ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 817/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Constanța, prin sentința penală nr. 221 din 24 mai 2011, a condamnat pe inculpatul N.P., la 23 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., precum și la 12 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2) lit. a), c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat în cauză, sunt concurente cu infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., săvârșită la 30 septembrie 2007, pentru aceasta inculpatul fiind condamnat la 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 47 din 02 februarie 2009 a Tribunalului Constanța, sentință rămasă definitivă prin decizia penală nr. 6 din 18 februarie 2010 a Curții de Apel Constanța. În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în cauză cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată anterior, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 23 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 57 C. pen., s-a dispus ca pedeapsa principală să se execute în regim de deținere. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Pe latură civilă, s-a luat act că părțile vătămate G.E. și T.L., nu s-au constituit părți civile. În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a sumei de 30 lei. În baza art. 109 alin. (3) și (5) C. proc. pen., s-a dispus restituirea, către părțile vătămate, a bunurilor mijloace de probă individualizate la paginile 14 verso și 15 ale sentinței. Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut următoarele: În seara zilei de 02 octombrie 2010, N.P., însoțit de minorul C.G., după ce a consumat alcool în discoteca „T.M.” din comuna Lipnița, județul Constanța, spre orele 23,30, constatând că nu mai are bani, s-a hotărât să meargă în locuința lui D.N., persoană vârstnică, despre care cunoștea că locuiește singur și adesea, împrumuta bani vecinilor lui.

Cei doi, inițial, pentru a pătrunde în locuința bărbatului, au încercat să deschidă o fereastră a bucătăriei, dar nu au reușit pentru că, deși au înlăturat cu foraibăr și au scos cuiele bătute în cercevea, nu au putut îndepărta gratiile metalice. Cu ocazia acestor încercări, inculpatul s-a rănit la o mână și a sângerat, pe tocul ferestrei rămânând o pată de sânge. După acest moment, cei doi s-au deplasat la o altă fereastră a bucătăriei, situată în partea din spate a imobilului, și aici ei înlăturând încuietorile, astfel inculpatul reușind să pătrundă în interior. Căutând bani, inculpatul a tăiat firul telefonului, după care a găsit suma de 30 de lei și i-a luat. Auzind zgomote, D.N.

a strigat după ajutor, atunci inculpatul lovindu-l cu pumnii și, posibil, cu ceasul smuls de pe un perete, în cap, l-a trântit peste o masă, l-a urmărit și când l-a ajuns lângă un pat, s-a urcat cu genunchii peste toracele și abdomenul victimei, i-a zdrobit coastele și din nou l-a lovit cu pumnii în cap. La plecare, cei doi au constatat că victima agoniza. Minorul, speriat, ducându-se în locuința inculpatului înaintea acestuia, a discutat cu M.M., concubina lui N.P., iar când a apărut și acesta având cu sine un pachet de cafea și bomboane, la întrebarea femeii de unde a avut bani, i-a răspuns că a împrumutat suma de 30 de lei de la un băiat. În după-amiaza zilei de 03 octombrie 2009, G.I., B.I.

și G.M. au sesizat că vecinul lor D.N., era decedat, corpul acestuia fiind găsit pe un pat. Raportul medico-legal de necropsie a înscris că moartea lui D.N. a fost violentă și a fost cauzată de insuficiență respiratorie acută prin hemopneumotorax bilateral, ca urmare a traumatismului toraco-abdominal pulmonar, cu fracturi costale multiple bilateral, în condițiile unui politraumatism prin agresiune.

S-a mai înscris că leziunile traumatice de genul echimoze, tumefacții periorbitale bilateral și zigomatic, la buze, la ambele pavilioane auriculare, cervical stânga, plăgi contuze și escoriații ale pielii capului, cu hematoame epicraniene, fractură de piramidă nazală, 17 fracturi costale stângi și 3 fracturi costale dreapta cu ruperea pleuropulmonară bilaterală, infiltrate sanguine linguale, toracice și lombare, placarde escoriate la ambii genunchi s-au putut produce anterior cu puțin timp înaintea decesului prin loviri cu corpuri dure, de corpuri și planuri dure și prin mecanism de comprimare toracică, între leziunile pulmonare și deces existând legătură de cauzalitate directă, imediată. S-a mai reținut că sângele victimei era grupa sanguină A și victima nu consumase alcool.

Examinarea biocriminalistică genetică a urmelor, substanțelor și corpurilor delicte descoperite și ridicate cu ocazia cercetării locului faptei (foraibăr, cui metalic, mâner, lamă cuțit găsit pe prispa casei, alte obiecte atinse de inculpat și de către minor), a relevat existența celulelor epiteliate identice cu un profil genetic aparținând lui C.G., iar pe fragmentul de lemn al tocului superior al ferestrei estice, profilul genetic a fost identic cu cel al inculpatului. Raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistică a concluzionat că urmele biologice au fost create, cu certitudine, de către minorul făptuitor și de către inculpat.

Cercetările specifice au mai relevat că inculpatul, la orele când a fost ucisă victima, a fost văzut în apropierea locuinței acesteia, comunitatea cunoscându-l ca fiind violent mai ales când se afla sub influența alcoolului, la acea dată (02/ 03 noiembrie 2009), el fiind judecat în stare de libertate pentru infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. săvârșită în condițiile unui conflict banal, cu această ocazie el agresând, pe uliță, un consătean care a decedat. Prezența inculpatului pe ulița locuinței victimei, după orele 24 00 din noaptea de 03 noiembrie 2009, a fost confirmată de martorii G.S. și P.I., iar martorul I.E., de asemenea, a declarat că s-a întâlnit cu inculpatul în acea zonă. Martora H.A.M., barman la acea discotecă, a declarat că înainte de închiderea localului, respectiv în jurul orei 1 00 , i-a vândut inculpatului cafea.

La 08 octombrie 2009, inculpatul a fost examinat medico-legal, raportul de constatare reținând că el a prezentat leziuni de violență, de genul escoriație de 0,2 cm. orizontală cu crustă hematică brună de lob al pavilionului urechii drepte, escoriație punctiformă la fața dorsală falangă II deget IV mâna dreaptă, plagă tăiată superficială de 0,5 cm la fața externă de la falanga II degetul III de la mâna dreaptă, escoriație punctiformă violacee la articulația interfalangiană I-II de la degetul II al mâinii stângi fața dorsală, acestea putându-se produce prin zgâriere, prin lovire activă de corp dur și lovire cu sau de corp tăietor, acestea având vechime de 6-7 zile. La urmărirea penală, inclusiv la data prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere.

În faza cercetării judecătorești, inculpatul a oferit o versiune menită a-l disculpa, iar în ce privește existența urmelor biologice și leziunile constatate pe urechea sau mâinile sale, a susținut că nu și le poate explica, în condițiile în care nu a pătruns niciodată în casa victimei. Raportul de expertizare medico-legală psihiatrică a reținut că inculpatul nu a prezentat tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale, discernământul fiindu-i păstrat.

Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, cale de atac motivată pe greșita sa condamnare pentru infracțiunea de tâlhărie, el susținând că martorul S.D., audiat în apel, l-ar fi împrumutat cu suma de 30 de lei, pe greșita încadrare juridică a faptei de omor deosebit de grav, el fiind vinovat numai de infracțiunea de tâlhărie care a avut ca urmare moartea, precum și pe netemeinicia pedepsei aplicată, în condițiile în care a regretat consecințele faptelor sale. Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 155/ P din 16 decembrie 2011 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Nemulțumit și de hotărârea pronunțată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind detaliate în prezenta.

Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor detalia. În ce privește solicitarea inculpatului de a fi judecat în condițiile art. 320 1 C. proc. pen. și art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, sunt de evidențiat următoarele aspecte: infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 176 lit. d) C. pen. (pentru a săvârși sau ascunde săvârșirea unei tâlhării) se pedepsește cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani. Art. 320 1 C. proc. pen., introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010, la pct. 7 prevede că dispozițiile recunoașterii faptei așa cum este descrisă în actul de sesizare a instanței, inclusiv solicitarea ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza urmăririi penale cu consecința reducerii cu 1/ 3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață.

În aceste condiții, inculpatul nu poate beneficia de dispoziția procedurală menționată. În ce privește cazul de casare invocat, respectiv greșita încadrare juridică a faptei de omor, sunt de evidențiat următoarele: - inculpatul, lovind victima, persoană în vârstă de 87 de ani, cu pumnii și cu acel ceas, în zona capului, urmărind-o și prăvălind-o peste o masă, după care s-a urcat cu genunchii peste toracele și abdomenul celui astfel agresat, actele sale de violență fiind constatate medico-legal, a avut reprezentarea că victima va muri, și, ca atare, a acționat cu intenția de a ucide. Nu se poate considera că moartea a survenit ca rezultat praeterintenționat al unei vătămări corporale grave, inculpatul, din culpă, neprevăzând posibilitatea decesului.

Totodată, scopul urmărit de inculpat prin agresarea victimei fiind acela de a-și însuși bani, despre existența cărora credea că sunt în locul agresiunii, trăsăturile caracteristice ale infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzute în art. 176 lit. d) C. pen., în concurs cu infracțiunea de tâlhărie, prevăzută în art. 211 alin. (1), (2) lit. b) (în timpul nopții), alin. (2) 1 lit. a), c) (două sau mai multe persoane, într-o locuință), sunt pe deplin întrunite în cauză. În raport de starea de fapt, se impune concluzia că inculpatul și-a dat seama de posibilitatea morții victimei și a acceptat acest rezultat, poziția lui subiectivă, la momentul agresării, caracterizându-se prin intenție sub forma prevăzută în art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen.

și nu prin intenție depășită. Pentru acest considerent de fapt și de drept, fapta sa nu se încadrează în infracțiunea de tâlhărie care a avut ca urmare moartea victimei, prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. (săvârșirea infracțiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor), ci în prevederile art. 174, raportat la art. 176 lit. d), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în condițiile concursului prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., cu infracțiunea de violare de domiciliu și infracțiunea de tâlhărie.

Referitor cazului de casare ce vizează pedeapsa aplicată inculpatului, atât cea rezultantă, cât și cele pentru infracțiunile concurente, se apreciază, în acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen., cât și cu scopul pedepsei astfel cum este stipulat în art. 52 C. pen., că orientându-se la 23 ani închisoare, instanța de fond, soluția sa fiind menținută și de către instanța de prim control judiciar, a considerat, pe lângă limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, pericolul social deosebit de grav al faptelor, consecințele acestora, în principal suprimarea vieții victimei, persoană vârstnică, împrejurările agravante în care faptele s-au derulat (noaptea, împreună cu un făptuitor minor care nu răspunde penal din cauza vârstei de la data săvârșirii - 13 ani, în locuința victimei, cei doi pătrunzând acolo prin îndepărtarea sistemelor de siguranță ale ferestrelor), precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului, acesta, la data comiterii celor trei infracțiuni în concurs, fiind condamnat pentru o infracțiune de violență care avusese, și aceasta, consecința morții unei persoane, iar în ce privește comportamentul lui procesual, just, s-a reținut că nu a dovedit sinceritate, în apel, ca și în recurs, el recunoscând numai că a lovit, dar nu a sustras bani,

lovirea victimei având loc în condițiile în care și minorul o agresa (filele 33 dosar instanță de apel și 23 dosar instanță de recurs). Ca atare, decizia instanței de apel fiind legală și temeinică, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins. Potrivit art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) același cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.P. împotriva deciziei penale nr. 155/ P din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie . Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata perioadei executate de la 25 octombrie 2007 la 01 noiembrie 2007 și durata reținerii și arestării preventive de 02 martie 2010 la 20 martie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 martie 2012.