ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6276/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea de

chemare în judecată înregistrată la data de 3 septembrie 2009 la Tribunalul

Caraș-Severin reclamanta B.F. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței obligarea acestuia la plata

sumei de 500.000 euro reprezentând despăgubiri pentru daunele morale.

În drept a invocat

dispozițiile Legii nr. 221/2009.

În motivare a arătat

că prin sentința nr. 444 din 13 octombrie 1958 a Tribunalului Militar Timișoara

soțul său a fost condamnat la 16 ani închisoare pentru crima de uneltire contra

ordinii sociale.

În perioada de

detenție a soțului reclamanta a trecut prin nenumărate greutăți și a fost umilită

atât ea cât și fiicele sale. Fiicele au fost discriminate, au fost respinse la

examen pe motiv că tatăl lor a fost deținut politic.

Lipsirea de libertate

a soțului pe o perioadă de 2.170 zile cu consecințele negative pe plan psihic,

fizic, social și profesional atât pentru acesta cât și pentru familie au adus

atingere drepturilor personale nepatrimoniale ocrotite de lege (libertatea

individuală, demnitatea și onoarea) și se impune repararea echitabilă a

prejudiciului moral suferit.

Prin sentința civilă

nr. 130 din data de 4 februarie 2010 Tribunalul Caraș-Severin a admis în parte

acțiunea și a obligat pârâtul să plătească reclamantei, echivalentul în lei, la

data efectuării plății a sumei de 60.000 euro.

Pentru a hotărî

astfel Tribunalul Caraș-Severin a reținut următoarele:

Conform dispozițiilor

art. 1, 4, 5 lit. a) din Legea nr. 221/2009, persoanele față de care s-a dispus

printr-o hotărâre judecătorească o condamnare cu caracter politic, iar după

decesul acestora, descendenții până la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita

acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare,

urmând ca la stabilirea cuantumului despăgubirilor să se țină seama de măsurile

reparatorii deja acordate persoanei în cauză în temeiul Decretului Lege nr. 118/1990,

O.U.G. nr. 224/1999 și Legea nr. 568/2001.

Tribunalul a reținut

că reclamanta este soția lui B.I.. Acesta prin sentința nr. 444 din 13

octombrie 1958 pronunțată de Tribunalul Militar Timișoara a fost condamnat la

16 ani închisoare pentru uneltire contra ordinii sociale întrucât a făcut parte

din organizația subversivă PNȚ existentă în comuna Mercina, îndemnând oamenii

să nu fie de acord cu colectivizarea. B.I. a executat 6 ani în penitenciarele

din Timișoara, Botoșani și Galați. Ca urmare a detenției, B.I. a suferit fizic

și psihic urmare proastei alimentații, lipsei de asistență medicală și umilințelor

suportate, muncilor foarte grele la care a fost supus.

După eliberare soțul

reclamantei și-a pierdut sănătatea, nu a mai putut să muncească la capacitatea

normală pentru a-și întreține familia, a fost în continuare persecutat, muncind

în condiții inferioare pregătirii sale.

Urmare arestării

soțului, reclamanta a rămas cu cele două fiice în întreținere, a trecut

printr-o perioadă foarte grea, fiind lipsite de singurul sprijin material și

moral pe care îl aveau alături de B.I.

Toate aceste

restricții au adus atingere valorilor ce definesc personalitatea umană, valori

ce se referă la existența fizică a omului, la sănătate și integritate

corporală, la demnitate, onoare și alte valori similare aparținând drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

În ceea ce privește

cuantumul daunelor morale solicitate de reclamantă instanța a reținut că aprecierea

prejudiciilor morale nu se bazează pe criterii exacte, științifice.

Stabilirea

cuantumului despăgubirilor în situația unui prejudiciu nepatrimonial include o

doză de apreciere urmărindu-se ca despăgubirea să compenseze prejudiciul având

în vedere realizarea unei corelări între prejudiciul moral și valoarea morală

lezată.

Împotriva sentinței

civile nr. 130 din 4 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin au

declarat apel reclamanta B.F. și pârâtul Statul Român prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice Caraș-Severin.

Reclamanta a criticat

sentința primei instanțe sub aspectul reducerii cuantumului sumei solicitate

respectiv de la 500.000 euro la 60.000 euro.

Pârâtul Statul Român a

criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul sumei acordate respectiv aceea

de 60.000 euro, deoarece această sumă este mult prea mare față de prejudiciul real,

și ar reprezenta un izvor de îmbogățire fără just temei.

Prin decizia nr. 262/A

din 9 septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara – secția civilă a fost respins

apelul reclamantei și a fost admis apelul pârâtului, a fost schimbată în parte

sentința în sensul că a fost redus cuantumul despăgubirilor la suma de 5000

euro, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a pronunța

această decizie instanța a reținut că tribunalul a stabilit corect că dreptul

subiectiv al reclamantei este recunoscut prin lege respectiv prin art. 5 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, aceasta fiind soția numitului B.I. persoană

condamnată politic prin sentința nr. 444 din 13 octombrie 1958, pronunțată de

Tribunalul Militar Timișoara, la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru uneltire

contra ordinii sociale.

De asemenea,

criteriile de stabilire a prejudiciului moral suferit de către reclamantă, în

limite generale, au fost bine reținute de către Tribunalul Caraș-Severin.

Sub aspectul

cuantumului despăgubirilor, pentru prejudiciul moral suferit, instanța de apel

a reținut că, la data soluționării cauzei, sunt aplicabile disp. art. II din O.U.G.

nr. 62/2010, dispoziții legale care prevăd că, hotărârile aflate în curs de

judecată, care nu sunt definitive, trebuie să se conformeze limitelor de sume prevăzute

la art. 5 alin. (1) lit. a) pct. 1 și 3 din Legea nr. 221/2009.

Din perspectiva

dispozițiilor legale menționate s-a reținut că pentru prejudiciul moral suferit

de către reclamantă acesteia i se cuvin despăgubiri la limita sumei de 5000

euro, plafon maxim prevăzut de către actul normativ menționat.

Acordarea limitei

maxime prevăzute de lege, a reținut instanța, se justifică prin caracterul

condamnării politice a soțului său și prin durata pedepsei aplicate respectiv

aceea de 16 ani închisoare.

Referitor la apelul

declarat de reclamanta B.F. instanța a reținut că este neîntemeiat deoarece prin

efectul voinței legiuitorului despăgubirile au fost limitate la suma de 5000

euro, prevederile fiind de imediată aplicabilitate.

Împotriva acestei

decizii reclamanta a declarat recurs invocând generic dispozițiile art. 304 C.

proc. civ. și arătând că decizia este nelegală, criticile formulate putând fi

încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Reclamanta arată că prin

art. I și II din O.U.G nr. 62/2010 a fost plafonată limita maximă a daunelor

morale ce pot fi acordate persoanelor care beneficiază de dispozițiile Legii nr.

221/2009, fiind încălcate dispozițiile art. 16 alin. (1) și art. 52 alin. (3)

din Constituția României.

De asemenea,

prevederile O.U.G. nr. 62/2010 contravin dispozițiilor Convenției Europene a

Drepturilor Omului și art. 20 alin. (2) din Constituția României.

De altfel, această

ordonanță a fost declarată neconstituțională, situație în care prevederile sale

nu mai sunt aplicabile.

Recursul nu este

fondat și va fi respins ca atare pentru următoarele considerente.

O.U.G. nr. 62/2010,

publicată în M. Of. Partea I nr. 446 din 1 iulie 2010, pentru modificarea și

completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și

măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie

1945-22 decembrie 1989 și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din

titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și

justiției, precum și unele măsuri adiacente, a adus prin Art. I pct. 1. și Art.

II modificări drepturilor acordate de stat persoanelor persecutate din motive

politice.

Art. 5 alin. (1) lit.

1) din Legea nr. 221/2009 stabilea inițial acordarea de despăgubiri pentru

prejudiciul moral suferit, fără instituirea vreunei limite a cuantumului despăgubirilor,

ținându-se seama numai de măsurile reparatorii deja acordate în temeiul

Decretului-lege nr. 118/1990 și al O.U.G. nr. 214/1999.

Prin art. I pct. 1

din O.U.G. nr. 62/2010 s-a modificat art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/1009

și s-a stabilit o limitare a cuantumului despăgubirilor acordate persoanelor

condamnate politic, soțului (soției) și descendenților de gradul I sau al

II-lea.

Potrivit art. II din

aceeași ordonanță dispozițiile sale se aplică proceselor și cererilor pentru a

căror soluționare nu a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă

până la data intrării în vigoare.

Decizia nr. 1354/2010

a Curții Constituționale, publicată în M. Of. partea I din 15 noiembrie 2010 și

intrată în vigoare la data publicării a admis excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din O.U.G. nr. 62/2010.

Decizia recurată a

fost pronunțată la data de 9 septembrie 2010, iar O.U.G. nr. 62/2010 a intrat

în vigoare la data de 1 iulie 2010, situație în care sunt aplicabile disp. art.

II din O.U.G. nr. 62/2010, dispoziții legale care prevăd că hotărârile aflate

în curs de judecată, care nu sunt definitive, trebuie să se conformeze limitelor

de sume prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a) pct. 1 și 3 din Legea nr. 221/2009.

Recursul reclamantei

a fost declarat la data de 27 octombrie 2010, iar Decizia nr. 1354/2010 a

Curții Constituționale, a fost publicată în M. Of. partea I din 15 noiembrie

2010, intrând în vigoare la data publicării, respectiv 15 noiembrie 2010, așa

încât decizia recurată fiind pronunțată înainte ca Decizia Curții

Constituționale să intre in vigoare, nu sunt aplicabile dispozițiile acesteia.

Așa fiind, se

constată că instanța de apel a pronunțat o decizie legală cu respectarea O.U.G.

nr. 62/2010, iar recursul declarat la data de 27 octombrie 2010, înainte de

intrarea în vigoare a Deciziei Curții Constituționale, va fi respins în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta B.F. împotriva deciziei civile nr. 262/A din 9 septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 septembrie 2011.