ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6479/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1582 din 7 octombrie 2009 a Tribunalului Teleorman s-a admis

excepția necompetenței teritoriale a instanței, excepție invocată de instanță din

oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Gorj.

Astfel cauza a fost înregistrată pe rolul

Tribunalului Gorj sub nr. 8365/95/2009 iar prin sentința civilă nr. 4065 din 17

decembrie 2009 Tribunalul Gorj și-a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Teleorman, fără însă a face aplicarea dispozițiilor

art. 21 din C. proc. civ.

Astfel Tribunalul Teleorman prin încheierea

din 12 martie 2010 a constatat existența unui conflict negativ de competență, între

Tribunalul Gorj și Tribunalul Teleorman, sens în care în temeiul art. 22 alin.

(3) din C. proc. civ., a dispus trimiterea cauzei pentru regulator de competență

la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Astfel față de conflictul negativ de competență,

Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul acțiunii înregistrată sub nr.

3503/87/2008 înaintată de reclamanți vizează obligarea pârâtei SC P. SA la plata

ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cote de 4000 mc gaze naturale

anual, pentru perioada lucrată efectiv în cadrul unității angajatoare în perioada

2005-2007, actualizate cu indicele de inflație pentru perioada cuprinsă între data

de când trebuiau acordate și data plății efective.

Ca atare, obiectul dedus judecății vizează

un conflict de muncă, situație în care competența teritorială în soluționarea lui

revine instanței de la domiciliul reclamantului potrivit art. 284 alin. (2) din

C. mun. , respectiv Tribunalului Teleorman, în a cărui rază teritorială reclamanții

își au domiciliile.

Este real că reclamanții au înțeles să

uzeze de dispozițiile art. C. proc. civ., în sensul că și-au ales un domiciliu pentru

comunicarea actelor de procedura, la cabinetul Avocatului S.S. cu sediul în T.J.,

județul Gorj .

Domiciliul ales pentru comunicarea actelor

de procedura, însă nu poate constitui element pentru stabilirea competenței teritoriale

a instanței în ce privește soluționarea unui conflict de muncă, față de dispozițiile

exprese și imperative ale art 284 alin. (2) din C. mun.

Aceste dispoziții legale prevăd fără posibilitate

de echivoc, sau de interpretare, că în cazul conflictelor de muncă competența teritorială

și materială în soluționarea unor astfel de litigii, revine instanței de la domiciliul

reclamantului.

Cum reclamanții își au domiciliul în raza

teritorială a Tribunalului Teleorman, competența de soluționare a litigiului revine

pe cale de consecința in condițiile prevăzute de art 284 alin. (2) din C. mun. acestei

instanțe.

Astfel față de conflictul negativ de competență

ivit între Tribunalul Teleorman și Tribunalul Gorj, Înalta Curte de Casație și justiție

în temeiul art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., urmează a stabili că Tribunalului

Teleorman îi revine competența de soluționare a prezentului litigiu, sens în care

urmează a se dispune prin prezentul regulator de competență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competenta de soluționare a cauzei privind reclamantul I.N.I. în contradictoriu

cu pârâta SC P. SA în favoarea Tribunalului Teleorman.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2010.