ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1208/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1208/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 93 F din 15
noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost
stabilită competența soluționării cauzei privind pe reclamanta E.V. și pârâta
S.V. în favoarea Judecătoriei sector 1 București.
Pentru a se pronunța
astfel instanța a reținut că prin cererea din data de 27 ianuarie 2012
înregistrată la Judecătoria sectorului 1 București reclamanta E.V. a chemat în
judecată pe pârâta S.V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va
pronunța să dispună evacuarea pârâtei din imobilul situat în București, str.
T., sector 1.
La termenul de
judecată din data de 12 aprilie 2012 judecătoria a rămas în pronunțare pe
excepția necompetenței materiale în condițiile în care pârâta susținea că
valoarea imobilului din care se solicită evacuarea este mai mare de 500.000
RON, iar reclamanta opina că acest lucru este irelevant în cadrul acțiunii în
evacuare.
Prin Sentința civilă
nr. 6604 din 12 aprilie 2012 a fost admisă excepția necompetenței materiale a
Judecătoriei sectorului 1 și a fost declinată competența de soluționare a
cauzei la Tribunalul București.
După declinare
reclamanta a formulat o cerere precizatoare în sensul că acțiunea este o cerere
de revendicare și nu evacuare.
Pârâta S.V. a
formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin aceasta din urmă
solicitând să i se recunoască un drept de creanță în cuantum de 5.000 euro
împotriva reclamantei și totodată să fie obligată aceasta din urmă la
suportarea contravalorii cheltuielilor de înmormântare. Pârâta-reclamantă a
solicitat ca până la achitarea pretențiilor din cererea reconvențională să fie
instituit un drept de retenție asupra imobilului.
Față de cererea
precizatoare, tribunalul i-a pus în vedere reclamantei să evalueze obiectul
cererii de chemare în judecată la momentul introducerii acțiunii.
După cum rezultă din
practicaua sentinței tribunalului, ambele părți au căzut de acord în fața
tribunalului asupra valorii obiectului acțiunii ca fiind cea prevăzută în
contractul de vânzare -cumpărare cu uzufruct viager și obligație de
întreținere, respectiv 390.960 RON.
Prin Sentința civilă
nr. 1836 din 25 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a
III-a civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale, a fost declinată
competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1, s-a
constatat conflict negativ de competență și s-a înaintat dosarul la Curtea de
Apel București pentru soluționarea conflictului.
Analizând actele și
lucrările dosarului, Curtea de Apel București a reținut că Sentința civilă nr.
1836 din 25 octombrie 2012 este legală în ceea ce privește soluția de declinare
a competenței deoarece acțiunea în revendicare a unui bun cu o valoare mai mică
de 500.000 RON, astfel cum au căzut de acord părțile, se judecă în primă
instanță de către judecătorie, conform dispozițiilor art. 1 pct. 1 și art. 2
alin. (1) lit. b) interpretat per a contrarie
S-a mai reținut că
Sentința civilă nr. 6604/2012 prin care judecătoria a declinat competența în
favoarea tribunalului, este bazată pe o valoare aproximativă a obiectului
cererii rezultată dintr-un alt dosar și coroborată cu valorile din grila
notarilor publici, fără ca părțile să fi căzut de acord asupra valorii și fără
ca în cauza respectivă să se fi efectuat o expertiză în scopul arătat.
Împotriva acestei
sentințe pârâta S.V. a declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.
proc. civ. și arătând că în mod greșit s-a stabilit competența soluționării
cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1, când, în realitate competența revine
Tribunalului București.
La termenul de
judecată din data de 7 martie 2013 reprezentantul recurentei a solicitat ca
instanța să ia act de renunțarea la judecata recursului.
Procesul civil este
guvernat, între altele, de principiul disponibilității.
Conform principiului
disponibilității, părțile pot dispune de obiectul litigiului, de mijloacele de
apărare conferite de lege, pot exercita căile de atac, pot renunța la căile de
atac.
Potrivit
dispozițiilor art. 246 alin. (1),C. proc. civ.: „Reclamantul poate să renunțe
oricând la judecată fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă".
Așa fiind, se va lua
act de renunțarea la judecata recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act că pârâta S.V.
renunță la judecata recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 93F din
15 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 7 martie 2013.
Procesat de GGC - AS