ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1208/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1208/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 93 F din 15 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost stabilită competența soluționării cauzei privind pe reclamanta E.V. și pârâta S.V. în favoarea Judecătoriei sector 1 București. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că prin cererea din data de 27 ianuarie 2012 înregistrată la Judecătoria sectorului 1 București reclamanta E.V. a chemat în judecată pe pârâta S.V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună evacuarea pârâtei din imobilul situat în București, str. T., sector 1. La termenul de judecată din data de 12 aprilie 2012 judecătoria a rămas în pronunțare pe excepția necompetenței materiale în condițiile în care pârâta susținea că valoarea imobilului din care se solicită evacuarea este mai mare de 500.000 RON, iar reclamanta opina că acest lucru este irelevant în cadrul acțiunii în evacuare.
Prin Sentința civilă nr. 6604 din 12 aprilie 2012 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sectorului 1 și a fost declinată competența de soluționare a cauzei la Tribunalul București. După declinare reclamanta a formulat o cerere precizatoare în sensul că acțiunea este o cerere de revendicare și nu evacuare. Pârâta S.V. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin aceasta din urmă solicitând să i se recunoască un drept de creanță în cuantum de 5.000 euro împotriva reclamantei și totodată să fie obligată aceasta din urmă la suportarea contravalorii cheltuielilor de înmormântare. Pârâta-reclamantă a solicitat ca până la achitarea pretențiilor din cererea reconvențională să fie instituit un drept de retenție asupra imobilului.
Față de cererea precizatoare, tribunalul i-a pus în vedere reclamantei să evalueze obiectul cererii de chemare în judecată la momentul introducerii acțiunii. După cum rezultă din practicaua sentinței tribunalului, ambele părți au căzut de acord în fața tribunalului asupra valorii obiectului acțiunii ca fiind cea prevăzută în contractul de vânzare -cumpărare cu uzufruct viager și obligație de întreținere, respectiv 390.960 RON. Prin Sentința civilă nr. 1836 din 25 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale, a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1, s-a constatat conflict negativ de competență și s-a înaintat dosarul la Curtea de Apel București pentru soluționarea conflictului.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel București a reținut că Sentința civilă nr. 1836 din 25 octombrie 2012 este legală în ceea ce privește soluția de declinare a competenței deoarece acțiunea în revendicare a unui bun cu o valoare mai mică de 500.000 RON, astfel cum au căzut de acord părțile, se judecă în primă instanță de către judecătorie, conform dispozițiilor art. 1 pct. 1 și art. 2 alin. (1) lit. b) interpretat per a contrarie S-a mai reținut că Sentința civilă nr. 6604/2012 prin care judecătoria a declinat competența în favoarea tribunalului, este bazată pe o valoare aproximativă a obiectului cererii rezultată dintr-un alt dosar și coroborată cu valorile din grila notarilor publici, fără ca părțile să fi căzut de acord asupra valorii și fără ca în cauza respectivă să se fi efectuat o expertiză în scopul arătat.
Împotriva acestei sentințe pârâta S.V. a declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și arătând că în mod greșit s-a stabilit competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1, când, în realitate competența revine Tribunalului București. La termenul de judecată din data de 7 martie 2013 reprezentantul recurentei a solicitat ca instanța să ia act de renunțarea la judecata recursului. Procesul civil este guvernat, între altele, de principiul disponibilității. Conform principiului disponibilității, părțile pot dispune de obiectul litigiului, de mijloacele de apărare conferite de lege, pot exercita căile de atac, pot renunța la căile de atac. Potrivit dispozițiilor art. 246 alin. (1),C.
proc. civ.: „Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă". Așa fiind, se va lua act de renunțarea la judecata recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Ia act că pârâta S.V. renunță la judecata recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 93F din 15 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2013. Procesat de GGC - AS
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.