ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4549/2013

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la 2 iulie 2013 și trimisă spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, M.A. a declarat recurs în interesul legii împotriva Sentinței civile nr. 1.153 din 3 aprilie 2012 a Tribunalului Arad, Deciziei nr. 1.745 din 27 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, Încheierii din 4 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. X, Deciziei nr. 757 din 11 aprilie 2013 și Deciziei nr. 1.727 din 19 iunie 2013 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale. În motivare și-a exprimat nemulțumirea față de modalitatea în care instanțele au soluționat fondul cauzei.

Față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., conform cărora instanța are obligația de a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, Înalta Curte va analiza, cu prioritate, excepția invocată cu privire la inadmisibilitatea căii de atac. Recursul în interesul legii reprezintă o cale extraordinară de atac care are ca scop asigurarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești. Potrivit dispozițiilor art. 329 alin. (1) C. proc. civ. această cale de atac poate fi promovată doar de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și vizează numai chestiunile de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.

Prin urmare, el nu are ca obiect elementele de fapt ale cauzei, chiar dacă acestea au fost determinate eronat de către instanțele ale căror hotărâri au fost atacate. Față de aceste dispoziții legale, este neîndoielnic că împotriva unei hotărâri judecătorești, partea nemulțumită de soluția dată nu poate formula un recurs în interesul legii. Singura cale ordinară de atac recunoscută părții de lege este recursul, urmată de alte două căi extraordinare de atac, revizuirea și contestația în anulare. Având în vedere considerentele expuse, calea de atac formulată de M.A. se va respinge ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă calea de atac formulată de contestatoarea M.A. împotriva Sentinței civile nr. 1.153 din 3 aprilie 2012 a Tribunalului Arad, Deciziei nr. 1.745 din 27 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, Încheierii din 4 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. X, Deciziei nr. 757 din 11 aprilie 2013 și Deciziei nr. 1.727 din 19 iunie 2013 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2013. Procesat de GGC - AM