ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 587/2013

Asupra

recursurilor de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4367 din

22 decembrie 2010 a Tribunalului Harghita s-a admis acțiunea formulată de

reclamantul L.I., împotriva pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul

Finanțelor Publice și, în consecință:

A fost

obligat pârâtul să îi plătească reclamantului contravaloarea cantității de

21,671 kg de aur fin, în RON, la cotația Băncii Naționale a României de la data

plății, cu titlu de despăgubiri.

Pentru a

pronunța această sentință prima instanță a reținut, în esență, că în baza

actelor prezentate în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 221/2009, reclamantul este îndreptățit la acordarea de despăgubiri

reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate ca efect al măsurii

administrative.

Tribunalul a

apreciat că stabilirea despăgubirii în funcție de prețul aurului est justă și

rezonabilă, având în vedere practica folosirii aurului ca etalon valoric.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

I civilă, prin decizia nr. 23/A din 26 aprilie 2012 a admis apelul declarat de

pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Harghita în reprezentarea

intereselor Ministerului Finanțelor Publice, a admis cererea de intervenție

formulată în interesul pârâtei de intervenienții B.I.A., L.I.A., V.M.K., L.A., L.L.,

A.P., P.M.T.

A schimbat în

parte sentința civilă atacată în sensul că a obligat pârâtul să plătească

reclamantului cota de 1/8 parte din contravaloarea cantității de 21,671 kg. aur

fin la cotația Băncii Naționale a României de la data plății, cu titlu de

despăgubiri.

A fost

respins apelul declarat de reclamantul L.I. împotriva aceleiași sentințe

civile.

În argumentarea

acestei decizii instanța de apel a reținut, în esență, că în conformitate cu

inventarierea și evaluarea patrimoniului din 7 martie 1949, comunicate de

Ministerul Administrației și Internelor, Arhivele Naționale, reclamantul a

făcut dovada că autorul său L.S. senior avea în proprietate bunurile diverse și

inventarul viu și mort, chiar dacă la data confiscării era decedat, bunurile

aparținând acestuia.

S-a constatat

că la vremea respectivă aceste bunuri au fost evaluate la suma totală de 2.348.100

RON care era echivalentul a 21,671 kg. De aur fin, potrivit M. Of. nr. 40,

partea 10 din 28 februarie 1949.

În ceea ce privește

apelul declarat de reclamant, s-a reținut că acesta atât prin cererea introductivă

cât și în concluziile pe fond a solicitat despăgubiri constând din contravaloarea

cantității de 21,671 kg. Aur fin, astfel că în apel nu se poate schimba obiectul

cererii de chemare în judecată, pretenția concretă în sensul solicitat de reclamant,

conform art. 294 C. proc. civ.

Împotriva acestei

decizii reclamantul L.I., pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor

Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Harghita și de intervenientii

A.P., P.M.T., B.I.A., L.L., L.A., L.I.A., și V.M.K. au declarat recursuri.

Prin recursul

declarat reclamantul L.I. a solicitat menținerea în totalitate a sentinței civile

nr. 4367 din 22 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Harghita, ca fiind justă

și legală.

Recursul pârâtului

Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală

a Finanțelor Publice Harghita a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod

procedură civilă motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, modificarea

deciziei recurate în sensul respingerii acțiunii.

Recursul declarat

de intervenientii A.P. loan și P.M.T. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304

punctele 7 și 9 Cod procedură civilă motive pentru care au solicitat, în principal,

admiterea recursului, casarea deciziei recurate trimiterea cauzei spre rejudecarea

apelului pentru a se pronunța asupra cererii de intervenție în interes propriu,

iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate

și obligarea pârâtei la plata de despăgubiri aferente cotelor - corespunzătoare

de câte 1/6 parte și față de intervenientii A.P. și P.M.T.

Recursul intervenienților

B.I.A., L.L., L.A., L.I.A., și V.M.K. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care au solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei recurate și în rejudecare să se constate că bunurile confiscate în cauză

nu au aparținut defunctului L.S. (sen.) ci fiului acestuia def. L.I.M. (L.S. jun

.), tatăl intervenienților.

Înalta Curte,

a luat în examinare motivul de ordine publică prevăzut de dispozițiile art. 304

pct. 1 C. proc. civ., și a apreciat că recursurile sunt fondate pentru următoarele

argumente:

Potrivit art.

XIII din Legea nr. 202/2010, prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 221/2009

se modifică, în sensul că hotărârile judecătorești pronunțate în temeiul prevederilor

art. 5 alin. (1) lit. a) și b) sunt supuse recursului, care este de competența curții

de apel, și sunt puse în executare de Ministerul Finanțelor Publice, prin direcțiile

generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București.

Totodată conform

art. XXVI al Legii nr. 202/2010, dispozițiile [...] art. 4 alin. (6) și art. 5

alin. (1) și (2) din Legea nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic

și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22

decemorie 1989, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse

prin prezenta lege, se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare în primă

instanță dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data intrării în vigoare

a prezentei legi.

Înalta Curte constată

că, prin sentința civilă nr. 4367 din 22 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul

Harghita, a fost soluționată acțiunea în pretenții a reclamantului întemeiată în

drept pe dispozițiile art. 5 din Legea nr. 221/2009.

Această hotărâre

a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 și, prin urmare,

devin incidente prevederile acesteia de modificare a Legii nr. 221/2009 vizând faptul

că hotărârea primei instanțe este susceptibilă numai de exercițiul căii de atac

a recursului a cărui soluționare este de competența curții de apel [art. 5

alin. (2) din Legea nr. 221/2009 modificat prin art. XXVI al Legii nr. 202/2010

începând cu data de 25 noiembrie 2010].

Cum legea specială

derogă de la legea generală (specialia generalibus cerogant), Înalta Curte constată

că instanța de control judiciar a dat o calificare greșită căii de atac promovate

de reclamantă, raportându-se la obiectul litigiului, respectiv de valoarea pretențiilor

solicitate.

Prin urmare, în

mod greșit, Curtea de Apel Târgu Mureș a judecat ca instanță de apel, în compunerea

de doi judecători prevăzută de lege pentru judecata apelului, și nu ca instanță

de recurs, în compunerea de trei judecători, așa cum impuneau normele imperative

ale Legii nr. 221/2009, fapt ce determină incidența în cauză a motivului de casare

prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ.

Dând o calificare

greșită căii de atac promovate, curtea de apel a nesocotit, totodată, și o regulă

cu valoare de principiu constituțional, cea a legalității căilor de atac potrivit

căreia căile de atac sunt instituite prin lege, și, prin urmare, o hotărâre judecătorească

nu poate fi atacată pe alte căi decât cele prevăzute expres de lege.

Pentru toate argumentele

de fapt și de drept anterior expuse, constatând că se confirmă motivul de nelegalitate,

de ordine publică, reglementat de dispozițiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ., ceea

ce face de prisos examinarea motivelor de recurs invocate de recurenți, Înalta

Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va admite

recursurile, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre competentă soluționare

aceleiași curți de apel, ca instanță de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de reclamantul L.I., pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor

Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Harghita, intervenienții A.P.,

P.M.T., B.I.A., L.L., L.A., L.I.A., și V.M.K. împotriva deciziei nr. 23/A din 26

aprilie 2012 a Curții de Apel Tg.Mureș, secția I civilă.

Casează decizia recurată și trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță, ca recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

14 februarie 2013.