ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 889/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 889/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând, în
condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut
următoarele:
Hotărârea instanței de apel
Prin Decizia nr. 133 din 03 iulie 2012,
Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins apelul declarat de către
reclamanta M.L., precum și de pârâtul Municipiul Arad, prin Primar, împotriva
Sentinței civile nr. 371 din 18 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Arad, secția
civilă.
Pentru a decide
astfel, instanța de apel a reținut, în esență, faptul că s-a stabilit
irevocabil că reclamanta nu este îndreptățită la acordarea niciunui fel de
măsuri reparatorii pentru imobilele care nu au făcut obiectul notificării
antecesoarei sale.
Soluția respingerii
în integralitate a acțiunii reclamantei este corectă, dar în considerarea
argumentelor invocate constant de Primăria municipiului Arad și care țin de
absența legitimității reclamantei M.L. de a solicita măsuri reparatorii pentru
acest imobil.
La data de 9 mai
2008, când M.L. a formulat pretenții în nume propriu pentru restituirea în
natură a imobilului din CF 9 P.B., ca și pentru alte imobile enunțate în
acțiune dar care nu făcuseră obiectul notificării antecesoarei sale, nu avea
calitatea procesuală de a solicita acest lucru pentru că testamentul întocmit
de V.E.E. în favoarea sa în privința acestui bun a fost tacit revocat prin
faptul că ea a înstrăinat toate drepturile legate de acesta până la data
decesului, când s-a deschis succesiunea.
Recursul
2.1. Motive
Pârâtul Municipiul
Arad, prin primar, a declarat recurs prin care a formulat următoarele critici:
Instanța de apel a
încălcat prevederile art. 261 pct. 5 și art. 274 alin. (1) C. proc. civ. pentru
că nu a analizat criticile formulate de această parte în apel cu privire la
neacordarea de către tribunal a cheltuielilor de judecată.
În considerentele
Deciziei nr. 532/A/2011 nu se regăsesc argumentele pentru care a fost înlăturată
cererea apelantului municipiul Arad de acordare a cheltuielilor de judecată.
2.2. Analiza
recursului
Recursul este
întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin apelul exercitat
împotriva Sentinței civile nr. 371 din 18 mai 2010 pronunțată de Tribunalul
Arad, apelantul municipiul Arad a formulat critici vizând modul de soluționare
de către prima instanță a cererii privitoare la acordarea cheltuielilor de
judecată.
Prin Decizia nr. 133
din 03 iulie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins apelul
declarat de către această parte, însă în considerentele hotărârii nu există
niciun argument, de fapt sau de drept, care să motiveze soluția dată.
În aceste condiții,
criticile formulate în recurs întrunesc cerințele art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,
vătămarea procesuală produsă recurentului prin nesocotirea prevederilor art.
261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. fiind dovedită.
Neanalizarea apelului
declarat de către pârâtul municipiul Arad impune admiterea recursului, în
temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., și trimiterea cauzei spre rejudecarea
apelului declarat de către această parte împotriva Sentinței civile nr. 371 din
18 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de pârâtul Municipiul Arad, prin primar, împotriva Deciziei civile nr.
133 din 03 iulie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.
Casează decizia
recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 21 februarie 2013.
Procesat de GGC - GV