ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6479/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1582 din 7 octombrie 2009 a Tribunalului Teleorman s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, excepție invocată de instanță din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj. Astfel cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. 8365/95/2009 iar prin sentința civilă nr. 4065 din 17 decembrie 2009 Tribunalul Gorj și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, fără însă a face aplicarea dispozițiilor art. 21 din C. proc. civ. Astfel Tribunalul Teleorman prin încheierea din 12 martie 2010 a constatat existența unui conflict negativ de competență, între Tribunalul Gorj și Tribunalul Teleorman, sens în care în temeiul art. 22 alin. (3) din C. proc.

civ., a dispus trimiterea cauzei pentru regulator de competență la Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel față de conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele: Obiectul acțiunii înregistrată sub nr. 3503/87/2008 înaintată de reclamanți vizează obligarea pârâtei SC P. SA la plata ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cote de 4000 mc gaze naturale anual, pentru perioada lucrată efectiv în cadrul unității angajatoare în perioada 2005-2007, actualizate cu indicele de inflație pentru perioada cuprinsă între data de când trebuiau acordate și data plății efective. Ca atare, obiectul dedus judecății vizează un conflict de muncă, situație în care competența teritorială în soluționarea lui revine instanței de la domiciliul reclamantului potrivit art. 284 alin. (2) din C. mun.

, respectiv Tribunalului Teleorman, în a cărui rază teritorială reclamanții își au domiciliile. Este real că reclamanții au înțeles să uzeze de dispozițiile art. C. proc. civ., în sensul că și-au ales un domiciliu pentru comunicarea actelor de procedura, la cabinetul Avocatului S.S. cu sediul în T.J., județul Gorj . Domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura, însă nu poate constitui element pentru stabilirea competenței teritoriale a instanței în ce privește soluționarea unui conflict de muncă, față de dispozițiile exprese și imperative ale art 284 alin. (2) din C. mun. Aceste dispoziții legale prevăd fără posibilitate de echivoc, sau de interpretare, că în cazul conflictelor de muncă competența teritorială și materială în soluționarea unor astfel de litigii, revine instanței de la domiciliul reclamantului.

Cum reclamanții își au domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Teleorman, competența de soluționare a litigiului revine pe cale de consecința in condițiile prevăzute de art 284 alin. (2) din C. mun. acestei instanțe. Astfel față de conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Teleorman și Tribunalul Gorj, Înalta Curte de Casație și justiție în temeiul art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., urmează a stabili că Tribunalului Teleorman îi revine competența de soluționare a prezentului litigiu, sens în care urmează a se dispune prin prezentul regulator de competență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competenta de soluționare a cauzei privind reclamantul I.N.I. în contradictoriu cu pârâta SC P. SA în favoarea Tribunalului Teleorman. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2010.