ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2340/2013

Asupra recursului de față: Din examinerea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 25746 din 23 decembrie 2011, Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții E.M., E.M.A., C.S., E.C., E.G., M.N., C.C.R., V.M. și B.C.G., în contradictoriu cu pârâta M.I.C. J.S.C.-O.Y.K.

și a obligat pârâta să plătească următoarele sume cu titlu de despăgubiri: 1) 2.852,38 RON prejudiciul material și 180.000 RON pentru prejudiciul moral reclamantei E.M.; 2) 80.000 RON pentru prejudiciul moral, reclamantei C.S.; 3) 100.000 RON pentru prejudiciul moral, reclamantului E.M.A.; 4) 20.000 RON pentru prejudiciul moral, reclamantului E.C.; 5) 20.000 RON pentru prejudiciul moral, reclamantei E.G.; 6) 20.000 RON pentru prejudiciul moral, reclamantei M.N.; 7) 150.000 RON pentru prejudiciul moral, reclamantei C.C.R.; 8) 50.000 RON pentru prejudiciul moral, reclamantei V.M.; 9) 70.000 RON pentru prejudiciul moral, reclamantului B.C.G.; Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că pentru evaluarea prejudiciului material, vor fi avute în vedere, conform art. 49 pct. 2 lit. a) și respectiv art. 49 pct. 1 lit. d) din Norma privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, aprobată prin Ordinul nr. 20/2008 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, exclusiv documentele justificative ale acestor cheltuieli prezentate de reclamanți.

Pentru evaluarea prejudiciului afectiv, vor fi avute în vedere, conform art. 49 pct. 2 lit. d) din Norma privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, aprobată prin Ordinul nr. 20/2008 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, următoarele criterii: gradul de rudenie dintre reclamant și victima accidentului rutier, relațiile dintre reclamant și victima accidentului rutier și vârsta reclamantului la data producerii prejudiciului. Împotriva acestei soluții, au declarat apel reclamanții E.M., E.M.A., C.S., E.C., E.G., M.N., C.C.R., V.M., B.C.G. și pârâta M.I.C. J.S.C.-O.Y.K. criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică. Prin decizia civilă nr. 326/2012 din 28 iunie 2012 Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a admis apelul formulat de reclamanții E.M., C.S., E.M.A., E.C., E.G., M.N., C.C.R., V.M., și B.C.G.

și a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că a obligat pârâta să plătească următoarele sume reprezentând daune morale: 1. reclamantei E.M. suma de 250.000 RON; 2. reclamantei C.S. suma de 250.000 RON; 3. reclamantului E.M.A. suma de 250.000 RON; 4. reclamantei C.C.R. suma de 250.000 RON; 5. reclamantei V.M. suma de 250.000 RON; A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. A respins apelul formulat de pârâta M.I.C. J.S.C.-O.Y.K. ca nefondat. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut, în esență, că nu există criterii legale pentru determinarea daunelor morale suferite ca urmare a pierderii unei persoane dragi și apropiate, traumele create în această situație fiind incomensurabile.

Instanța apreciază că daunele morale nu reprezintă o reparare a prejudiciului, ci ele au rolul de a compensa respectivul prejudiciu. Astfel, daunele morale acordate urmăresc să asigure părții vătămate o alinare în condiții de viață mai confortabile, să permită acesteia ca, la un moment dat, să poată realiza un transfer de afectivitate. Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta M.I.C. J.S.C.-O.Y.K. invocând ca și motive de nelegalitate prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În susținerea motivului de recurs invocat pârâta arată că în conformitate cu regulile esențiale ale răspunderii civile delictuale reparațiunea consecințelor dăunătoare ale faptului delictual trebuie să vizeze prejudiciul real și cert.

A reamintit recurenta că reclamanții și-au întemeiat pretențiile pe prevederile legii speciale respectiv Legea nr. 32/2000, Legea nr. 136/1995 și Ordinul Comisiei de Supraveghere nr. 20/2008. Totodată, recurenta a arătat că în conformitate cu prevederile Constituției României și ale Legii nr. 105/1992 cetățenii străini sunt asimilați, în drepturile civile, cetățenilor români. La data de 5 martie 2013 recurenta M.I.C. J.S.C.-O.Y.K. a depus la dosarul cauzei o cerere de renunțare la judecarea recursului. Înalta Curte, a luat în examinare cererea formulată de recurentă în temeiul dispozițiilor art. 246 C. proc. civ. și a reținut: Potrivit art. 246 C. proc. civ., renunțarea la judecată poate avea loc în tot cuprinsul judecății, în fața primei instanțe sau a instanței de apel ori a celei de recurs fie verbal, fie prin cerere scrisă.

În speță, manifestarea de voință a recurentei în sensul de a renunța la judecarea recursului reprezintă un act de dispoziție al acesteia, care îndeplinește cerințele de exercitare prevăzute de art. 246 C. proc. civ., așa fiind, Înalta Curte va lua act de această cerere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E la act de renunțarea pârâtului M.I.C. J.S.C.-O.Z.K. Bulgaria, prin mandatar SC A.I.B.A.R. SRL București la judecarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 326/2012 din 28 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2013.