ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1263/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1263/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului
de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Judecătoriei Alba Iulia la data de 28 ianuarie 2011, reclamanții P.M., M.N.O.,
M.Ș., F.S.V., I.F., D.D. și D.A.T. au chemat în judecată pe pârâta B.N.R.,
solicitând obligarea acesteia la plata contravalorii cantității de argint și
aur ce a rezultat din cantitatea de 1500 tone minereu și nisipuri aurifere, cu
un conținut de 13,5 grame aur fin/tonă și 13,7 grame argint fin/tonă, ce au
fost confiscate și ridicate de fostele organe de miliție în perioada anilor
1968 - 1971, de la antecesorul lor, D.T., urmând să se constate că reclamanta
M.Ș., fiica defunctului, are cota de 2/8, iar ceilalți reclamanți, în calitate
de nepoți, au cota de câte 1/8 fiecare. Cererea a fost întemeiată pe
dispozițiile art. 26 din O.U.G. nr. 190/2000 și ale art. 480 - 481 C. civ.
Prin Sentința civilă
nr. 5779 din 05 decembrie 2011, pronunțată în rejudecare, Judecătoria Alba
Iulia a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei
sector 3 București, reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 7
alin. (1) C. proc. civ., dat fiind faptul că prezenta acțiune nu poate fi
calificată decât ca o acțiune de drept comun, că o cerere împotriva unei
persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului ei principal și
că pârâta BNR are sediul în București, sector 3.
Învestită prin
declinare, Judecătoria Sectorului 3 București a pronunțat Sentința civilă nr.
16550 din 29 octombrie 2012, prin care și-a declinat competența în favoarea
Judecătoriei Petroșani, reținând că în raport de dispozițiile art. 26 alin. (1)
din O.U.G. nr. 190/2000, persoanele fizice și juridice ale căror obiecte din
metale prețioase au fost preluate abuziv de stat pot solicita restituirea
acestora judecătoriei în raza căreia domiciliază ori își au sediul, că această
normă este de ordin publică și cum majoritatea reclamanților își are domiciliul
în Petroșani, se impune declinarea competenței în favoarea acestei judecătorii.
La rândul său,
Judecătoria Petroșani a pronunțat Sentința civilă nr. 6123 din 13 decembrie
2012, declinându-și competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Alba
Iulia. Constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul
Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de
competență.
Pentru a hotărî
astfel, Judecătoria Petroșani a reținut că reclamanții au domiciliile în Alba
Iulia, Petroșani, Deva și Brașov, că, în mod corect, aceștia au înregistrat
cererea la Judecătoria Alba Iulia, ținând seama că antecesorul lor a decedat în
comuna Bucium, jud. Alba, că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 14 C.
proc. civ. față de capătul 2 de cerere privind constatarea calității lor de
moștenitori, iar toate înscrisurile și probele ce urmează a fi administrate se
găsesc în raza acestei judecătorii.
Cu privire la
conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în
baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte
reține următoarele:
Cererea dedusă
judecății are un singur obiect, constând în restituirea cantității de argint și
aur ce a rezultat din cantitatea de 1500 tone minereu și nisipuri aurifere ce
au fost confiscate și ridicate de fostele organe de miliție în perioada anilor
1968 - 1971, de la antecesorul reclamanților, D.T.
Constatarea cotelor
succesorale ale reclamanților, în raport de clasa de moștenitori din care fac
parte, nu poate fi considerat un capăt de cerere distinct, în raport de care să
fie stabilită competența materială a instanței.
Acesta este un doar
un aspect care lămurește problema calității procesuale active a reclamanților,
care pot formula cererea de restituire a metalelor prețioase confiscate de la
autorul lor, doar în calitate de succesori ai acestuia.
Ca atare, norma de
drept care determină instanța competentă este art. 26 din O.U.G. nr. 190/2000,
potrivit căreia „Persoanele fizice și juridice ale căror obiecte din metale
prețioase și pietre prețioase de natura celor prevăzute la art. 4 au fost
preluate abuziv de către stat pot solicita restituirea acestora judecătoriei în
raza căreia domiciliază sau își au sediul, până la data de 31 decembrie
2009".
Împrejurarea că în
primul ciclu procesual, prin Decizia de casare nr. 524 din 17 iunie 2011
Tribunalul Alba, secția civilă, a statuat că, în speță, dispozițiile art. 26
din O.U.G. nr. 190/2000 nu sunt aplicabile, prioritar fiind dreptul
internațional, nu este de natură a înlătura aplicarea normei speciale în
materie de competență. Această statuare a avut în vedere exclusiv excepția
tardivității soluționată în temeiul acestui text de lege și în raport de care instanța
de recurs a decis că obiectul acțiunii în restituirea minereului aurifer se
circumscrie noțiunii de „bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1
adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât
reclamanții, în calitate de titulari ai unui bun actual beneficiază de
prevederile Convenției care conferă dreptul de a revendica oricând bunurile în
speță.
Față de faptul că
reclamanții își au domiciliile în Alba Iulia, Petroșani, Brașov și Deva și că
oricare dintre instanțele în circumscripția cărora se află aceste domicilii ar
putea fi competentă, devin incidente dispozițiile art. 12 C. proc. civ.,
potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă
competente.
Așa fiind, actul de
voință al reclamanților, care au înțeles să introducă acțiunea la Judecătoria
Alba Iulia, determină competența teritorială a acestei instanțe.
Pentru toate aceste
considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în
favoarea Judecătoriei Alba Iulia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 7 martie 2013.
Procesat de GGC - N