ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6413/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 18 ianuarie 2007, reclamantul Primarul sectorului 3 București a chemat în judecată pe pârâtul P.E., solicitând instanței pronunțjarea unei hotărâri, prin care să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 610.700 RON, reprezentând prejudiciu cauzat prin finanțarea nejustificată a ujiității de învățământ, Colegiul Tehnic "D.L.". Pârâtul, prin întâmpinare, a invocat excepțiile vizând: netimbrarea acțiunii, inadmisibilitatea acțiunii și lipsa calității sale procesuale pasive. Tiotodată a formulat și cerere de chemare în garanție a Consiliului Local al seectorului 2 București, a Primarului sectorului 2 București, a Consiliului General al Municipiului București, a Municipiului București, prin Primar General și a Inspectoratului Școlar al Municipiului București.

Prin sentința nr. 429 din 23 martie 2009, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția netimbrării acțiunii și a anulat acțiunea ca netimbrată. Cererea de chemare în garanție formulată de pârât a fost rispinsă ca rămasă tară obiect. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut aspectele ce urmează: Prin încheierea din 3 noiembrie 2008, s-a stabilit, în sarcina reclamantului, obligația de achitare a taxei de timbru, în cuantum de 9.286,52 RON și a timbrului judiciar de 5 RON, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997.

Cererea de reexaminare a taxei de timbru, formulată de reclamant, a fost respinsă (încheierea din data de 16 decembrie 2008). Soluția de admitere a excepției netimbrării acțiunii în temeiul art. 20 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/2007 și, prin consecință, de respingere a acțiunii ca netimbrată are la bază: - faptul că, pentru termenul de judecată din data de 23 martie 2009, reclamantul a fost citat legal, cu mențiunea achitării taxei de timbru stabilită în sarcina sa, iar acesta s-a prezentat în instanță, învederând că nu înțelege să achite taxa de timbru, considerându-se scutit în temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997; - faptul că cererea de reexaminare, formulată în baza art. 18 din Legea nr. 146/1997, a fost respinsă de alt complet și are caracter irevocabil, în baza art. 20 din Legea nr. 146/1997, tribunalul a admis excepția netimbrării acțiunii, cu consecința respingerii acesteia, ca netimbrată.

În raport de soluția pronunțată pe cererea principală, tribunalul a respins cererea de chemare în garanție, ca rămasă fără obiect. Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat apel. Apelul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 566 A din 10 noiembrie 2009. Pentru a pronunța această decizie, instanța a constatat că Tribunalul Bjucurești, secția a IlI-a civilă, prin sentința nr. 1101 din 12 septembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 7830/3/2006, a soluționat irevocabil o altă acțiune a reclamantului, identică cu cea de față, în sensul că a adrriis excepția netimbrării acțiunii.

În considerentele acelei sentințe s-a reținut că reclamantul avea obligația să facă dovada că pretențiile ce fac obiectul litigiului au caracter de venituri publice, obligație ce nu a fost îndeplinită. În absența unei cereri de reexaminare a taxei de timbru stabilită în cauză, în baza art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, instanța a anulat acțiunea, ca netimbrată, măsură care nu a fost contestată, în acel proces. Față de această situație, instanța de apel a apreciat că deși o cerere soluționată în baza unei excepții procesuale de procedură nu poate atrage, în principiu, puterea de lucru judecat a hotărârii prin care s-a soluționat această excepție, nu se poate admite că o problema de drept, dezlegată, în mod irevocabil, de către o instanță cum este cazul în speță, problema timbrajului acțiunii, având ca obiect aceleași pretenții, să poată fi repusă în discuție într-un nou proces.

Instanța a motivat că reclamantul ar fi avut la dispoziție, în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 7830/3/2006, posibilitatea de a exercita căile de atac reglementate de lege, căi de atac de care nu a uzat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Primarul sectorului 3 București, formulând critici ce vizează caracterul de venituri publice a pretențiilor ce formează obiectul litigiului. În acest sens susțin că, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 bugetele unităților administrative teritoriale sunt considerate bugete publice. Arată că plata a fost efectuată de pârât în calitate de primar, principal ordonator de credite al unității administrative teritoriale și că nu a fost consemnată.

Susține că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997, în sensul că sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile formulate, potrivit legii de alte instituții publice față de cele menționate în mod expres, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice. Recursul este nul în considerarea argumentelor ce succed:j Conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, printre altele, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Aceste motive trebuie să se subsumeze cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 304 din C. proc.

civ. și, deși nu se prevede în mod expres, fară dubiu, trebuie să vizeze soluția pronunțată de instanța a cărei hotărâre se atacă. Astfel, prin decizia recurată, instanța de apel nu a analizat cauza pe fond ci a respins ca nefondat apelul, pe considerentul că problema timbrajului acțiunii a fost tranșată, în mod irevocabil, de Tribunalul Bjucurești, secția a IlI-a civilă, prin sentința nr. 1101 din 12 septembrie 2006, într-un alt dosar cu aceleași părți, având același obiect și aceeași cauză juridică având motivarea că, deși o cerere soluționată în baza unei excepții pocesuale nu poate atrage, în principiu, puterea de lucru judecat a hotărârii prin care s-a soluționat această excepție, nu se poate admite că o problemă de drept, dezlegată, în mod irevocabil, de către o instanță, să poată fi repusă în discuție într-un nou proces.

Motivele formulate prin cererea de recurs nu se referă la această soluție, ci privesc caracterul de venituri publice a pretențiilor reclamantului și faptul că potrivit art. 17 din Legea nr. 146/2007, acțiunea este scutită de taxa de timbru. Criticile formulate nu au legătură cu soluția menționatei instanței care nu a analizat cauza pe fond, ci prin prisma unei excepții de procedură. În concluzie, criticile formulate în cererea de recurs nu vizează soluția instanței de apel și nici nu pot fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., astfel încât, în baza art. 306 alin. (1) cu referire la art. 303 alin. (1) din același Cod, Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanta Primăria sectorului 3, prin primar împotriva deciziei nr. 566 A din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2010.