ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3413/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3413/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față,

În

baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 348 din 28 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Harghita

în dosarul nr. 3424/96/2010, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus

schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul F.R. din

infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de înșelăciune

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

În

baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), și art. 76 lit. a) C. pen. a fost

condamnat inculpatul F.R., la 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de înșelăciune și doi ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b) C. pen.

În

baza art. 71 C. pen. au fost interzise pe durata executării pedepsei

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În

baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76

lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că

infracțiunile au fost săvârșite în concurs, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen.

s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.

A

fost obligat inculpatul să plătească părților civile: SC A. SRL Brașov suma de

227.822,78 RON și SC N. SRL Miercurea Ciuc suma de 224.453,04 RON cu titlul de

pretenții civile.

În

baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească suma de

1150 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru

a hotărî în acest sens instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Inculpatul

în calitate de administrator al SC R.C. SRL Păuleni Ciuc, în perioada 07

octombrie 2008-07 noiembrie 2008 a emis pe seama SC A. SRL Brașov 3 file CEC și

un bilet la ordin de plată a unor mărfuri achiziționate în valoare de

227.822,78 lei, care fiind introduse spre decontare au fost refuzate din lipsă

totală de disponibil, societatea învinuitului aflându-se în interdicție bancară

iar instrumentele de plată retrase din circulație.

Astfel,

conform cererii de înscriere a refuzului bancar în fișierul național de

CEC-uri, inculpatul F.R. deși cunoștea că nu are disponibil în cont și se afla în

interdicție bancară din data de 21 octombrie 2008, a emis următoarele file CEC

pe seama SC A. SRL Brașov:

-

CEC barat din 06 noiembrie 2008 cu suma de 65.231,17 lei;

-

CEC barat din 28 octombrie 2008 cu suma de 73.050,77 lei;

-

CEC barat din 31 octombrie 2008 cu suma de 79.520,84 lei.

În

total inculpatul a emis file CEC în valoare de 217.821 lei în baza unei

rezoluții infracționale unice. De asemenea a emis biletul la ordin din 07

octombrie 2008 pentru suma de 10.000 lei.

La

data de 20 octombrie 2008 a achiziționat materiale de construcții în valoare

102.977,84 lei de la SC N. SRL Ciuc, societate administrată de partea vătămată A.M.,

ocazie cu care inculpatul a întocmit biletul la ordin scadent la 03 decembrie 2008

pentru suma de 52.977,84 lei.

La

data de 03 noiembrie 2008 inculpatul a cumpărat din nou materiale de

construcții de la SC N. SRL iar pentru efectuarea plății a emis fila CEC pentru

suma de 171.475,20 lei.

Fiind

depuse la Banca Transilvania cele două mijloace de plată au fost refuzate

pentru aceleași motive „trăgător ailat în interdicție bancară", „lipsă

disponibil" și „set de instrumente de plată retrase din circulație".

Partea vătămată SC N. SRL s-a constituit parte civilă în

procesul penal cu suma de 224.453,04 lei.

Se

reține că inculpatul a completat filele CEC cunoscând că societatea pe care o

reprezenta nu avea disponibil în cont, se afla în interdicție bancară, iar

filele CEC făceau parte dintr-un set de instrumente de plată retrase din

circulație.

Întrucât,

cu prilejul încheierii contractelor de vânzare cumpărare inculpatul a indus în

eroare societățile comerciale vânzătoare, asigurându-le că plata mărfurilor

este asigurată, emițând file CEC în condițiile arătate, iar fără această eroare

vânzătorii nu ar fi încheiat contractele, s-a apreciat că faptele lui întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de „înșelăciune în convenții",

prin folosirea unui mijloc fraudulos și anume a unor instrumente de plată

nevalidate, fapte prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3) C.

pen., cu aplicarea agravantei de la alin. (5), având în vedere „consecințele

deosebit de grave". Prejudiciul cauzat nu a fost recuperat.

Referitor

la pretențiile civile ale părților vătămate, s-a reținut că prejudiciile nu au

fost recuperate.

Instanța reține că inculpatul nu a putut fi audiat în fața

instanței, acesta sustrăgându-se judecății întrucât deși a fost citat prin

toate formele legale de citare nu s-a prezentat.

Se

mai reține că martorii propuși prin actul de sesizare au fost audiați,

menținându-și declarațiile date în faza de urmărire penală, și care sunt

conform cu starea de fapt dar și de drept.

În

ședința din 21 noiembrie 2011, partea vătămată SC N. SRL Ciuc prin

administrator a declarat că se constituie ca parte civilă în cauză cu suma de

aproximativ 2 miliarde lei vechi.

Ca

urmare a acestei declarații, reprezentanta parchetului a solicitat schimbarea

încadrării juridice a unei infracțiuni de înșelăciune pentru care inculpatul a

fost trimis în judecată din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4),

(5) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art.

215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

avându-se în vedere „consecințele deosebit de grave".

Instanța

a constatat că cele susținute de reprezentanta parchetului sunt fondate, având

susținere legală, întrucât suma pentru cele două mijloace frauduloase, acțiuni

ale inculpatului se ridica la valoarea de peste 2 miliarde lei astfel era

îndeplinită cerința pentru cele prevăzute de art. 215 alin. (5) C. pen.

De

asemenea instanța a avut în vedere reținerea și a prevederilor art. 41 alin. (2)

C. pen. pentru două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului întrucât a

emis un bilet la ordin scadent la data de 03 noiembrie 2008 precum și o filă

CEC la data de 03 noiembrie 2008, faptele fiind comise de două ori în baza

aceleiași rezoluții infracționale.

Astfel

instanța în baza actelor, dar și a probelor administrate, în cauză, a reținut

în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii, pentru care a fost trimis în

judecată și care atrag pe cale de consecință condamnarea acestuia în condițiile

schimbării încadrării juridice a unei infracțiuni conform celor mai sus

arătate.

Pe

cale de consecință s-a apreciat că se justifică răspunderea penală a

inculpatului și necesitatea aplicării unor pedepse raportate la pericolul

social al acestora dar și la consecințele deosebit de grave care au decurs prin

încălcarea legii penale.

La

individualizarea juridică a pedepselor s-a reținut faptul că inculpatul a avut

un comportament social bun înainte de săvârșirea faptelor, neavând antecedente

penale. S-a mai reținut că pedepsele care au fost aplicate urmează să fie

executate cu privare de libertate tocmai pentru consecințele care le-au avut

săvârșirea faptelor.

Pe

latură civilă inculpatul a fost obligat să plătească părților civile SC A. SRL

Brașov suma de 227.822,78 RON și S.C N. SRL Miercurea Ciuc suma de 224.453,04

RON cu titlul de pretenții civile.

Împotriva

sentinței instanței de fond au declarat, în termen legal, apel Parchetul de pe

lângă Tribunalul Harghita și inculpatul.

În

apelul formulat de parchet sentința a fost criticată sub aspectul încadrării

juridice a faptei, motivele de apel formulate în scris fiind modificate

ulterior. în fața instanței de apel s-a solicitat schimbarea încadrării

juridice a faptei, prin reținerea doar a unei singure infracțiuni prevăzute de art.

215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În motivele de apel formulate de inculpat s-a solicitat schimbarea

încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa, prin reținerea doar a

unei singure infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reținerea prev. art. 74 C. pen.

și aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie suspendată condiționat.

Prin

decizia penală nr. 39/A din 3 mai 2012 Curtea de Apel Tg Mureș a admis

apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita și de

către inculpatul F. împotriva sentinței penale nr. 348 din 28 noiembrie 2011

pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. 3424/96/2010, a desființat

parțial sentința atacată.

Rejudecând

cauza în baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a

faptelor comise de inculpatul F.R. din prevederile art.

215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. și prevederile art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art.

33 lit. a) C. pen., în prevederile art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și condamnat inculpatul:

- la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. raportat la art. 76

lit. a) C. pen. Au fost menținute restul dispozițiilor din sentința atacată

care nu sunt contrare prezentei dispoziții referitoare la latura civilă a

cauzei și la aplicarea art. 191 C. proc. pen.

Pentru

a decide astfel instanța de apel a reținut că probele administrate până în

prezent, constând în plângerile societăților comerciale SC A. SRL Brașov, SC N.

SRL Miercurea Ciuc, sesizarea Băncii Transilvania Miercurea Ciuc, declarațiile

numitului C.G., din faza urmăririi penale și faza de judecată, declarațiile

inculpatului din faza de urmărire penală și în fața instanței, confirmă faptul

că inculpatul avea calitatea de administrator al SC R.C. SRL Păuleni Ciuc. în

această calitate inculpatul a achiziționat mărfuri de la SC A. SRL Brașov în

valoare de 227.822,78 lei. Pentru plata contravalorii acestor mărfuri

inculpatul a emis trei file cec și un bilet la ordin.

Astfel,

inculpatul a emis fila CEC barat din 06 noiembrie 2008 cu suma de 65.231,17

lei;

-

CEC barat din 28 octombrie 2008 cu suma de 73.050,77 lei;

-

CEC barat din 31 octombrie 2008 cu suma de 79.520,84 lei.

De

asemenea a emis biletul la ordin din 07 octombrie 2008 pentru suma de 10.000

lei.

Inculpatul

a mai achiziționat mărfuri, respectiv materiale de construcții, de la SC N. SRL

Miercurea Ciuc. A achiziționat astfel de mărfuri la 20 octombrie 2008, în

valoare de 102.977,84 lei, pentru care a emis un bilet la ordin scadent la 03

decembrie 2008. Pe acest bilet la ordin era trecută suma de 52.977,84 lei.

Inculpatul a mai achiziționat materiale de construcții de la aceeași societate

comercială și la data de 03 noiembrie 2008. Contravaloarea acestor materiale de

construcții a fost achitată cu fila CEC pentru suma de 171.475,20 lei.

Filele CEC și biletul la ordin au fost depuse la bancă, în

vederea încasării contravalorii, moment în care reprezentanții celor două

societăți au aflat că inculpatul nu avea disponibil în cont, se afla în

interdicție bancară iar filele CEC au fost retrase din circulație.

Inculpatul,

așa cum a recunoscut, cunoștea, la data achiziționării bunurilor, că nu are

disponibil în cont, că filele CEC lăsate reprezentanților societății în

momentul achiziționării bunurilor au fost retrase din circulație și societatea

sa se afla în interdicție bancară.

Din cele de mai sus rezultă cu claritate intenția

inculpatului, încă din momentul achiziționării bunurilor de la cele două

societăți comerciale, de a induce în eroare pe reprezentanții societăților, în

sensul de a-i determina să-i livreze produsele, deși cunoștea că nu are bani,

că era în interdicție bancară încă din 21 octombrie 2008 și că filele CEC erau

retrase din circulație.

Ca urmare, așa cum a reținut și instanța de fond înșelăciunea

este dovedită, fiind clar că dacă cele două societăți comerciale cunoșteau că

inculpatul nu are disponibil în cont, că societatea se afla în interdicție

bancară și că filele CEC se erau retrase din circulație, nu îi dădeau acestuia

produsele și nu se încheiau contractele.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor comise de

inculpat, instanța de apel având în vedere dispozițiile deciziei XIV/2006 a

înaltei Curți de Casație și Justiție a schimbat încadrării juridice reținute de

către instanța de fond, din două infracțiuni de înșelăciune, prevăzute de art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și prevăzute

de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. într-o singură infracțiune, prevăzută

de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen., întrucât inculpatul a săvârșit faptele în formă continuată, faptele sale

fiind comise în perioade de timp apropiate, respectiv în perioada 07 octombrie 2008-07

noiembrie 2008 în dauna părții vătămate SC R.C. SRL și în perioada 20 octombrie

2008-03 noiembrie 2008 în dauna părții vătămate SC N. SRL, în realizarea

aceleiași rezoluții infracționale și nu în realizarea a două acte materiale

distincte, unul pentru SC R. SRL și unul pentru SC N. SRL.

Însumând

prejudiciul cauzat celor două societăți comerciale s-a constatat că el este în

măsură să determine aplicarea art. 146 C. proc. pen. privitoare la consecințe

deosebit de grave.

La

individualizarea pedepsei instanța de apel a ținut cont de lipsa antecedentelor

penale, de împrejurarea că inculpatul a recunoscut faptele, le-a regretat, de

circumstanțele personale favorabile apte să atragă reținerea de circumstanței

atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. dar și că prejudiciul mare,

cauzat prin activitatea infracțională nu a fost recuperat decât parțial.

În

aceste condiții pedeapsa aplicată pentru fapta comisă a fost coborâtă sub

minimum special, la 4 ani închisoare și la 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza Ii-a și b) C. pen.

Inculpatul,

în apelul promovat, a solicitat coborârea pedepsei ce se va aplica prin

reținerea de circumstanțe atenuante până la 3 ani și aplic.

art. 81, 82 și 83 C. pen.

În

opinia instanței de apel, în raport de prejudiciul mare cauzat părților civile,

de modalitatea concretă de comitere a faptelor, nu se justifică aplicarea unei

pedepse de 3 ani închisoare după cum nu se justifică nici aplicarea prev.

art. 81 și următoarele C. pen. în sarcina inculpatului.

Având

în vedere cele de mai sus, s-a apreciat că o pedeapsă cu executare în detenție,

în cuantumul stabilit mai sus, este mai eficientă în cauză. Totodată s-a luat

act de achitarea parțială a prejudiciului.

Dispozițiile

din sentință care nu sunt contrare deciziei au fost menținute.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei și schimbarea modalității de executare a pedepsei.

Examinând

recursul prin prisma dispozițiilor legale, înalta Curte constată că recursul

este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Potrivit

codul penal în vigoare, pentru a putea fi dispusă suspendarea sub supraveghere

a executării pedepsei, instanța de judecată trebuie să constate îndeplinite

cumulativ următoarele condiții: pedeapsa aplicată să fie închisoarea de cel

mult 4 ani închisoare sau amenda, inculpatul să nu mai fi fost condamnat

anterior la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 1 an cu excepția cazurilor

prevăzute de art. 38 C. pen. (infracțiuni săvârșite în timpul minorității,

infracțiuni săvârșite din culpă, infracțiuni amnistiate, fapte care nu mai sunt

prevăzute de legea penală) și se apreciază, ținând seamă de persoana

condamnatului, de comportamentul lui după săvârșirea faptei, că pronunțarea

hotărârii constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea

pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși alte infracțiuni.

Verificând

actele și lucrările dosarului înalta Curte constată că starea de fapt a fost

corect reținută de către ambele instanțe, în concordanță cu probele

administrate, iar încadrarea juridică dată faptei este cea legală.

Cuantumul

pedepsei a fost just individualizat de instanța de apel, cu respectarea

exigențelor art. 72 C. pen., întrucât acesta reflectă atât pericolul social

concret al infracțiunii săvârșite cât și circumstanțele care caracterizează

autorul faptelor și pune în evidență în mod corespunzător pericolul social,

constituind o ripostă legală, suficientă și corespunzătoare, în vederea

asigurării reeducării inculpatului și prevenirii săvârșirii unor astfel de

infracțiuni.

În stabilirea modalității de executare a pedepsei instanța

este datoare, în primul rând, să examineze dacă modalitățile de executare

neprivative de libertate sunt suficiente pentru reintegrarea socială a

inculpatului, executarea efectivă a unei pedepse privative de libertate

trebuind să rămână ca o ultimă variantă, atunci când este absolut necesară

pentru a se garanta atingerea scopului pedepsei.

Prin

raportare la cele expuse anterior, înalta Curte constată că există suficiente

date la dosar care demonstrează că reeducarea inculpatului se poate asigura și

fără executarea efectivă a pedepsei. Acesta a făcut eforturi pentru înlăturarea

consecințelor faptei sale, este cunoscut cu o bună comportare în societate, nu

a avut nici un conflict cu legea penală, a manifestat sinceritate și regret,

atitudinea procesuală demonstrând dorința de reintegrare a acestuia.

Din

această perspectivă, se apreciază că aplicarea unui regim sever de supraveghere

pe o durată de 7 ani, în condițiile art. 86

1

C. pen. se asigură și

efectul preventiv al pedepsei.

În consecință, înalta Curte va admite recursul declarat de

inculpatul F.R., va casa decizia penală recurată numai in ceea ce privește

modalitatea de executare a pedepsei.

În

baza art. 86

1

C. pen. va dispune suspendarea executării sub

supraveghere a pedepsei aplicate de 4 ani închisoare, pe durata unui termen de

încercare de 7 ani.

Încredințează

supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Harghita.

În

temeiul art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare

inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)

să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Harghita;

b)

să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință

și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)

să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Atrage

atenția asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. și art. 86

5

C. pen.

Conform

art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare se va suspenda

executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b)

C. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul F.R. împotriva deciziei penale nr. 39/A din data de 3

mai 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori

și de Familie.

Casează în

parte decizia penală atacată numai in ceea ce privește modalitatea de executare

a pedepsei și rejudecând:

În

temeiul art. 86

1

C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a

pedepsei de 4 ani închisoare pe un termen de încercare de 7 ani stabilit in

condițiile 86

2

C. pen.

Încredințează

supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Harghita.

În

temeiul art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul

trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)

să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Harghita;

b)

să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință

și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)

să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Atrage

atenția asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

Conform

art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare se suspendă

executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) și

c) C. pen.

Onorariul

de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat până la

prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Menține

celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 23 octombrie 2012