ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6413/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

La

18 ianuarie 2007, reclamantul Primarul sectorului 3 București a chemat în

judecată pe pârâtul P.E., solicitând instanței pronunțjarea unei hotărâri, prin

care să dispună obligarea acestuia la plata sumei de

610.700 RON, reprezentând prejudiciu

cauzat prin finanțarea nejustificată a ujiității de învățământ, Colegiul Tehnic

"D.L.".

Pârâtul, prin întâmpinare, a invocat excepțiile

vizând: netimbrarea acțiunii, inadmisibilitatea acțiunii și lipsa calității

sale procesuale pasive. Tiotodată a formulat și cerere de chemare în garanție a

Consiliului Local al seectorului 2 București, a Primarului sectorului 2

București, a Consiliului General al Municipiului București, a Municipiului

București, prin Primar General și a Inspectoratului Școlar al Municipiului

București.

Prin sentința nr. 429 din 23 martie

2009, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția netimbrării

acțiunii și a anulat acțiunea ca netimbrată. Cererea de chemare în garanție

formulată de pârât a fost rispinsă ca rămasă tară obiect.

Pentru a pronunța această soluție,

tribunalul a reținut aspectele ce urmează:

Prin încheierea din

3

noiembrie

2008, s-a stabilit, în sarcina

reclamantului, obligația de achitare a taxei de timbru, în cuantum de 9.286,52 RON

și a timbrului judiciar de 5 RON, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit.

g) din Legea nr. 146/1997.

Cererea de reexaminare a taxei de timbru,

formulată de reclamant, a fost respinsă (încheierea din data de 16 decembrie 2008).

Soluția de admitere a excepției netimbrării

acțiunii în temeiul art. 20 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/2007 și, prin consecință,

de respingere a acțiunii ca netimbrată are la bază:

- faptul că, pentru termenul de judecată

din data de 23 martie 2009, reclamantul a fost citat legal, cu mențiunea achitării

taxei de timbru stabilită în sarcina sa, iar acesta s-a prezentat în instanță, învederând

că nu înțelege să achite taxa de timbru, considerându-se scutit în temeiul art.

17 din Legea nr. 146/1997;

- faptul că cererea de reexaminare, formulată

în baza art. 18 din Legea nr. 146/1997, a fost respinsă de alt complet și are caracter

irevocabil, în baza art. 20 din Legea nr. 146/1997, tribunalul a admis excepția

netimbrării acțiunii, cu consecința respingerii acesteia, ca netimbrată. În raport

de soluția pronunțată pe cererea principală, tribunalul a respins cererea de chemare

în garanție, ca rămasă fără obiect.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul

a declarat apel.

Apelul declarat de reclamant a fost respins

ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, prin decizia nr. 566 A din 10 noiembrie 2009.

Pentru a pronunța această decizie, instanța

a constatat că Tribunalul Bjucurești, secția a IlI-a civilă, prin sentința nr.

1101 din 12 septembrie 2006,

pronunțată în Dosarul nr.

7830/3/2006, a soluționat irevocabil o altă acțiune a reclamantului, identică cu

cea de față, în sensul că a adrriis

excepția netimbrării acțiunii.

În

considerentele acelei sentințe s-a reținut că reclamantul

avea obligația să facă dovada că pretențiile ce fac obiectul litigiului au caracter

de venituri publice, obligație ce nu a fost îndeplinită. În absența unei cereri

de reexaminare a taxei de timbru stabilită în cauză, în baza art. 20 alin. (2) din

Legea nr. 146/1997, instanța a anulat acțiunea, ca netimbrată, măsură care nu a

fost contestată, în acel proces.

Față de această situație, instanța de apel

a apreciat că deși o cerere soluționată în baza unei excepții procesuale de procedură

nu poate atrage, în principiu, puterea de lucru judecat a hotărârii prin care s-a

soluționat această excepție, nu se poate admite că o problema de drept, dezlegată,

în mod irevocabil, de către o instanță cum este cazul în speță, problema timbrajului

acțiunii, având ca obiect aceleași pretenții, să poată fi repusă în discuție într-un

nou proces.

Instanța a motivat că reclamantul ar fi

avut la dispoziție, în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 7830/3/2006, posibilitatea

de a exercita căile de atac reglementate de lege, căi de atac de care nu a uzat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamantul Primarul

sectorului 3 București, formulând critici

ce vizează caracterul de venituri

publice a pretențiilor ce

formează obiectul litigiului. În acest sens susțin

că,

potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 bugetele unităților

administrative

teritoriale sunt considerate bugete publice. Arată că plata a

fost

efectuată de pârât în calitate de primar, principal ordonator de credite al unității

administrative teritoriale și că nu a fost consemnată.

Susține

că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 17 din Legea

nr.

146/1997, în sensul că sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile

și

acțiunile formulate, potrivit legii de alte instituții publice față de cele

menționate

în mod expres, indiferent de calitatea procesuală a acestora,

când

au ca obiect venituri publice.

Recursul este nul în considerarea argumentelor

ce succed:j

Conform art. 302

1

alin. (1)

lit. c) din C. proc. civ., cererea de recurs

trebuie

să cuprindă, printre altele, sub sancțiunea nulității, motivele de

nelegalitate

pe care se întemeiază calea de atac și dezvoltarea lor sau, după

caz,

mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Aceste motive trebuie să se subsumeze cazurilor

de nelegalitate prevăzute de art. 304 din C. proc. civ. și, deși nu se prevede în

mod expres, fară dubiu, trebuie să vizeze soluția pronunțată de instanța a cărei

hotărâre se atacă.

Astfel, prin decizia recurată, instanța

de apel nu a analizat cauza pe fond ci a respins ca nefondat apelul, pe considerentul

că problema timbrajului acțiunii a fost tranșată, în mod irevocabil, de Tribunalul

Bjucurești, secția a IlI-a civilă, prin sentința nr. 1101 din 12 septembrie 2006,

într-un alt dosar cu aceleași părți, având același obiect și aceeași cauză juridică

având motivarea că, deși o cerere soluționată în baza unei excepții pocesuale nu

poate atrage, în principiu, puterea de lucru judecat a hotărârii prin care s-a soluționat

această excepție, nu se poate admite că o problemă de drept, dezlegată, în mod irevocabil,

de către o instanță, să poată fi repusă în discuție într-un nou proces.

Motivele formulate prin cererea de recurs

nu se referă la această soluție, ci privesc caracterul de venituri publice a pretențiilor

reclamantului și faptul că potrivit art. 17 din Legea nr. 146/2007, acțiunea este

scutită de taxa de timbru.

Criticile formulate nu au legătură cu soluția

menționatei instanței care nu a analizat cauza pe fond, ci prin prisma unei excepții

de procedură.

În concluzie, criticile formulate în cererea

de recurs nu vizează soluția instanței de apel și nici nu pot fi încadrate în vreunul

dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., astfel

încât, în baza art. 306 alin. (1) cu referire la art. 303 alin. (1) din același

Cod, Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nul recursul declarat de reclamanta Primăria sectorului 3, prin primar împotriva

deciziei nr. 566 A din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a

IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2010.