ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 587/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4367 din 22 decembrie 2010 a Tribunalului Harghita s-a admis acțiunea formulată de reclamantul L.I., împotriva pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință: A fost obligat pârâtul să îi plătească reclamantului contravaloarea cantității de 21,671 kg de aur fin, în RON, la cotația Băncii Naționale a României de la data plății, cu titlu de despăgubiri. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut, în esență, că în baza actelor prezentate în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, reclamantul este îndreptățit la acordarea de despăgubiri reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate ca efect al măsurii administrative.

Tribunalul a apreciat că stabilirea despăgubirii în funcție de prețul aurului est justă și rezonabilă, având în vedere practica folosirii aurului ca etalon valoric. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, prin decizia nr. 23/A din 26 aprilie 2012 a admis apelul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Harghita în reprezentarea intereselor Ministerului Finanțelor Publice, a admis cererea de intervenție formulată în interesul pârâtei de intervenienții B.I.A., L.I.A., V.M.K., L.A., L.L., A.P., P.M.T. A schimbat în parte sentința civilă atacată în sensul că a obligat pârâtul să plătească reclamantului cota de 1/8 parte din contravaloarea cantității de 21,671 kg. aur fin la cotația Băncii Naționale a României de la data plății, cu titlu de despăgubiri.

A fost respins apelul declarat de reclamantul L.I. împotriva aceleiași sentințe civile. În argumentarea acestei decizii instanța de apel a reținut, în esență, că în conformitate cu inventarierea și evaluarea patrimoniului din 7 martie 1949, comunicate de Ministerul Administrației și Internelor, Arhivele Naționale, reclamantul a făcut dovada că autorul său L.S. senior avea în proprietate bunurile diverse și inventarul viu și mort, chiar dacă la data confiscării era decedat, bunurile aparținând acestuia. S-a constatat că la vremea respectivă aceste bunuri au fost evaluate la suma totală de 2.348.100 RON care era echivalentul a 21,671 kg. De aur fin, potrivit M. Of. nr. 40, partea 10 din 28 februarie 1949. În ceea ce privește apelul declarat de reclamant, s-a reținut că acesta atât prin cererea introductivă cât și în concluziile pe fond a solicitat despăgubiri constând din contravaloarea cantității de 21,671 kg.

Aur fin, astfel că în apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată, pretenția concretă în sensul solicitat de reclamant, conform art. 294 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii reclamantul L.I., pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Harghita și de intervenientii A.P., P.M.T., B.I.A., L.L., L.A., L.I.A., și V.M.K. au declarat recursuri. Prin recursul declarat reclamantul L.I. a solicitat menținerea în totalitate a sentinței civile nr. 4367 din 22 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Harghita, ca fiind justă și legală. Recursul pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Harghita a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii acțiunii.

Recursul declarat de intervenientii A.P. loan și P.M.T. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctele 7 și 9 Cod procedură civilă motive pentru care au solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei recurate trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului pentru a se pronunța asupra cererii de intervenție în interes propriu, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate și obligarea pârâtei la plata de despăgubiri aferente cotelor - corespunzătoare de câte 1/6 parte și față de intervenientii A.P. și P.M.T. Recursul intervenienților B.I.A., L.L., L.A., L.I.A., și V.M.K. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și în rejudecare să se constate că bunurile confiscate în cauză nu au aparținut defunctului L.S.

(sen.) ci fiului acestuia def. L.I.M. (L.S. jun .), tatăl intervenienților. Înalta Curte, a luat în examinare motivul de ordine publică prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ., și a apreciat că recursurile sunt fondate pentru următoarele argumente: Potrivit art. XIII din Legea nr. 202/2010, prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 se modifică, în sensul că hotărârile judecătorești pronunțate în temeiul prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) și b) sunt supuse recursului, care este de competența curții de apel, și sunt puse în executare de Ministerul Finanțelor Publice, prin direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București.

Totodată conform art. XXVI al Legii nr. 202/2010, dispozițiile [...] art. 4 alin. (6) și art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decemorie 1989, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare în primă instanță dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Înalta Curte constată că, prin sentința civilă nr. 4367 din 22 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Harghita, a fost soluționată acțiunea în pretenții a reclamantului întemeiată în drept pe dispozițiile art. 5 din Legea nr. 221/2009.

Această hotărâre a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 și, prin urmare, devin incidente prevederile acesteia de modificare a Legii nr. 221/2009 vizând faptul că hotărârea primei instanțe este susceptibilă numai de exercițiul căii de atac a recursului a cărui soluționare este de competența curții de apel [art. 5 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 modificat prin art. XXVI al Legii nr. 202/2010 începând cu data de 25 noiembrie 2010]. Cum legea specială derogă de la legea generală (specialia generalibus cerogant), Înalta Curte constată că instanța de control judiciar a dat o calificare greșită căii de atac promovate de reclamantă, raportându-se la obiectul litigiului, respectiv de valoarea pretențiilor solicitate.

Prin urmare, în mod greșit, Curtea de Apel Târgu Mureș a judecat ca instanță de apel, în compunerea de doi judecători prevăzută de lege pentru judecata apelului, și nu ca instanță de recurs, în compunerea de trei judecători, așa cum impuneau normele imperative ale Legii nr. 221/2009, fapt ce determină incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ. Dând o calificare greșită căii de atac promovate, curtea de apel a nesocotit, totodată, și o regulă cu valoare de principiu constituțional, cea a legalității căilor de atac potrivit căreia căile de atac sunt instituite prin lege, și, prin urmare, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele prevăzute expres de lege.

Pentru toate argumentele de fapt și de drept anterior expuse, constatând că se confirmă motivul de nelegalitate, de ordine publică, reglementat de dispozițiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ., ceea ce face de prisos examinarea motivelor de recurs invocate de recurenți, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va admite recursurile, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre competentă soluționare aceleiași curți de apel, ca instanță de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamantul L.I., pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Harghita, intervenienții A.P., P.M.T., B.I.A., L.L., L.A., L.I.A., și V.M.K. împotriva deciziei nr. 23/A din 26 aprilie 2012 a Curții de Apel Tg.Mureș, secția I civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, ca recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2013.