ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3562/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Debitoarea SC A.C. SA Otopeni prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 București a formulat contestație la executare împotriva executării silite, a titlului executoriu cu nr. 61292 din 17 septembrie 2007 cu privire la constatarea susținută de către A.D.S. cu privire la soldul pe care îl reclamă aceasta în sumă de 44.556,40 lei. Judecătoria sector 1 București prin sentința civilă nr. 16043 din 19 noiembrie 2007 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Prin sentința comercială nr. 56 din 15 aprilie 2008, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, s-a respins ca neîntemeiată contestația la executarea silită a titlului executoriu din 17 septembrie 2007. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de fond a reținut că între părți a fost încheiat contractul de concesiune din 15 octombrie 2002, contract potrivit căruia concesionarul avea obligația să achite redevența în tranșe trimestriale. Acest contract este, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 64/2005 coroborate cu dispozițiile Legii nr. 190/2004, titlu executoriu. Pe cale de consecință nu se poate reține că sumele au fost stabilite arbitral. De asemenea, creanța certă, lichidă și exigibilă a fost prevăzută în contract, cuantumul redevenței precum și penalitățile au fost cunoscute și de asemenea termenele scadente au fost prevăzute în contractul încheiat între părți.

Astfel că, a reținut instanța, actele de executare efectuate de către A.D.S. sunt în concordanță cu dispozițiile legale iar contestatoarea nu a făcut nici o dovadă că au fost încălcate dispozițiile legii în executarea contractului de concesiune încheiat între părți. Împotriva sentinței Curții de Apel București a declarat recurs contestatoarea SC A.C. SA întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Recurenta a susținut în argumentarea criticilor aduse sentinței că în mod greșit instanța a considerat inițial, în cuprinsul sentinței recurate, că actul emis de A.D.S. înregistrat sub nr. 61292/17 septembrie 2007 reprezintă titlul executoriu, iar apoi arată că de fapt contractul de concesiune din 15 octombrie 2002 ar constitui titlu executoriu.

Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 11 și art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs și a reținut. Conform art. 1 din Legea nr. 146/1997 modificată, privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, diferențiat după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani. Taxele judiciare astfel determinate, potrivit art. 20 alin. (1) din aceeași lege, se plătesc anticipat, iar dovezile de plată conform art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ. se atașează la cererea de recurs.

Înalta Curte constatând că taxele nu au fost achitate anticipat i-a pus în vedere recurentei în condițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 să plătească taxele de timbru datorate până la termenul de judecată din 27 noiembrie 2008 fiind citată cu această mențiune (fila 8 dosar recurs). Având în vedere că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare și nu a depus la dosar dovezile de plată în cuantumul datorat, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 20 pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 146/1997 respectiv art. 35 pct. 1 și pct. 5 din normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și să dispună anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de contestatoarea SC A.C. SA Otopeni împotriva sentinței comerciale nr. 56 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 27 noiembrie 2008.