ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 889/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin Decizia nr. 133 din 03 iulie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins apelul declarat de către reclamanta M.L., precum și de pârâtul Municipiul Arad, prin Primar, împotriva Sentinței civile nr. 371 din 18 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Arad, secția civilă. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, faptul că s-a stabilit irevocabil că reclamanta nu este îndreptățită la acordarea niciunui fel de măsuri reparatorii pentru imobilele care nu au făcut obiectul notificării antecesoarei sale. Soluția respingerii în integralitate a acțiunii reclamantei este corectă, dar în considerarea argumentelor invocate constant de Primăria municipiului Arad și care țin de absența legitimității reclamantei M.L.

de a solicita măsuri reparatorii pentru acest imobil. La data de 9 mai 2008, când M.L. a formulat pretenții în nume propriu pentru restituirea în natură a imobilului din CF 9 P.B., ca și pentru alte imobile enunțate în acțiune dar care nu făcuseră obiectul notificării antecesoarei sale, nu avea calitatea procesuală de a solicita acest lucru pentru că testamentul întocmit de V.E.E. în favoarea sa în privința acestui bun a fost tacit revocat prin faptul că ea a înstrăinat toate drepturile legate de acesta până la data decesului, când s-a deschis succesiunea. 2. Recursul 2.1. Motive Pârâtul Municipiul Arad, prin primar, a declarat recurs prin care a formulat următoarele critici: Instanța de apel a încălcat prevederile art. 261 pct. 5 și art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. pentru că nu a analizat criticile formulate de această parte în apel cu privire la neacordarea de către tribunal a cheltuielilor de judecată. În considerentele Deciziei nr. 532/A/2011 nu se regăsesc argumentele pentru care a fost înlăturată cererea apelantului municipiul Arad de acordare a cheltuielilor de judecată. 2.2. Analiza recursului Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente: Prin apelul exercitat împotriva Sentinței civile nr. 371 din 18 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Arad, apelantul municipiul Arad a formulat critici vizând modul de soluționare de către prima instanță a cererii privitoare la acordarea cheltuielilor de judecată. Prin Decizia nr. 133 din 03 iulie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins apelul declarat de către această parte, însă în considerentele hotărârii nu există niciun argument, de fapt sau de drept, care să motiveze soluția dată.

În aceste condiții, criticile formulate în recurs întrunesc cerințele art. 304 pct. 5 C. proc. civ., vătămarea procesuală produsă recurentului prin nesocotirea prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. fiind dovedită. Neanalizarea apelului declarat de către pârâtul municipiul Arad impune admiterea recursului, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului declarat de către această parte împotriva Sentinței civile nr. 371 din 18 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Arad, prin primar, împotriva Deciziei civile nr. 133 din 03 iulie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2013. Procesat de GGC - GV