ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1207/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința nr. 6 din 2 septembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a fost admisă acțiunea reclamanților A.C., O.V., P.G., A.A., C.M., S.G., C.R., A.D., C.P., S.C., D.D., S.O., S.E., D.A., P.M.M., V.C., G.E., J.T., G.A., M.I., G.C., P.G., P.L., C.S.V., C.I.E., C. (C.) M., O.M.I., R.L., G.A., P.C., Ș.T.N. și B.G. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Iași, care au fost obligați să plătească reclamanților despăgubiri constând în sumele primite cu titlu de stimulente în perioada 2006 - 2008 de un consilier juridic din cadrul Ministerului Justiției asimilat magistraților, sume actualizate la data plății efective.

A fost respinsă cererea de acordare a dobânzii. Recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva acestei sentințe a fost respins prin Decizia nr. 438 din 24 aprilie 2009 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Prin încheierea din data de 15 iunie 2012 Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a admis cererea formulată de Curtea de Apel Iași și a lămurit înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului Sentinței civile nr. 6 din 2 septembrie 2008 a Curții de Apel Iași, în sensul că despăgubirile la care sunt obligați pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Iași prin această sentință civilă cu titlu de stimulente pentru perioada 2006 - 2008, primite de un consilier juridic asimilat magistraților, din cadrul Ministerului Justiției, sunt în sumă de 22.500 RON pentru fiecare reclamant, sumă actualizată la data plății efective.

Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe petenta a solicitat lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului Sentinței civile nr. 6 din 2 septembrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 511/45/2008 de Curtea de Apel Iași. S-a motivat că instanța de fond a reținut că substanța discriminării invocată prin acțiune rezidă în atitudinea discreționară a ordonatorului principal de credite în repartizarea fondului destinat stimulării personalului din sistemul justiției în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Prin dispozitivul hotărârii instanța de fond nu a cuantificat sumele datorate de pârâți cu titlu de stimulente în perioada de referință.

S-a mai arătat că sumele efective reprezentând echivalentul stimulentelor trebuie determinate întrucât această cuantificare este de esența admiterii acțiunii, impunându-se cu atât mai mult cu cât orice hotărâre judecătorească trebuie pronunțată în sensul de a produce efecte juridice depline în privința posibilității sale de punere în executare. Întrucât dispozitivul hotărârii pronunțată în Dosarul nr. 511/45/2008 nu prevede cuantumul sumelor datorate, se impune cu necesitate clarificarea dispozitivului Sentinței civile nr. 6 din 2 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași în vederea asigurării posibilității punerii în executare a hotărârii sub aspectul lămuririi întinderii/cuantificării echivalentului despăgubirilor recunoscute în favoarea reclamanților prin hotărârea pronunțată.

Potrivit art. 281 1 C. proc. civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea sa lămurească dispozitivul. Or, în cauză, asemenea lămuriri sunt necesare întrucât dispozitivul Sentinței civile nr. 6 din 2 septembrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 511/45/2008 de Curtea de Apel Iași nu cuprinde sumele la care a fost obligată pârâta și nici elemente/criterii în funcție de care debitorul să-și execute benevol obligația, ori ca organul de executare (în caz de executare silită) să procedeze la determinarea sumelor ce urmează a fi executate.

S-a lămurit înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului Sentinței civile nr. 6 din 2 septembrie 2008 a Curții de Apel Iași, în sensul că despăgubirile la care sunt obligați pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel sunt în sumă de 22.500 RON brut pentru fiecare reclamant, sumă actualizată la data plății efective, avându-se în vedere sumele primite de un consilier juridic, detașat în cadrul Ministerului Justiției de pe postul de judecător, și care la nivelul anului 2007 a primit cu titlu de stimulente, în temeiul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 suma de 22.500 RON brut.

Au fost avute în vedere Ordinele Ministrului Justiției nr. 1476/C din 8 iunie 2007, nr. 2103/C din 14 august 2007, nr. 2622/C din 23 octombrie 2007, nr. 2972/C din 23 noiembrie 2007 și nr. 3199/C din 4 decembrie 2007, din care rezultă că acest consilier juridic a primit în lunile iunie, august, octombrie, noiembrie și decembrie 2007 cu titlu de stimulente, în temeiul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 câte 4.500 RON brut în fiecare din aceste luni. Împotriva acestei decizii pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct 9 C. proc. civ. În critici s-a susținut că art. 281 C. proc. civ. sunt de strictă interpretare și cuantificarea solicitată și acordată nu este posibilă pe calea acestor dispoziții legale, ci trebuie să se efectueze o expertiză de specialitate.

La termenul de judecată din 7 martie 2013 Înalta Curte a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului și, față de excepția invocată, a apreciat-o ca fiind întemeiată și a admis-o ca atare, raportat la conținutul Deciziei nr. 104 a Curții Constituționale din 20 ianuarie 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției. Având în vedere că prin Decizia Curții Constituționale nr. 104 din 20 ianuarie 2009 au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. I și II din O.U.G. nr. 75/2008, Înalta Curte constată că judecata recursului nu mai este de competența sa.

De altfel, se constată că recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva Sentinței civile nr. 6 din 2 septembrie 2008 a Curții de Apel Iași, a fost soluționat de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, considerent ce face ca și recursul împotriva încheierii din 15 iunie 2012 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale cu privire la soluționarea cererii de lămurire a dispozitivului să fie judecat de aceeași instanță. În baza art. 158 și 159 pct. 2 cu trimitere la art. 3, pct. 3 C. proc. civ. Înalta Curte va declina competența judecării recursului în favoarea Curții de Apel Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGE

D E C I D E Declină competența de soluționare a recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva încheierii din 15 iunie 2012 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. 511/45/2008 în favoarea Curții de Apel Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2013. Procesat de GGC - AS