ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2788/2012

Asupra

recursurilor penale de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr.

2369/P/2011 din 31 ianuarie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Constanța s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a

inculpatului S.C.R. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de

art. 174 -175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În sarcina

inculpatului S.C.R. s-a reținut faptul că în data de 13 decembrie 2011, în

jurul orelor 16.00-17.00, pe fondul unei stări conflictuale spontane cu bunicul

său matern, victima M.N., în vârstă de 93 ani, pe motiv că acesta a refuzat să

îi dea bani și i-a spus să plece, i-a aplicat mai multe lovituri cu un ciocan

în zona capului ce au condus la starea de comă a victimei, iar apoi l-a ascuns

în haznaua locuinței și l-a acoperit cu mai multe placaje, în scopul de a nu fi

descoperit de ceilalți membri ai familiei.

Tribunalul Constanța,

prin sentința penală nr. 121 pronunțată în data de 16 martie 2012 în dosarul penal

nr. 1182/118/2012, în baza art. 174-175 alin. (1) lit. c), cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a dispus condamnarea

inculpatului S.C.R., la pedeapsa de 13 ani închisoare.

În baza art. 65

C. pen., cu referire la art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului S.C.R. pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86

4

C. pen., a dispus revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere

privind pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1306 din

26 noiembrie 2010 a Judecătoriei Constanța, definitivă prin decizia penală nr. 199/R

din 22 martie 2011 a Curții de Apel Constanța și dispune executarea acesteia, alăturat

pedepsei stabilite prin prezenta hotărâre, în final, inculpatul S.C.R., urmând a

executa pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 65

C. pen., în referire la art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului S.C.R. pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71

alin. (1), (2), (3) C. pen., a interzis inculpatului S.C.R. exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe perioada

executării pedepsei închisorii.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului S.C.R.

În baza art. 88

alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului perioada

executată de la data de la data de 16 februarie 2010 până la data de 12 mai

2010, cât și în prezenta cauză, perioada reținerii și arestării preventive, cu începere

de la data 13 decembrie 2011, la zi.

De asemenea, s-a

luat act că succesorii victimei M.N. nu s-au constituit părți civile.

Prin încheierea

din 26 martie 2012, în dosarul penal nr. 1182/118/2012, Tribunalul Constanța a dispus

îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele și dispozitivul sentinței

penale nr. 121 din 16 martie 2012, în sensul că, în mod corect în baza art. 88

alin. (1) C. pen., se deduce din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului S.C.R.

perioada executată de la data de 15 februarie 2010, până la data de 12 mai 2010,

cât și în prezenta cauză, de la data 14 decembrie 2011 la zi.

Împotriva hotărârii

pronunțate de instanța de fond au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul

Constanța și inculpatul S.C.R., solicitând majorarea pedepsei aplicate inculpatului

S.C.R., dar și inculpatul S.C.R. care a solicitat reducerea pedepsei aplicate, pe

care o consideră prea aspră.

Curtea de Apel

Constanța, prin decizia penală nr. 61/P din 17 mai 2012, pronunțată în dosarul penal

nr. 1182/118/2012, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Constanța și de inculpatul S.C.R.

În baza art. 383

alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 88 C. pen., a dedus din perioada aplicată

inculpatului S.C.R. și perioada arestării preventive, de la data de 16 martie 2012,

la zi.

Împotriva hotărârii

primei instanțe, dar și a deciziei instanței de apel, au declarat, în termen legal

recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și inculpatul S.C.R.

Prin recursul

declarat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, invocând temeiul prev.

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., a susținut că, în speță, instanța,

încălcând prevederile art. 72 C. pen., a făcut o greșită individualizare a pedepsei,

stabilind și aplicând inculpatului o pedeapsă prea mică în raport cu gravitatea

infracțiunii comise și împrejurările în care aceasta a fost comisă.

În baza aceluiași

temei juridic, inculpatul S.C.R., reiterând motivările din apel, a susținut, dimpotrivă,

că pedeapsa stabilită și aplicată este greșit individualizată, fiind prea aspră

neținându-se seama, îndeajuns, de circumstanțele personale ale sale.

Examinând recursurile

declarate în cauză, Curtea constată că acestea sunt nefondate.

Instanța de fond

și, pe cale de consecință, și instanța de apel, au reținut în sarcina inculpatului

comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 175 alin. (1) lit. c) C.

pen. și disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., situație în care s-a

dispus reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 și inculpatul a fost condamnat la

13 ani închisoare.

La stabilirea

și aplicarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere cerințele art. 72 C.

pen., respectiv gradul concret de pericol social a faptei comise foarte ridicat,

împrejurările concrete în care inculpatul a acționat, în urma unui conflict spontan,

pe fondul consumului de băuturi alcoolice, lovind victima cu un corp dur la nivelul

capului, ceea ce denotă o violență deosebită a inculpatului, în momentul comiterii

faptei.

Gravitatea faptei

rezultă și din faptul că victima era bunicul inculpatului și avea vârsta de 93 ani.

Aceasta însă, nu trebuie privită ca o situație strict singulară, ci conjugată și

cu situația inculpatului, foarte tânăr, fără experiență, cu un nivel redus de pregătire,

având doar 8 clase și cu o atitudine corectă în fața organelor judiciare, recunoscând

cu sinceritate cele întâmplate, inclusiv fapta, pe care o regretă.

Conduita ulterioară

comiterii faptei, avută de inculpat, nu trebuie trecută cu vederea ca fiind de natură,

așa cum corect constată Curtea de Apel, să ducă la atingerea dublului scop educativ

și preventiv al pedepsei, cu consecința reeducării inculpatului, prin executarea

pedepsei aplicate.

Așa fiind, se

constată că pedeapsa aplicată inculpatului de prima instanță și menținută de instanța

de apel este bine individualizată, chiar adecvată obținerii succesului în reeducare,

neexistând rațiuni de modificare în sensul înăspririi sau reducerii duratei ei,

așa cum se solicită prin cele două recursuri.

În această situație,

Curtea va privi recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța

și de inculpatul S.C.R., ca nefondate și le va respinge, ca atare, menținând decizia

atacată.

Se va deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 16

februarie 2010 la 12 mai 2010 și de la 13 decembrie 2011 la 12 septembrie 2012.

Văzând și reglementarea

plății cheltuielilor judiciare, inclusiv a apărătorului numit din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de inculpatul

S.C.R. împotriva deciziei penale nr. 61 din 17 mai 2012 a Curții de Apel Constanța,

secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 16 februarie

2010 la 12 mai 2010 și de la 13 decembrie 2011 la 12 septembrie 2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 12 septembrie 2012.