ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1104/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se menționează că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a art. 93 din Legea nr. 504/2002. Se menționează că prevederile art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 nu conțin o normă imperativă ci dispozitivă și nu exclud procedura generală prevăzută de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

De asemenea, se precizează că, în opinia sa, termenul de contestație începe să curgă după data de 7 decembrie 2009 dată la care i-a fost comunicată Decizia nr. 983/2009 completată, astfel că nu este tardivă contestația formulată la 6 ianuarie 2010 împotriva Deciziei Consiliului Național al Audiovizualului nr. 983/2009 și a Deciziei nr. 168/2010 prin care i-a fost respinsă contestația. Invocând dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ., recurenta menționează că a depus toate diligențele pentru a se conforma prevederilor art. 26 1 din Legea audiovizualului cât și celor ale art. 3 alin. (1) din Decizia Consiliului Național al Audiovizualului nr. 853/2009, pentru a reflecta campania electorală în mod echitabil, echilibrat și imparțial, facilitând exprimarea pluralistă a curentelor de opinie și tratând în mod echilibrat și echitabil toți candidații, asigurând acestora un tratament egal, astfel că se impunea aplicarea unei sancțiuni mai puțin grave, respectiv a avertismentului, dat fiind și faptul că nu s-a dorit eludarea dispozițiilor legale, iar sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Consiliul Național al Audiovizualului a formulat întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătându-se că în mod corect au fost aplicate dispozițiile legale incidente în cauză și admisă excepția tardivității invocată și implicit dispusă respingerea acțiunii, deoarece termenul prevăzut la art. 93 alin. (3) din Legea audiovizualului nu a fost respectat. În ceea ce privește criticile care vizează fondul cauzei, se susține că acestea sunt de prisos, dată fiind soluția asupra excepției tardivității. De asemenea, se menționează și faptul că anterior recurenta-pârâtă a mai fost sancționată cu somație și amenzi, astfel că nu se poate reține buna sa credință în respectarea legislației audiovizuală, apreciindu-se ca legală și temeinică decizia contestată.

Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul în raport de motivele invocate, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse. În cauză, nu poate fi reținută incidența prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea aplicarea și greșită a legii. În mod corect instanța de fond a admis excepția tardivității acțiunii și a respins acțiunea ca fiind tardiv formulată, în raport de prevederile art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data emiterii actului contestat. Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, prin Decizia Consiliului Național al Audiovizualului nr. 983 din 19 noiembrie 2009 recurenta-reclamantă a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 RON.

Recurenta-reclamantă a adresat autorității pârâte o cerere prin care a solicitat revocarea acestei decizii, căreia i s-a răspuns prin Decizia nr. 168 din 14 ianuarie 2010. Potrivit art. 93 din Legea nr. 504/2002 „(1) Sancțiunile pentru încălcarea dispozițiilor prezentei legi se aplică prin acte emise de Consiliu sau de Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, care acționează prin personalul de specialitate împuternicit în acest scop. (2) Deciziile de sancționare adoptate de Consiliu în conformitate cu prevederile art. 90 și 91 își produc efectele de la data comunicării. (3) Actele emise în condițiile prevăzute la alin. (1) pot fi atacate direct la secția de contencios administrativ a curții de apel, fără a fi necesară formularea unei plângeri prealabile, în termen de 15 zile de la comunicare; termenul de 15 zile nu suspendă de drept efectele acestora.

(4) Actele emise în condițiile alin. (1) și neatacate în termenul prevăzut la alin. (3) constituie de drept titlu executoriu”. Aceste dispoziții se aplică cu prioritate reprezentând legea specială în materie, fiind incident principiul specialia generalibus derogant. Dispozițiile Legii nr. 554/2004 reprezintă cadrul general care nu este incident în cauza dedusă judecății în ceea ce privește procedura de contestare a deciziilor emise de pârât cât și în ceea ce privește termenul în care pot fi atacate actele emise de acesta, cât timp legiuitorul a adoptat norme legale cu caracter special, derogatorii de la cel cu caracter general, în domeniul audiovizualului. Din cuprinsul prevederilor legale menționate, rezultă fără echivoc, că nu este necesară formularea unei plângeri prealabilă la organul emitent, iar termenul în care pot fi atacate actele autorității pârâte cum este și decizia în cauză, este de 15 zile de la comunicare.

Cum aceste dispoziții sunt de strictă interpretare iar din motivele de recurs cât și din probele administrate în cauză rezultă că recurenta-reclamantă nu a contestat în 15 zile de la comunicare Decizia Consiliului Național al Audiovizualului nr. 983/2009, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea ca tardiv formulată. În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va respinge recursul ca nefondat. Urmare a dezlegării date motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu implicații asupra excepției tardivității acțiunii, este de prisos analiza celorlalte argumente menționate de recurentă referitoare la temeinicia și legalitatea deciziei emise de autoritatea pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC E.F.M. SRL împotriva Sentinței civile nr. 484 din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2012. Procesat de GGC - AS