ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3409/2012

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 129 din 18 iulie 2012, pronunțată în dosarul nr. 7396/86/2012, Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpatul S.C., la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c), i) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., parte vătămată fiind S.V., zis „N.".

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pentru o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la data de 21 mai 2012 la zi și menținută, în continuare măsura arestării preventive a inculpatului.

S-a luat act că partea vătămată S.V. nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului.

În temeiul art. 14 alin. (1), art. 346 alin. (1) C. proc. pen. și art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1357 noul C. civ. coroborat cu art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență „Sf. Ioan cel Nou" Suceava și, pe cale de consecință, inculpatul S.C. a fost obligat la plata sumei de 2424,06 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru partea vătămată S.V.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava cu nr. 221/P/2012 din 11 iunie 2012, înregistrat pe,rolul acestei instanțe de judecată la data de 11 iunie 2012, sub nr. 7396/86/2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului S.C., zis „S.", pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c), i) C. pen., parte vătămată fiind fratele său S.V., zis „N.".

Parchetul a reținut că la data de 20 mai 2012 martorul B.G.  s-a deplasat în comuna Ș., la locuința martorului B.G. Întrucât martorul B.G. trăiește în concubinaj cu numita B.I. (fiica martorului B.G.), acesta i-a adus într-o căruță o cantitate nedeterminată de lemne de foc. În jurul orelor 16:00 cu aproximație martorul B.G. a hotărât să plece spre localitatea de domiciliu. În timp ce se afla în curtea casei numitului B.G. și intenționa să înhame calul la căruță, în aceeași curte și-a făcut apariția și inculpatul S.C. S-a reținut că până la ora respectivă inculpatul a consumat o cantitate mare de băuturi alcoolice, aflându-se atunci în stare avansată de ebrietate.

Văzându-l pe martorul B.G. și amintindu-și că acesta îi datora, încă din toamna anului 2011, cantitatea de un mc lemn, inculpatul i-a reproșat că aduce altora lemne de foc însă față de el nu-și achită datoria. Martorul B.G. i-a comunicat inculpatului că în cursul săptămânii următoare îi va aduce și lui lemne și astfel își va plăti datoria. Deși martorul B.G. a purtat o discuție pe un ton normal cu inculpatul, starea de ebrietate în care se afla acesta l-a determinat pe inculpat să lovească inițial calul martorului, după care l-a lovit și pe martor cu pumnii în plină figură (f. 59, 61).

În apărarea martorului B.G. au intervenit martorii B.G. și S.N. (fratele inculpatului) care au reușit să-l îndepărteze din curte pe inculpat. „Deranjat" de atitudinea celor doi martori, inculpatul s-a deplasat la domiciliu de unde a luat un cuțit, revenind apoi spre locul unde se afla martorul B.G. cu intenția de a-l agresa. S-a reținut că în intervalul de timp în care inculpatul s-a deplasat spre domiciliu, martorul B.G. a reușit să iasă cu căruța din curte, deplasându-se apoi până în dreptul magazinului mixt, situat la mică distanță de curtea anterior menționată. Inculpatul s-a deplasat în fugă spre căruța martorului B.G. și când a ajuns în dreptul acesteia, l-a lovit din nou cu pumnul în plină figură pe martorul B.G. Aflați în apropiere de zona respectivă, martorul S.N. și victima S.V. (frații inculpatului) s-au deplasat în fugă spre locul incidentului, pentru a sări în ajutorul martorului B.G. S-a reținut că martorul S.N. a reușit să-l imobilizeze pe inculpat și să-l trântească în drum, însă acesta s-a ridicat fugind din nou după căruța martorului B.G. După inculpat s-a deplasat victima S.V., a reușit să-l ajungă pe acesta din urmă și să-l prindă de brațul stâng cu intenția de a-l împiedica să-l agreseze pe martorul B.G. (f. 63). În acele împrejurări, inculpatul a scos din buzunarul pantalonilor un cuțit și cu acel instrument vulnerant l-a înjunghiat de trei ori pe fratele său (f. 40 și următoarele).

Dându-și seama abia în acele momente că a produs o vătămare gravă fratelui său, inculpatul a abandonat intenția agresivă față de martorul B.G. și s-a deplasat spre domiciliu. S-a reținut totodată că datorită stării de surescitare în care se afla, a spart geamul de la ușa de acces în casă după care cu un topor a deteriorat peretele exterior al casei (f. 14, 15). Sesizând starea gravă în care se afla victima, martora B.I. a solicitat telefonic prezența unei ambulanțe (la orele 16:50), iar la scurt timp după acest apel victima a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență „Sf. Ioan cel Nou" Suceava, unde a fost supusă unor intervenții chirurgicale. Conform concluziilor cuprinse în raportul nr. 213/A/2012, întocmit de medicul legist din cadrul S.M.L. Suceava, victima a prezentat două plăgi înțepate toracice stânge nepenetrante cu hematom masiv pectoral și o plagă înțepată abdominală penetrantă cu plăgi, cu hematoame de mare epiploon, de mezocolon transvers și de perete sigmoidian (secțiune incompletă) cu hemoperitoneu, ce s-au putut produce prin loviri cu un corp înțepător-tăietor, posibil cuțit. Plăgile toracice nepenetrante pot necesita fiecare un număr de 15-17 zile de îngrijiri medicale. Plaga abdominală poate necesita în total un număr de 25-30 zile de îngrijiri medicale. Având în vedere localizarea și topografia leziunilor, prezența hemoperitoneului, necesitatea intervenției chirurgicale de urgență și tratamentul ulterior, s-a apreciat că din punct de vedere medico legal plaga abdominală penetrantă a fost de natură a pune în primejdie viața victimei (f. 39)

Numitul S.V. a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză (f. 50). În cauză există constituire de parte civilă din partea Spitalului Județean de Urgență „Sf. Ioan cel Nou" Suceava (f. 57).

Fapta și vinovăția inculpatului au fost probate în faza de urmărire penală cu: proces verbal de sesizare din oficiu (f. 2), proces verbal de cercetare la fața locului, planșa fotografică și schița de orientare (f. 3-17), raport de constatare medico-legală întocmit de S.M.L. Suceava (f. 39), procese verbale de examinare criminalistică și planșele fotografice aferente (f. 19-33, 40-46), adresa Spitalului Județean de Urgență „Sf. Ioan cel Nou" Suceava (f. 57), declarațiile victimei S.V. (f. 48-51), declarațiile martorilor B.G. (f. 58-60), S.N. (f. 61-64), B.G. (f. 66-68), B.I. (f. 69, 70), L.E. (f. 71, 72), B.I. (f. 73, 74), D.F. (f. 75-77), dovezi predare-primire bunuri (f. 18, 34, 35), proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f. 129, 130), coroborate cu declarațiile inculpatului (f. 113, 117-121).

S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului S.C. care, la data de 20 mai 2012, într-un loc public situat pe raza comunei Șcheia, a exercitat acte de violență cu un cuțit, în zone vitale, asupra fratelui său S.V., cu intenția de a-i suprima viața, producând victimei leziuni vindecabile în 25-30 zile de îngrijiri medicale, cu consecința punerii vieții în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c), i) C. pen.

Pe parcursul urmăririi penale inculpatul a încercat să ascundă adevărul, susținând fără temei că după incidentul din curtea martorului B.G. (loc în care nu a exercitat nici un act de violență asupra numitului B.G.), a fost alungat de persoanele aflate acolo spre locuința sa; a reușit să ajungă la locuința sa aflată în apropiere, însă a sesizat că este urmărit de ceilalți trei frați ai săi respectiv victima S.V. și martorii S.N. și S.I.C.; cei trei frați au intrat în casa sa, unul dintre ei i-a spart fereastra, dar toți trei manifestau intenții vădit agresive. Temându-se pentru viața sa, inculpatul s-a înarmat cu un topor, precum și un alt instrument vulnerant (pe care nu l-a putut însă descrie) și în interiorul casei sale a înțepat cu acel instrument vulnerant pe unul dintre frați. Inculpatul a negat că în zona magazinului mixt ar fi fost vreun incident violent între el și frații săi. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpatul și-a menținut aceeași poziție, cu precizarea că locul incidentului a fost în curtea casei sale.

La primul termen cu procedura completă instanța a luat act că inculpatul dorește să urmeze procedura simplificată în concordanță cu dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Analizată fiind cauza din perspectiva incidenței art. 320

1

C. proc. pen., instanța a reținut că sunt incidente în cauză dispozițiile legale anterior menționate procedând la condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății, respectiv tentativă la infracțiunea de omor calificat. Instanța de fond a aplicat pedeapsa închisorii micșorând cu 1/3 limitele de pedeapsă de la 7 ani și 6 luni - 12 ani și 6 luni în final la 5 ani - 8 ani și 4 luni închisoare.

La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și anume: gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise, împrejurările și modalitatea în care a fost săvârșită, descrisă detaliat mai sus, și urmarea produsă, acțiunea inculpatului fiind aptă de a produce suprimarea vieții unui seamăn, rezultat ce nu s-a produs din motive independente de voința inculpatului.

Instanța de fond a apreciat că stabilirea unei pedepse de 6 (șase) ani închisoare este suficientă pentru atingerea scopului de prevenție specială, de coerciție și de reeducare a inculpatului, astfel cum acestea sunt definite de art. 52 alin. (1) C. pen. De asemenea, având în vederea cuantumul pedepsei principale aplicate, raportat la prevederea expresă în textul de lege ce sancționează fapta de omor calificat a pedepsei complementare constând în „interzicerea unor drepturi", în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 5 ani.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, față de gravitatea faptei săvârșite, instanța a apreciat că numai prin executarea sa în regim de detenție pedeapsa își va atinge finalitatea instituită de lege, suspendarea executării acesteia nefiind posibilă nici din punct de vedere legal (față de cuantumul de 6 ani închisoare) și nici oportună față de gravitatea faptei în sine. Astfel fiind, în baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., instanța a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, de la data de 21 mai 2012 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., starea de arest preventiv a inculpatului S.C. a fost menținută, atât raportat la soluția de condamnare pronunțată în cauză cât mai ales la toate motivele de fapt care au stat la baza pronunțării acestei soluții și care se constituie în probe certe de vinovăție.

Instanța a luat act că partea vătămată S.V. a arătat, încă din faza de urmărire penală că nu are pretenții de natură civilă de la inculpat.

În baza art. 14 alin. (1), art. 346 alin. (1) C. proc. pen. și a art. 1349 alin. (1) și (2), 1357 Noul C. civ. coroborat cu art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou" împotriva sentinței sus-menționate, a declarat apel inculpatul S.C., solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii acesteia.

Prin decizia penală nr. 83 din 29 august 2012 Curtea de Apel Suceava, Secția penală și pentru cauze cu minori a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, în mod corect, prima instanță a stabilit situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.

Inculpatul apelant a comis fapta dedusă judecății în împrejurările reținute de prima instanță și arătate în considerentele sentinței atacate, vinovăția sa fiind în mod corect stabilită.

Relativ la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului apelant, Curtea a apreciat că acesta a fost just și proporțional individualizat, cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., această pedeapsă fiind în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prevăzute de art. 52 C. pen., în mod corect prima instanță făcând aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., ca urmare a atitudinii procesuale adoptată de către inculpat (f 30 - dosar fond).

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea a constatat că în mod corect prima instanță a luat act că partea vătămată S.V. nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului, iar în temeiul art. 14 alin. (1), art. 346 alin. (1) C. proc. pen. și art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1357 Noul C. civ. coroborat cu art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență „Sf. Ioan cel Nou" Suceava și, pe cale de consecință, l-a obligat pe inculpatul S.C. la plata sumei de 2424,06 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru partea vătămată S.V.

Întrucât raportat la situația de fapt reținută, s-a stabilit în mod legal încadrarea juridică a infracțiunii comise de către inculpat, iar sancțiunea penală aplicată acestuia a fost judicios individualizată în raport de criteriile sus-menționate, Curtea a constatat că nu se impune reindividualizarea acesteia, prin reținerea circumstanțelor atenuante apreciate ca pledând în favoarea sa.

Lipsa antecedentelor penale și comportarea bună anterioară a inculpatului, în raport de gravitatea faptei săvârșite și de atitudinea procesuală adoptată după plasarea sa în sfera ilicitului penal, nu justifică modificarea cuantumului pedepsei aplicate pentru care a optat prima instanță, neputând fi ignorate împrejurările ce atribuie faptei deduse judecății și persoanei inculpatului un pericol social accentuat

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul solicitând reducerea pedepsei aplicate ca fiind prea severă în raport de împrejurările concrete de comitere a faptei.

Examinând recursul prin prisma dispozițiilor legale, înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că singura critică formulată de inculpat în recurs, privind greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate, prin raportare la conduita procesuală sinceră a inculpatului, este neîntemeiată.

Din interpretarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., rezultă că până la începerea cercetării judecătorești inculpatul poate declara că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare și solicită ca judecată să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În cauza dedusă judecății, prin declarația dată în fața primei instanțe (existentă la fila 30), inculpatul a recunoscut fapta reținută prin rechizitoriu, fiind de acord ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Ca urmare a acestei atitudini procesuale inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare, coborâtă deci, sub minimul special prevăzut de lege, pedeapsă menținută și se instanța de apel.

Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată în cauză a fost corect individualizată prin raportare la natura și gravitatea faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă, limitele speciale de pedeapsă, modalitatea de săvârșire precum și persoana infractorului.

Referitor la natura faptei săvârșite de inculpat, instanța de recurs constată că aceasta este de mare gravitate, limitele pedepsei pentru săvârșirea acestei fapte fiind cuprinse între 7 ani și 6 luni și 12 ani și 6 luni închisoare și interzicerea unor drepturi.

Raportat la împrejurarea arătată de inculpat, cum că a dat o singură lovitură părții vătămate, instanța constată că acest fapt nu poate conduce la reindividualizarea pedepsei astfel cum dorește inculpatul atâta timp cât prin acea lovitură viața victimei a fost pusă în primejdie.

Faptul că fratele inculpatului, respectiv victima infracțiunii de tentativă la omor, nu s-a constituit parte civilă în cauză și nu dorește condamnarea fratelui său nu poate constitui, prin ea însăși, o condiție suficientă pentru reducerea pedepsei sau exonerarea de răspundere penală a inculpatului.

Prin activitatea infracțională au fost lezate relațiile sociale ce ocrotesc dreptul la viață, sănătate și integritate corporală ocrotite prin norma penală, astfel că pedeapsa de 6 ani închisoare reflectă gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, fiind aptă să conducă la reeducarea și la formarea unei atitudini pozitive a inculpatului față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale.

Pentru considerentele ce preced, constatându-se că motivul de recurs invocat este neîntemeiat și nu pot fi reținute din oficiu cazuri de casare a căror incidență să determine desființarea deciziei recurate, înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Potrivit dispozițiilor art. 88 C. pen. din pedeapsa rezultantă aplicată va fi dedusă perioada reținerii și arestării preventive de la 21 mai 2012 la 23 octombrie 2012.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTVIE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 83 din 29 august 2012 a Curții de Apel Suceava - secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 21 mai 2012 la 23 octombrie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 23 octombrie 2012