ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6276/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 3 septembrie 2009 la Tribunalul Caraș-Severin reclamanta B.F. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de 500.000 euro reprezentând despăgubiri pentru daunele morale. În drept a invocat dispozițiile Legii nr. 221/2009. În motivare a arătat că prin sentința nr. 444 din 13 octombrie 1958 a Tribunalului Militar Timișoara soțul său a fost condamnat la 16 ani închisoare pentru crima de uneltire contra ordinii sociale. În perioada de detenție a soțului reclamanta a trecut prin nenumărate greutăți și a fost umilită atât ea cât și fiicele sale.

Fiicele au fost discriminate, au fost respinse la examen pe motiv că tatăl lor a fost deținut politic. Lipsirea de libertate a soțului pe o perioadă de 2.170 zile cu consecințele negative pe plan psihic, fizic, social și profesional atât pentru acesta cât și pentru familie au adus atingere drepturilor personale nepatrimoniale ocrotite de lege (libertatea individuală, demnitatea și onoarea) și se impune repararea echitabilă a prejudiciului moral suferit. Prin sentința civilă nr. 130 din data de 4 februarie 2010 Tribunalul Caraș-Severin a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul să plătească reclamantei, echivalentul în lei, la data efectuării plății a sumei de 60.000 euro.

Pentru a hotărî astfel Tribunalul Caraș-Severin a reținut următoarele: Conform dispozițiilor art. 1, 4, 5 lit. a) din Legea nr. 221/2009, persoanele față de care s-a dispus printr-o hotărâre judecătorească o condamnare cu caracter politic, iar după decesul acestora, descendenții până la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, urmând ca la stabilirea cuantumului despăgubirilor să se țină seama de măsurile reparatorii deja acordate persoanei în cauză în temeiul Decretului Lege nr. 118/1990, O.U.G. nr. 224/1999 și Legea nr. 568/2001. Tribunalul a reținut că reclamanta este soția lui B.I.. Acesta prin sentința nr. 444 din 13 octombrie 1958 pronunțată de Tribunalul Militar Timișoara a fost condamnat la 16 ani închisoare pentru uneltire contra ordinii sociale întrucât a făcut parte din organizația subversivă PNȚ existentă în comuna Mercina, îndemnând oamenii să nu fie de acord cu colectivizarea.

B.I. a executat 6 ani în penitenciarele din Timișoara, Botoșani și Galați. Ca urmare a detenției, B.I. a suferit fizic și psihic urmare proastei alimentații, lipsei de asistență medicală și umilințelor suportate, muncilor foarte grele la care a fost supus. După eliberare soțul reclamantei și-a pierdut sănătatea, nu a mai putut să muncească la capacitatea normală pentru a-și întreține familia, a fost în continuare persecutat, muncind în condiții inferioare pregătirii sale. Urmare arestării soțului, reclamanta a rămas cu cele două fiice în întreținere, a trecut printr-o perioadă foarte grea, fiind lipsite de singurul sprijin material și moral pe care îl aveau alături de B.I. Toate aceste restricții au adus atingere valorilor ce definesc personalitatea umană, valori ce se referă la existența fizică a omului, la sănătate și integritate corporală, la demnitate, onoare și alte valori similare aparținând drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale solicitate de reclamantă instanța a reținut că aprecierea prejudiciilor morale nu se bazează pe criterii exacte, științifice. Stabilirea cuantumului despăgubirilor în situația unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de apreciere urmărindu-se ca despăgubirea să compenseze prejudiciul având în vedere realizarea unei corelări între prejudiciul moral și valoarea morală lezată. Împotriva sentinței civile nr. 130 din 4 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin au declarat apel reclamanta B.F. și pârâtul Statul Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin. Reclamanta a criticat sentința primei instanțe sub aspectul reducerii cuantumului sumei solicitate respectiv de la 500.000 euro la 60.000 euro.

Pârâtul Statul Român a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul sumei acordate respectiv aceea de 60.000 euro, deoarece această sumă este mult prea mare față de prejudiciul real, și ar reprezenta un izvor de îmbogățire fără just temei. Prin decizia nr. 262/A din 9 septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara – secția civilă a fost respins apelul reclamantei și a fost admis apelul pârâtului, a fost schimbată în parte sentința în sensul că a fost redus cuantumul despăgubirilor la suma de 5000 euro, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței. Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut că tribunalul a stabilit corect că dreptul subiectiv al reclamantei este recunoscut prin lege respectiv prin art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, aceasta fiind soția numitului B.I.

persoană condamnată politic prin sentința nr. 444 din 13 octombrie 1958, pronunțată de Tribunalul Militar Timișoara, la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru uneltire contra ordinii sociale. De asemenea, criteriile de stabilire a prejudiciului moral suferit de către reclamantă, în limite generale, au fost bine reținute de către Tribunalul Caraș-Severin. Sub aspectul cuantumului despăgubirilor, pentru prejudiciul moral suferit, instanța de apel a reținut că, la data soluționării cauzei, sunt aplicabile disp. art. II din O.U.G. nr. 62/2010, dispoziții legale care prevăd că, hotărârile aflate în curs de judecată, care nu sunt definitive, trebuie să se conformeze limitelor de sume prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a) pct. 1 și 3 din Legea nr. 221/2009.

Din perspectiva dispozițiilor legale menționate s-a reținut că pentru prejudiciul moral suferit de către reclamantă acesteia i se cuvin despăgubiri la limita sumei de 5000 euro, plafon maxim prevăzut de către actul normativ menționat. Acordarea limitei maxime prevăzute de lege, a reținut instanța, se justifică prin caracterul condamnării politice a soțului său și prin durata pedepsei aplicate respectiv aceea de 16 ani închisoare. Referitor la apelul declarat de reclamanta B.F. instanța a reținut că este neîntemeiat deoarece prin efectul voinței legiuitorului despăgubirile au fost limitate la suma de 5000 euro, prevederile fiind de imediată aplicabilitate. Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs invocând generic dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. și arătând că decizia este nelegală, criticile formulate putând fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Reclamanta arată că prin art. I și II din O.U.G nr. 62/2010 a fost plafonată limita maximă a daunelor morale ce pot fi acordate persoanelor care beneficiază de dispozițiile Legii nr. 221/2009, fiind încălcate dispozițiile art. 16 alin. (1) și art. 52 alin. (3) din Constituția României. De asemenea, prevederile O.U.G. nr. 62/2010 contravin dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și art. 20 alin. (2) din Constituția României. De altfel, această ordonanță a fost declarată neconstituțională, situație în care prevederile sale nu mai sunt aplicabile. Recursul nu este fondat și va fi respins ca atare pentru următoarele considerente.

O.U.G. nr. 62/2010, publicată în M. Of. Partea I nr. 446 din 1 iulie 2010, pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, a adus prin Art. I pct. 1. și Art. II modificări drepturilor acordate de stat persoanelor persecutate din motive politice. Art. 5 alin. (1) lit. 1) din Legea nr. 221/2009 stabilea inițial acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, fără instituirea vreunei limite a cuantumului despăgubirilor, ținându-se seama numai de măsurile reparatorii deja acordate în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 și al O.U.G.

nr. 214/1999. Prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 62/2010 s-a modificat art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/1009 și s-a stabilit o limitare a cuantumului despăgubirilor acordate persoanelor condamnate politic, soțului (soției) și descendenților de gradul I sau al II-lea. Potrivit art. II din aceeași ordonanță dispozițiile sale se aplică proceselor și cererilor pentru a căror soluționare nu a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare. Decizia nr. 1354/2010 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. partea I din 15 noiembrie 2010 și intrată în vigoare la data publicării a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din O.U.G.

nr. 62/2010. Decizia recurată a fost pronunțată la data de 9 septembrie 2010, iar O.U.G. nr. 62/2010 a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2010, situație în care sunt aplicabile disp. art. II din O.U.G. nr. 62/2010, dispoziții legale care prevăd că hotărârile aflate în curs de judecată, care nu sunt definitive, trebuie să se conformeze limitelor de sume prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a) pct. 1 și 3 din Legea nr. 221/2009. Recursul reclamantei a fost declarat la data de 27 octombrie 2010, iar Decizia nr. 1354/2010 a Curții Constituționale, a fost publicată în M. Of. partea I din 15 noiembrie 2010, intrând în vigoare la data publicării, respectiv 15 noiembrie 2010, așa încât decizia recurată fiind pronunțată înainte ca Decizia Curții Constituționale să intre in vigoare, nu sunt aplicabile dispozițiile acesteia.

Așa fiind, se constată că instanța de apel a pronunțat o decizie legală cu respectarea O.U.G. nr. 62/2010, iar recursul declarat la data de 27 octombrie 2010, înainte de intrarea în vigoare a Deciziei Curții Constituționale, va fi respins în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta B.F. împotriva deciziei civile nr. 262/A din 9 septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2011.