ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1207/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 6 din 2 septembrie 2008 a

Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a fost

admisă acțiunea reclamanților A.C., O.V., P.G., A.A., C.M., S.G., C.R., A.D.,

C.P., S.C., D.D., S.O., S.E., D.A., P.M.M., V.C., G.E., J.T., G.A., M.I., G.C.,

P.G., P.L., C.S.V., C.I.E., C. (C.) M., O.M.I., R.L., G.A., P.C., Ș.T.N. și

B.G. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Iași,

care au fost obligați să plătească reclamanților despăgubiri constând în sumele

primite cu titlu de stimulente în perioada 2006 - 2008 de un consilier juridic

din cadrul Ministerului Justiției asimilat magistraților, sume actualizate la

data plății efective. A fost respinsă cererea de acordare a dobânzii.

Recursul declarat de

pârâtul Ministerul Justiției împotriva acestei sentințe a fost respins prin

Decizia nr. 438 din 24 aprilie 2009 a Curții de Apel Iași, secția litigii de

muncă și asigurări sociale.

Prin încheierea din

data de 15 iunie 2012 Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări

sociale, a admis cererea formulată de Curtea de Apel Iași și a lămurit

înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului Sentinței civile nr. 6 din 2

septembrie 2008 a Curții de Apel Iași, în sensul că despăgubirile la care sunt

obligați pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Iași prin această

sentință civilă cu titlu de stimulente pentru perioada 2006 - 2008, primite de

un consilier juridic asimilat magistraților, din cadrul Ministerului Justiției,

sunt în sumă de 22.500 RON pentru fiecare reclamant, sumă actualizată la data

plății efective.

Pentru a se pronunța

astfel instanța a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei

instanțe petenta a solicitat lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării

dispozitivului Sentinței civile nr. 6 din 2 septembrie 2008 pronunțată în

Dosarul nr. 511/45/2008 de Curtea de Apel Iași.

S-a motivat că

instanța de fond a reținut că substanța discriminării invocată prin acțiune

rezidă în atitudinea discreționară a ordonatorului principal de credite în

repartizarea fondului destinat stimulării personalului din sistemul justiției

în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind

taxele judiciare de timbru. Prin dispozitivul hotărârii instanța de fond nu a

cuantificat sumele datorate de pârâți cu titlu de stimulente în perioada de

referință.

S-a mai arătat că

sumele efective reprezentând echivalentul stimulentelor trebuie determinate

întrucât această cuantificare este de esența admiterii acțiunii, impunându-se

cu atât mai mult cu cât orice hotărâre judecătorească trebuie pronunțată în

sensul de a produce efecte juridice depline în privința posibilității sale de

punere în executare. Întrucât dispozitivul hotărârii pronunțată în Dosarul nr.

511/45/2008 nu prevede cuantumul sumelor datorate, se impune cu necesitate

clarificarea dispozitivului Sentinței civile nr. 6 din 2 septembrie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Iași în vederea asigurării posibilității punerii

în executare a hotărârii sub aspectul lămuririi întinderii/cuantificării

echivalentului despăgubirilor recunoscute în favoarea reclamanților prin

hotărârea pronunțată.

Potrivit art. 281

1

C. proc. civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul,

întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, părțile pot cere instanței

care a pronunțat hotărârea sa lămurească dispozitivul.

Or, în cauză,

asemenea lămuriri sunt necesare întrucât dispozitivul Sentinței civile nr. 6

din 2 septembrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 511/45/2008 de Curtea de Apel

Iași nu cuprinde sumele la care a fost obligată pârâta și nici elemente/criterii

în funcție de care debitorul să-și execute benevol obligația, ori ca organul de

executare (în caz de executare silită) să procedeze la determinarea sumelor ce

urmează a fi executate.

S-a lămurit

înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului Sentinței civile nr. 6 din 2

septembrie 2008 a Curții de Apel Iași, în sensul că despăgubirile la care sunt

obligați pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel sunt în sumă de 22.500

RON brut pentru fiecare reclamant, sumă actualizată la data plății efective,

avându-se în vedere sumele primite de un consilier juridic, detașat în cadrul

Ministerului Justiției de pe postul de judecător, și care la nivelul anului

2007 a primit cu titlu de stimulente, în temeiul art. 25 alin. (2) din Legea

nr. 146/1997 suma de 22.500 RON brut.

Au fost avute în

vedere Ordinele Ministrului Justiției nr. 1476/C din 8 iunie 2007, nr. 2103/C

din 14 august 2007, nr. 2622/C din 23 octombrie 2007, nr. 2972/C din 23

noiembrie 2007 și nr. 3199/C din 4 decembrie 2007, din care rezultă că acest

consilier juridic a primit în lunile iunie, august, octombrie, noiembrie și

decembrie 2007 cu titlu de stimulente, în temeiul art. 25 alin. (2) din Legea

nr. 146/1997 câte 4.500 RON brut în fiecare din aceste luni.

Împotriva acestei

decizii pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs invocând dispozițiile

art. 304 pct 9 C. proc. civ.

În critici s-a

susținut că art. 281 C. proc. civ. sunt de strictă interpretare și

cuantificarea solicitată și acordată nu este posibilă pe calea acestor dispoziții

legale, ci trebuie să se efectueze o expertiză de specialitate.

La termenul de

judecată din 7 martie 2013 Înalta Curte a invocat din oficiu excepția

necompetenței materiale în soluționarea recursului și, față de excepția

invocată, a apreciat-o ca fiind întemeiată și a admis-o ca atare, raportat la

conținutul Deciziei nr. 104 a Curții Constituționale din 20 ianuarie 2009

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II

din O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor

aspecte financiare în sistemul justiției.

Având în vedere că

prin Decizia Curții Constituționale nr. 104 din 20 ianuarie 2009 au fost

declarate neconstituționale dispozițiile art. I și II din O.U.G. nr. 75/2008,

Înalta Curte constată că judecata recursului nu mai este de competența sa.

De altfel, se

constată că recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva Sentinței

civile nr. 6 din 2 septembrie 2008 a Curții de Apel Iași, a fost soluționat de

Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, considerent

ce face ca și recursul împotriva încheierii din 15 iunie 2012 a Curții de Apel

Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale cu privire la soluționarea

cererii de lămurire a dispozitivului să fie judecat de aceeași instanță.

În baza art. 158 și

159 pct. 2 cu trimitere la art. 3, pct. 3 C. proc. civ. Înalta Curte va declina

competența judecării recursului în favoarea Curții de Apel Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGE

D E C I D E

Declină competența de

soluționare a recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva

încheierii din 15 iunie 2012 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și

asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. 511/45/2008 în favoarea Curții de

Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 martie 2013.

Procesat de GGC - AS