ÎCCJ, Decizia nr. 187/2022

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Dosarul nr. x/2021, aflat pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, are ca obiect recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 1459/2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În Dosarul nr. x/2021, recurenta A. a formulat contestație privind tergiversarea procesului, înregistrată la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 iulie 2022.

În temeiul art. 522 alin. (2) pct. 1 și 4 din C. proc. civ., titularul contestației arată că instanța nu a soluționat cauza într-un termen optim și previzibil, având în vedere că recursul a fost înregistrat la Curtea de Apel București la data de 20 decembrie 2021, iar termenul de judecată în recurs a fost fixat la 18 mai 2013 cu încălcarea dispozițiilor art. 490 coroborat cu art. 4711 alin. (5) din C. proc. civ., referitoare la fixarea termenului de judecată în raport cu data depunerii întâmpinării, precum și cu încălcarea dispozițiilor art. 13 alin. (1), art. 17 alin. (1), art. 19 alin. (3) și art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 201 alin. (3) și (5) din C. proc. civ., conform cărora fixarea primului termen de judecată se face în cel mult 60 de zile de la data rezoluției.

În concluzie, se solicită dispunea măsurilor necesare pentru înlăturarea situației care a provocat tergiversarea judecății dosarului, în sensul ca, în termen de 3 zile de la data comunicării hotărârii, instanța care judecă procesul să revină asupra termenului stabilit și să fixeze primul termen de judecată, cu citarea de îndată a părților, la un interval necesar pentru îndeplinirea procedurii de citare.

Analizând contestația privind tergiversarea procesului, Înalta Curte o va respinge, pentru considerentele arătate în continuare.

Potrivit art. 522 și art. 525 alin. (6) din C. proc. civ.:

"Art. 522. - Subiectele contestației și motivele ei

(1) Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.

(2) Contestația menționată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri:

Art. 525. - (...)

(6) Dacă instanța găsește contestația întemeiată, va dispune ca instanța care judecă procesul să îndeplinească actul de procedură sau să ia măsurile legale necesare, arătând care sunt acestea și stabilind, când este cazul, un termen pentru îndeplinirea lor."

Cazurile de tergiversare a procesului reglementate de art. 522 alin. (2) din C. proc. civ. vizează pasivitatea instanței de judecată fie în ceea ce privește propria conduită, fie în ceea ce privește dispunerea măsurilor necesare pentru a asigura soluționarea cauzei într-un termen optim și previzibil.

Prin prisma dispozițiilor art. 525 alin. (6) din C. proc. civ., contestația privind tergiversarea procesului reprezintă remediul procedural pentru soluționarea cauzei într-un termen optim și previzibil.

Incidența cazurilor reglementate de art. 522 alin. (2) din C. proc. civ. se examinează prin prisma unor criterii cu caracter obiectiv, cum sunt, spre exemplu, volumul de activitate al instanței/completului, complexitatea cauzei ori caracterul urgent al pricinii.

Este necontestat faptul că art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prevede în mod expres faptul că, în materia contenciosului administrativ, recursul se judecă de urgență. Însă, această dispoziție este aplicabilă în privința tuturor litigiilor supuse dispozițiilor legii menționate, astfel că acest imperativ este condiționat de alte împrejurări obiective specifice instanței, cum este, în cazul de față, volumul de activitate al secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, susținerile din contestația privind tergiversarea procesului nu pot fi primite exclusiv prin prisma dispozițiilor procedurale și ale Legii nr. 554/2004, care fie stabilesc termene de dispunere a anumitor măsuri, fie prevăd urgența soluționării, în condițiile în care termenele de judecată sunt fixate la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție în raport cu gradul de încărcare al completurilor de judecată. De altfel, fixarea primului termen de judecată în recurs în Dosarul nr. x/2021 denotă faptul că instanța nu a avut o conduită pasivă în sensul dispozițiilor art. 522 din C. proc. civ.

În aceste condiții și în contextul în care, în cuprinsul contestației, nu sunt expuse argumente care să demonstreze conduita pasivă a instanței, iar contestatoarea nu invocă vreo vătămare concretă prin conduita instanței, nu sunt identificate cauze de tergiversare a soluționării cauzei în sensul art. 522 alin. (2) din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 525 alin. (5) din C. proc. civ., va fi respinsă contestația privind tergiversarea procesului, formulată de recurenta A. în Dosarul nr. x/2021 al secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația privind tergiversarea procesului formulată de recurenta A. în Dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2022.

GGC - ED