensurabile. Instanța

apreciază că daunele morale nu reprezintă o reparare a prejudiciului, ci ele au

rolul de a compensa respectivul prejudiciu. Astfel, daunele morale acordate urmăresc

să asigure părții vătămate o alinare în condiții de viață mai confortabile, să permită

acesteia ca, la un moment dat, să poată realiza un transfer de afectivitate.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs pârâta M.I.C. J.S.C.-O.Y.K. invocând ca și motive de nelegalitate

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În susținerea

motivului de recurs invocat pârâta arată că în conformitate cu regulile esențiale

ale răspunderii civile delictuale reparațiunea consecințelor dăunătoare ale faptului

delictual trebuie să vizeze prejudiciul real și cert.

A reamintit recurenta

că reclamanții și-au întemeiat pretențiile pe prevederile legii speciale respectiv

Legea nr. 32/2000, Legea nr. 136/1995 și Ordinul Comisiei de Supraveghere nr. 20/2008.

Totodată, recurenta

a arătat că în conformitate cu prevederile Constituției României și ale Legii

nr. 105/1992 cetățenii străini sunt asimilați, în drepturile civile, cetățenilor

români.

La data de 5 martie

2013 recurenta M.I.C. J.S.C.-O.Y.K. a depus la dosarul cauzei o cerere de renunțare

la judecarea recursului.

Înalta Curte,

a luat în examinare cererea formulată de recurentă în temeiul dispozițiilor

art. 246 C. proc. civ. și a reținut:

Potrivit art.

246 C. proc. civ., renunțarea la judecată poate avea loc în tot cuprinsul judecății,

în fața primei instanțe sau a instanței de apel ori a celei de recurs fie verbal,

fie prin cerere scrisă.

În speță, manifestarea

de voință a recurentei în sensul de a renunța la judecarea recursului reprezintă

un act de dispoziție al acesteia, care îndeplinește cerințele de exercitare prevăzute

de art. 246 C. proc. civ., așa fiind, Înalta Curte va lua act de această cerere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

la act de renunțarea

pârâtului M.I.C. J.S.C.-O.Z.K. Bulgaria, prin mandatar SC A.I.B.A.R. SRL București

la judecarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 326/2012 din 28 iunie

2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

11 iunie 2013.