ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4549/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4549/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cauzei de față
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Timișoara la 2 iulie 2013 și trimisă spre soluționare Înaltei Curți de
Casație și Justiție, M.A. a declarat recurs în interesul legii împotriva
Sentinței civile nr. 1.153 din 3 aprilie 2012 a Tribunalului Arad, Deciziei nr.
1.745 din 27 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, Încheierii din 4 decembrie
2012 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. X, Deciziei nr. 757 din 11
aprilie 2013 și Deciziei nr. 1.727 din 19 iunie 2013 pronunțate de Curtea de
Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale. În motivare și-a
exprimat nemulțumirea față de modalitatea în care instanțele au soluționat
fondul cauzei.
Față de dispozițiile
art. 137 C. proc. civ., conform cărora instanța are obligația de a se pronunța
mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond
a pricinii, Înalta Curte va analiza, cu prioritate, excepția invocată cu
privire la inadmisibilitatea căii de atac.
Recursul în interesul
legii reprezintă o cale extraordinară de atac care are ca scop asigurarea și
aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești.
Potrivit
dispozițiilor art. 329 alin. (1) C. proc. civ. această cale de atac poate fi
promovată doar de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție și vizează numai chestiunile de drept care au fost
soluționate diferit de instanțele judecătorești. Prin urmare, el nu are ca
obiect elementele de fapt ale cauzei, chiar dacă acestea au fost determinate
eronat de către instanțele ale căror hotărâri au fost atacate.
Față de aceste
dispoziții legale, este neîndoielnic că împotriva unei hotărâri judecătorești,
partea nemulțumită de soluția dată nu poate formula un recurs în interesul
legii. Singura cale ordinară de atac recunoscută părții de lege este recursul,
urmată de alte două căi extraordinare de atac, revizuirea și contestația în
anulare.
Având în vedere
considerentele expuse, calea de atac formulată de M.A. se va respinge ca
inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibilă calea de atac formulată de contestatoarea M.A. împotriva Sentinței
civile nr. 1.153 din 3 aprilie 2012 a Tribunalului Arad, Deciziei nr. 1.745 din
27 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, Încheierii din 4 decembrie 2012
pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. X, Deciziei nr. 757 din 11 aprilie
2013 și Deciziei nr. 1.727 din 19 iunie 2013 pronunțate de Curtea de Apel
Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 16 octombrie 2013.
Procesat de GGC - AM