ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1104/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temei

legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În argumentarea

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se menționează

că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a art. 93 din Legea nr.

504/2002.

Se menționează că

prevederile art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 nu conțin o normă

imperativă ci dispozitivă și nu exclud procedura generală prevăzută de Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

De asemenea, se

precizează că, în opinia sa, termenul de contestație începe să curgă după data

de 7 decembrie 2009 dată la care i-a fost comunicată Decizia nr. 983/2009

completată, astfel că nu este tardivă contestația formulată la 6 ianuarie 2010

împotriva Deciziei Consiliului Național al Audiovizualului nr. 983/2009 și a

Deciziei nr. 168/2010 prin care i-a fost respinsă contestația.

Invocând dispozițiile

art. 304

1

C. proc. civ., recurenta menționează că a depus toate

diligențele pentru a se conforma prevederilor art. 26

1

din Legea

audiovizualului cât și celor ale art. 3 alin. (1) din Decizia Consiliului

Național al Audiovizualului nr. 853/2009, pentru a reflecta campania electorală

în mod echitabil, echilibrat și imparțial, facilitând exprimarea pluralistă a

curentelor de opinie și tratând în mod echilibrat și echitabil toți candidații,

asigurând acestora un tratament egal, astfel că se impunea aplicarea unei

sancțiuni mai puțin grave, respectiv a avertismentului, dat fiind și faptul că

nu s-a dorit eludarea dispozițiilor legale, iar sancțiunea trebuie să fie

proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Consiliul Național al

Audiovizualului a formulat întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea

recursului ca nefondat, arătându-se că în mod corect au fost aplicate

dispozițiile legale incidente în cauză și admisă excepția tardivității invocată

și implicit dispusă respingerea acțiunii, deoarece

termenul prevăzut la

art. 93 alin. (3) din Legea audiovizualului nu a fost respectat.

În ceea ce privește

criticile care vizează fondul cauzei, se susține că acestea sunt de prisos,

dată fiind soluția asupra excepției tardivității.

De asemenea, se menționează

și faptul că anterior recurenta-pârâtă a mai fost sancționată cu somație și

amenzi, astfel că nu se poate reține buna sa credință în respectarea

legislației audiovizuală, apreciindu-se ca legală și temeinică decizia

contestată.

Soluția instanței de

recurs

Înalta Curte,

analizând recursul în raport de motivele invocate, apreciază că acesta este

nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

În cauză, nu poate fi

reținută incidența prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora

hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea

aplicarea și greșită a legii.

În mod corect

instanța de fond a admis excepția tardivității acțiunii și a respins acțiunea

ca fiind tardiv formulată, în raport de prevederile art. 93 alin. (3) din Legea

nr. 504/2002 a audiovizualului, cu modificările și completările ulterioare, în

vigoare la data emiterii actului contestat.

Astfel cum rezultă

din expunerea rezumativă prezentată anterior, prin Decizia Consiliului Național

al Audiovizualului nr. 983 din 19 noiembrie 2009 recurenta-reclamantă a fost

sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 RON.

Recurenta-reclamantă

a adresat autorității pârâte o cerere prin care a solicitat revocarea acestei

decizii, căreia i s-a răspuns prin Decizia nr. 168 din 14 ianuarie 2010.

Potrivit art. 93 din

Legea nr. 504/2002 „(1) Sancțiunile pentru încălcarea dispozițiilor prezentei

legi se aplică prin acte emise de Consiliu sau de Autoritatea Națională pentru

Administrare și Reglementare în Comunicații, care acționează prin personalul de

specialitate împuternicit în acest scop. (2) Deciziile de sancționare adoptate

de Consiliu în conformitate cu prevederile art. 90 și 91 își produc efectele de

la data comunicării. (3) Actele emise în condițiile prevăzute la alin. (1) pot

fi atacate direct la secția de contencios administrativ a curții de apel, fără

a fi necesară formularea unei plângeri prealabile, în termen de 15 zile de la

comunicare; termenul de 15 zile nu suspendă de drept efectele acestora. (4)

Actele emise în condițiile alin. (1) și neatacate în termenul prevăzut la alin.

(3) constituie de drept titlu executoriu”.

Aceste dispoziții se

aplică cu prioritate reprezentând legea specială în materie, fiind incident

principiul specialia generalibus derogant.

Dispozițiile Legii

nr. 554/2004 reprezintă cadrul general care nu este incident în cauza dedusă

judecății în ceea ce privește procedura de contestare a deciziilor emise de

pârât cât și în ceea ce privește termenul în care pot fi atacate actele emise

de acesta, cât timp legiuitorul a adoptat norme legale cu caracter special,

derogatorii de la cel cu caracter general, în domeniul audiovizualului.

Din cuprinsul

prevederilor legale menționate, rezultă fără echivoc, că nu este necesară

formularea unei plângeri prealabilă la organul emitent, iar termenul în care

pot fi atacate actele autorității pârâte cum este și decizia în cauză, este de

15 zile de la comunicare.

Cum aceste dispoziții

sunt de strictă interpretare iar din motivele de recurs cât și din probele administrate

în cauză rezultă că recurenta-reclamantă nu a contestat în 15 zile de la

comunicare Decizia Consiliului Național al Audiovizualului nr. 983/2009, în mod

corect instanța de fond a respins acțiunea ca tardiv formulată.

În consecință, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din

Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va respinge

recursul ca nefondat.

Urmare a dezlegării

date motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu

implicații asupra excepției tardivității acțiunii, este de prisos analiza

celorlalte argumente menționate de recurentă referitoare la temeinicia și

legalitatea deciziei emise de autoritatea pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC E.F.M. SRL împotriva Sentinței civile nr. 484 din 25 ianuarie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 martie 2012.

Procesat de GGC - AS