ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 884/2013

Asupra recursului,

din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Prin Sentința comercială nr. 8358 de la 22

iunie 2011, Tribunalul București, secția a VI-a comercială a admis în parte

cererea formulată de reclamanții C.G., C.A.C., C.M.L., T.S., O.G., O.M.,

O.M.I., B.S.M., P.C.F., O.G.G., B.G.T., S.M., M.I., C.I., C.A.B., a obligat pârâta

la plata următoarelor sume către reclamanți:

- 6.000 RON daune

materiale și 40.000 RON daune morale către reclamanta C.G.;

- 100 RON lunar de la

data producerii accidentului și până la majorat daune materiale și 50.000 RON

daune morale către reclamanta C.A.C.;

- 100 RON lunar de la

data producerii accidentului și până la majorat daune materiale și 50.000 RON

daune morale către reclamanta C.M.L.;

- 20.000 RON daune

morale către reclamanta Ț.S.;

- 20.000 RON daune

morale către reclamantul O.G.;

- 20.000 RON daune

morale către reclamanta O.M.;

- 40.000 RON daune

morale către reclamanta O.M.I.;

- 5.000 RON daune

materiale și 50.000 RON daune morale către reclamanta B.S.M.;

- 50.000 RON daune

morale către reclamanta O.G.G.;

- 50.000 RON daune

morale către reclamanta P.C.F.;

- 50.000 RON daune

morale către reclamanta B.G.T.;

- 10.000 RON daune

morale către reclamanta S.M.;

- 10.000 RON daune

morale către reclamanta M.I.;

- 6.000 RON daune

materiale și 40.000 RON daune morale către reclamanta C.I.;

- 150 RON lunar

despăgubiri de la data producerii accidentului până la majorat și 50.000 RON

daune morale către reclamanta C.A.B. și a obligat pârâta la penalități de

întârziere de 0,1% la sumele acordate de la data introducerii acțiunii.

În motivare, instanța

a reținut că obligația de reparare a prejudiciului material și moral suferit de

reclamanți revine societății de asigurare emitente a poliței R.C.A. conform

dispozițiilor art. 49 și 50 din Legea nr. 136/1995 și a dispozițiilor art. 26

alin. (1) din Norma C.S.A. din 7 noiembrie 2008.

Prin Decizia civilă

nr. 16/2012, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a admis apelul

formulat de reclamanții C.G., C.A.C., C.M.L., prin reprezentant C.G., Ț.S.,

O.G., O.M., S.M., B.S.M., P.C.F., B.G.T., O.G.G., M.I., O.M.I., C.I., C.A.B.,

prin reprezentant C.I., a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că a

obligat pârâta la plata către reclamanți a următoarelor sume reprezentând daune

morale:

- câte 300.000 RON

pentru fiecare dintre reclamanții C.A.B., C.A.C., C.M.L. și O.G.G.;

- câte 200.000 RON

pentru fiecare dintre reclamanții B.S.M., P.C.F. și B.G.T.;

- câte 150.000 RON

pentru fiecare dintre reclamanții C.I., C.G., Ț.S., O.M.I., O.G. și O.M.;

- câte 50.000 RON

pentru fiecare dintre reclamanții S.M. și M.I. și a păstrat celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate.

S-a reținut de către

instanța de apel că daunele morale nu reprezintă o reparare a prejudiciului, ci

ele au rolul de a compensa prejudiciul suferit, urmărind să asigure părții

vătămate o alinare în condiții de viață mai confortabile și să permită acesteia

ca, la un moment dat, să poată realiza un transfer de afectivitate, totalul

daunelor materiale și morale acordate nedepășind limita maximă de 1.500.000

euro stabilită prin art. 24 alin. (3) din Ordinul C.S.A. nr. 20/2008.

Împotriva acestei

decizii, SC O.V. SA a declarat recurs, solicitând admiterea recursului,

modificarea deciziei în sensul exonerării de la plata despăgubirilor civile

pentru C.B. și C.I. și diminuării cuantumului daunelor morale, invocând drept

motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În argumentarea

motivelor de recurs, recurenta a învederat că, față de dispozițiile art. 26

alin. (1) din Ordinul C.S.A. nr. 20/2008, nu există temei legal pentru

acordarea de daune morale și daune materiale pentru decesul făptuitorului

C.C.M. către persoane care sunt membrii aceleiași familii, iar limita maximă de

despăgubire de 1.500.000 euro stabilită de art. 24 alin. (3) din același act

normativ nu presupune acordarea daunelor materiale și morale în cuantumul maxim

prevăzut de lege.

Analizând recursul

formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept invocat,

Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 26 din

Ordinul C.S.A. privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru

prejudicii produse prin accidente de vehicule nr. 20/2008, act normativ în

vigoare la momentul producerii accidentului, asigurătorul R.C.A., în speță,

recurenta, indiferent de locul în care s-a produs accidentul de vehicul, pe

drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulației publice, în

incinte și în orice alte locuri, atât în timpul deplasării, cât și în timpul

staționării vehiculului asigurat, acordă despăgubiri până la limita de

despăgubire prevăzută în polița de asigurare R.C.A., pentru (..) cazul în care

persoanele care solicită despăgubiri pentru vătămări corporale sau deces sunt

membrii familiei asiguratului, conducătorului auto sau ai oricărei altei

persoane a cărei răspundere civilă este angajată într-un accident de vehicul -

pct. 4 al art. anterior menționat.

Art. 27 din actul

normativ anterior menționat conține, cu titlu limitativ, riscurile și

prejudiciile care nu sunt cuprinse în asigurarea obligatorie de răspundere

civilă și, pentru care, în mod implicit nu poate fi atrasă răspunderea

asigurătorului, printre acestea neregăsindu-se și cazul beneficiarilor,

respectiv a soției și copiilor defunctului.

Faptul că intimații

din prezenta cauză sunt persoane îndreptățite la a solicita și obține

despăgubiri ca urmare a producerii riscului asigurat rezultă și din prevederile

alin. (3) al art. 50 din Legea nr. 136/1995 conform căruia "se acordă

despăgubiri și în cazul în care persoanele care formulează pretenții de despăgubiri

sunt soția sau persoane care se află în întreținerea proprietarului sau

conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea

accidentului".

În ceea ce privește

cuantumul daunelor morale, instanța reține că recunoașterea unui drept de

despăgubire nu se poate explica decât prin voința de a oferi o satisfacție care

poate contrabalansa efectul vătămării, fără a-l face să dispară, astfel încât

suma acordată cu titlu de daune morale este îndestulătoare pentru compensarea

prejudiciilor morale suferite, fiind acordată cu respectarea dispozițiilor

legale în vigoare.

Nefondată este și

susținerea privind depășirea plafonului impus de lege, deoarece, în total, s-au

acordat 2.700.000 RON, adică mai puțin de jumătate din plafonul maxim stabilit

de Ordinul C.S.A. nr. 20/2008.

În aceste condiții,

Înalta Curte apreciază că hotărârea instanței de apel este pronunțată cu

respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză, respectiv art. 26 pct. 4

și 27 din Ordinul C.S.A. nr. 20/2008 și art. 50 alin. (3) din Legea nr.

136/1995 privind asigurările și reasigurările din România, motiv pentru care,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC O.V. SA București împotriva Deciziei civile nr. 16/2012

din 17 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a

civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC O.V. SA București împotriva Deciziei civile nr.

16/2012 din 17 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 5 martie 2013.

Procesat de GGC - AS