ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3537/2008

Asupra recursurilor

de față,

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

8/MF din 14 februarie 2007 Tribunalul Constanța a admis acțiunea formulată de

reclamanta

SC

M. SRL Constanța, în contradictoriu cu pârâta P.M. Ltd; a obligat pârâta la

plata către reclamantă a următoarelor sume:

- 86.000 dolari SUA

cu titlu de daune;

- 65.000 dolari SUA

cu titlu de beneficiu nerealizat;

- 5.218,56 dolari SUA

- dobânzi legale aferente sumei de 151.000 dolari SUA, calculate până la data

de 23 octombrie 2006, precum și dobânzi legale în continuare, până la achitarea

integrală a sumelor datorate.

A obligat pârâta

către reclamantă la plata sumei de 15.157 lei reprezentând cheltuieli de

judecată (taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat).

Ca urmare, pârâta a

formulat apel invocând încălcarea art. 5 din Legea nr. 189/2003, în sensul că a

fost citată prin poștă rapidă, deși trebuia citată prin Ministerul Justiției, a

fost încălcată competența teritorială care revine Tribunalului București,

conform art. 8 din contract, iar pe fond nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii

contractuale.

Curtea de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, respingând excepția de tardivitate a declarării apelului, a admis

apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare primei

instanțe.

Pentru a se pronunța

astfel, curtea de apel a reținut că, față de împrejurarea că pârâta este o

persoană juridică străină, cu sediul în Gibraltar, instanța era obligată să

dispună citarea acesteia prin intermediul Ministerului Justiției, cu

respectarea procedurii din art. 5 din Legea nr. 189/2003, ceea ce nu s-a făcut,

încălcându-se astfel art. 85 C. proc. civ.

Având în vedere

soluția dată acestui motiv care atrage casarea hotărârii, instanța a dat

indicații primei instanțe să aibă în vedere celelalte motive de apel.

Prin încheierea nr. 1/MF

din 6 martie 2008, instanța de apel a respins cererea pârâtei de completare a

deciziei și obligare a reclamantei la cheltuieli de judecată.

Reclamanta a

formulat, în termen legal, recurs împotriva acestei din urmă hotărâri, iar

pârâta împotriva încheierii nr. 1/MF din 6 martie 2008.

Reclamanta a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe.

A invocat motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a arătat că instanța de

apel trebuia să aibă în vedere nu numai art. 5 din Legea nr. 189/2003, ci și art.

3 din aceeași Lege potrivit căruia comunicarea de acte judiciare și

extrajudiciare în și din străinătate este formalitatea care are drept scop

aducerea acestora la cunoștința destinatarilor, scop respectat în cauză atât

timp cât există dovada la dosar în acest sens, iar pârâta nu s-a plâns în

proces că nu a fost citată și că nu s-a putut apăra.

Totodată, instanța de

apel trebuia să aibă în vedere că dispozițiile legale cuprinse în acest act

normativ se completează cu normele de drept comun. Astfel, Legea nr. 189/2003

nu arată care este sancțiunea nerespectării formalităților, situație în care

sancțiunile care trebuie aplicate se regăsesc în Codul de procedură civilă,

fiind incidente dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Din acest text de

lege rezultă că nu orice act de procedură făcut cu neobservarea formelor legale

sau de un funcționar necompetent este nul ci, pentru anularea unui act de

procedură se cer a fi îndeplinite cumulativ anumite condiții, respectiv actul

să fi fost întocmit cu neobservarea formelor legale sau de către un funcționar

necompetent, actul de procedură să fi produs părții o vătămare și vătămarea să

nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Or, pârâta nu a

arătat care este vătămarea produsă, prin trimiterea citației prin poștă rapidă

și nu prin intermediul Ministerului Justiției, existând la dosar dovada citării

sale, așa cum s-a arătat, iar potrivit naturii litigiului și dispozițiilor art.

720

6

C. proc. civ. s-a asigurat soluționarea rapidă a cauzei.

Pârâta a formulat

recurs împotriva Încheierii nr. 1/MF din Camera de Consiliu din 6 martie 2008,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a arătat că încheierea

este dată cu încălcarea art. 274 alin. (1) C. proc. civ., deoarece textul de

lege nu distinge în raport de soluția pronunțată încât și în cazul trimiterii

cauzei spre rejudecare și nu numai atunci când cererea este respinsă, se impune

obligarea la cheltuieli de judecată a părții care a căzut în pretenții.

Analizând recursul

formulat de reclamant se găsește fondat.

Legea nr. 189/2003

privind asistența judiciară internațională în materie civilă și comercială

stabilește, într-adevăr, modalitățile de citare prin intermediul Ministerului

Justiției dar legea se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă

în ceea ce privește sancțiunea nerespectării procedurii de citare prin

Ministerul Justiției, prevăzute în art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Așa fiind, citarea

părții pentru termenul când s-a judecat cauza prin poștă rapidă și nu prin

intermediul Ministerului Justiției nu este sancționată cu nulitatea absolută

decât dacă partea face dovada vătămării sale față de faptul că, în această

situație, sancțiunea nefiind expresă, vătămarea nu este prezumată.

Or, partea nu a

invocat nicio vătămare, existând dovada citării la dosar (filele 42-46), ci

numai faptul nerespectării normelor imperative prevăzute în Legea nr. 189/2003.

Or, chiar și în

această situație, sancțiunea nulității absolute nu operează automat, astfel că,

hotărârea instanței de apel de casare a sentinței este nelegală fiind dată cu

interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente și atrage

admiterea recursului în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ. și casarea

hotărârii cu trimitere la aceeași instanță pentru soluționarea apelului.

Cât privește recursul

pârâtei, acesta vizează Încheierea care face corp comun cu hotărârea casată, în

privința obligării la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea

apelului, încât față de soluția dată celuilalt recurs, urmează a se admite și

acest recurs, în baza aceluiași temei legal și cauza va fi trimisă spre

rejudecare, urmând ca instanța de apel, în rejudecare, să aibă în vedere și

motivele din această cerere în raport de soluția ce va fi dată cererii de apel,

cu aplicarea dispozițiilor art. 274 și următoarele C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta

SC

M. SRL Constanța

,

împotriva Deciziei Curții de Apel Constanța nr. 15 din 15 noiembrie 2007 pe

care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Admite recursul

declarat de pârâta

P.M.

Ltd Suites, împotriva încheierii

Curții de Apel Constanța nr. 1 din 6 martie

2008 pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea

apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 noiembrie 2008.