ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2769/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2769/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului

penal de față, constată următoarele :

Prin Sentința penală nr. 172 din 7 decembrie

2011, Tribunalul Mureș, secția penală a dispus următoarele:

În baza art. 13 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., l-a

condamnat pe inculpatul M.A. la pedeapsa principală de 7 ani închisoare și la

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 4 ani, pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de minori în formă continuată asupra părții vătămate

K.I.C.

În temeiul și în

condițiile art. 71 alin. (2) C. pen., i-a interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a și b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 14, art.

17, art. 18 și a art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și următoarele C.

civ. (în vigoare la data comiterii faptei), a admis acțiunea civilă exercitată

din oficiu în numele părții civile și a obligat inculpatul la plata către

partea civilă K.I.C., a sumei de 2.000 RON cu titlu de daune morale.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare

avansate de stat, în sumă de 1.560 RON, din care suma de 1.000 RON din faza de

urmărire penală.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism, Serviciul Teritorial Târgu Mureș din data de 11 aprilie 2011, s-a

dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a

inculpatului M.A. pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori în formă

continuată - prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea

nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. b) C.

pen., reținându-se că, în cursul anului 2009, în scopul obținerii de foloase materiale

și în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin amenințare și acte de

violență, inculpatul a racolat și găzduit la locuința sa pe partea vătămată

K.I.C., în scopul exploatării ei sexuale.

Analizând materialul,

probator administrat în cauză instanța a reținut următoarea stare de fapt:

În cursul lunii

martie 2009, partea vătămată K.I.C., în vârstă de 13 ani și 8 luni, a plecat de

la Centrul de plasament din Cluj-Napoca, unde se afla internată ca urmare a

instituirii față de ea a unei măsuri de protecție, și, împreună cu A.F.R. și

B.P., s-a deplasat cu trenul până la Târgu Mureș, cu intenția de a ajunge în

București.

În gara din Târgu

Mureș cei trei au fost dați jos din tren întrucât nu aveau bilete de călătorie.

Partea vătămată

K.I.C. a rămas în Târgu Mureș iar ceilalți doi s-au întors la Cluj-Napoca.

În timp ce se afla în

gara din Târgu Mureș, partea vătămată K.I.C. s-a întâlnit cu o persoană

cunoscută cu porecla „C." și, în timp ce stătea de vorbă cu aceasta, a

fost abordată de inculpatul M.A., aflat și el în zonă.

Inculpatul, dându-și

seama că partea vătămată venise de la Cluj, i-a promis acesteia ajutor, în

sensul de a o ajuta să-și găsească un loc de muncă și o locuință.

Prin aceste

promisiuni inculpatul a reușit s-o convingă pe partea vătămată să-l urmeze la

locuința sa din Târgu Mureș, str. V.R.

Acolo, partea

vătămată a cunoscut-o pe prietena inculpatului, adică pe martora L.E., zisă

„E." care i-a spus că se prostituează, clienții și protecția fiindu-i

asigurate de către inculpatul M.A.

După câteva zile de

la momentul în care partea vătămată a fost găzduită în locuința sa de către

inculpat, acesta i-a spus, pe un ton dur, că trebuie să iasă și ea și să se

prostitueze în beneficiul lui.

Din tonul cu care

inculpatul i-a spus acest lucru, deși în seara respectivă nu a fost agresată,

partea vătămată a înțeles că nu are altă alternativă.

În continuare, partea

vătămată a rămas în locuința inculpatului timp de circa o lună de zile,

perioadă în care, în fiecare seară, a fost dusă de inculpat pe șoseaua de

centură a municipiului Târgu Mureș, în aproprierea cartierului Valea Rece, și

obligată să întrețină relații sexuale cu diferiți clienți contra cost, toți

banii obținuți fiind luați de inculpat.

În aceeași perioadă,

de câte ori partea vătămată i-a spus inculpatului că vrea să plece sau de câte

ori inculpatul era nemulțumiți de banii obținuți de partea vătămată în urma

practicării prostituției, acesta o lovea cu pumnii și palmele.

Potrivit declarației

părții vătămate, aceasta întreținea relații sexuale cu câte 3 - 4 clienți pe

zi, în special conducători auto racolați din trafic, contra unor sume cuprinse

între 20 și 30 de RON pe client.

Într-una din seri,

după ce a fost bătută de inculpat pe motiv că nu câștigase suficienți bani,

partea vătămată, aflându-se pe șoseaua de centură a municipiului Târgu Mureș, a

reușit să plece cu ajutorul unui client, căruia i-a povestit ce i s-a

întâmplat, iar clientul a fost de acord să o transporte până la locuința

mătușii sale, C.L.

În cursul urmăririi

penale, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei de care este acuzat.

În cursul judecății,

inculpatul, de asemenea, nu a recunoscut comiterea faptei, arătând că, în

cursul anului 2009, niște băieți, printre care și numitul F.Z., au adus la

locuința sa o fată și l-au rugat să o găzduiască câteva zile. A fost de acord.

Pe fată o chema C. După un timp, întorcându-se la locuința sa, a constatat că

fata dispăruse, luându-i și unele bunuri personale (gen rujuri, haine și

altele, inculpatul recunoscând că este homosexual).

Inculpatul nu a

recunoscut că i-ar fi cerut fetei că meargă pe șoseaua de centură a

municipiului Târgu Mureș să se prostitueze în folosul său, sau că aceasta ar fi

stat în locuința sa o lună de zile.

Inculpatul a mai

arătat că fata „trăgea din pungă" împreună cu cei trei băieți care au

adus-o la locuința sa, adică erau „aurolaci", și că a făcut sex cu

aceștia.

Partea vătămată nu a

putut fi audiată în cursul judecății întrucât nu a putut fi găsită, toate

demersurile făcute în acest sens soldându-se cu un eșec.

Analizând probele

administrate, atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, prima

instanță a constatat că fapta de care este acuzat inculpatul este pe deplin

dovedită, ca și vinovăția acestuia.

S-a reținut în acest

sens că declarațiile părții vătămate date în cursul urmăririi penale se

coroborează cu declarațiile martorilor, după cum urmează:

Martora L.E.,

prietena inculpatului, a arătat că, în primăvara anului 2009, inculpatul a

venit la locuința lor cu o fată în vârstă de 14 - 15 ani, pe nume C., identificată

după fotografii ca fiind partea vătămată K.I.C., pe care a cazat-o și apoi a

obligat-o, prin proferarea de amenințări cu bătaia, să se prostitueze, luându-i

toți banii obținuți astfel.

Martora a mai arătat

că, întrucât și ea practica prostituția tot în folosul inculpatului, acesta le

supraveghea de la distanță, le cumpăra mâncare și țigări și le învăța să-și

decline identități nereale dacă erau depistate de poliție. Banii obținuți din

practicarea prostituției de către partea vătămată K.I.C. îi primea ea și apoi

îi înmâna inculpatului.

A mai arătat că

întrucât C. nu-i plăcea ceea ce făcea, a fugit cu un client.

Martora C.L., mătușa

părții vătămate, a arătat că, în aprilie 2009, fiica unei vecine i-a spus că a

văzut-o pe K.I.C. pe strada B. din Târgu Mureș, motiv pentru care i-a transmis

acesteia să vină la locuința sa. întrebând-o pe nepoata sa ce s-a întâmplat,

aceasta i-a spus că a fugit de la centrul din Cluj-Napoca unde era internată

intenționând să vină la ea, însă, în gara din Târgu Mureș, a fost abordată de

doi tineri dintre care unul s-a prezentat ca fiind fratele său vitreg. Aceștia

au dus-o în cartierul Valea Rece unde, după ce i-au dat să bea băuturi

alcoolice, unul din ei a întreținut relații sexuale cu ea.

Celălalt, care era

homosexual și se numea A., a obligat-o apoi să se prostitueze, timp de 2 - 3

săptămâni, în zona Valea Rece, pe șoseaua de centură a orașului, banii obținuți

de partea vătămată fiind însușiți în totalitate de acesta. Nepoata sa i-a mai

pus că nu a putut pleca întrucât i-a fost frică pentru că numitul A. o bătea.

Prima instanță a

reținut că faptul că partea vătămată a fost racolată de inculpat din gara Târgu

Mureș și apoi pusă să se prostitueze a reieșit și din declarația numitei M.I.,

mama inculpatului.

Totodată, faptul că

partea vătămată se prostitua pe centura orașului Târgu Mureș în folosul și sub

supravegherea inculpatului, fiind găzduită de acesta, și chiar bătută, a fost

confirmat de numitele R.A.M., T.A.M. și G.R.F.

În raport cu cele

arătate mai sus, susținerile inculpatului potrivit cărora nu a adus-o pe partea

vătămată la locuința sa și nu a obligat-o să se prostitueze în folosul său,

prin amenințări și acte de violență, au fost înlăturate ca nesincere.

În drept, instanța a

reținut că, fapta inculpatului M.A. care, în cursul anului 2009, în scopul

obținerii de foloase materiale și în baza aceleiași rezoluții infracționale,

prin amenințare și acte de violență a racolat și găzduit la locuința sa pe

partea vătămată K.I.C., în vârstă de 14 ani, în scopul exploatării ei sexuale,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori în

formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) și alin. (2) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea

pedepsei aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile

generale prevăzute de art. 72 C. pen. și anume, limitele pedepsei fixate de

lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, situate între 7 la

18 ani și interzicerea unor drepturi, apreciindu-se că în privința inculpatului

nu se poate reține vreo cauză legală de reducere a pedepsei dintre cele

prevăzute în Codul penal și în Legea nr. 678/2001; gradul de pericol social al

faptei; persoana și antecedentele penale ale inculpatului.

Sub acest ultim

aspect s-a reținut că, potrivit extrasului de cazier judiciar, inculpatul M.A.

a mai suferit anterior condamnări definitive la pedeapsa închisorii, ultima

dintre acestea, la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare, prin Decizia penală

nr. 147/A din data de 15 mai 2006 a Tribunalului Mureș, din executarea căreia

s-a liberat condiționat la data de 24 august 2007, cu un rest neexecutat de 222

zile.

Ca atare, s-a

constatat că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat în cauza

pendinte în condițiile recidivei postexecutorii, fiind aplicabile prevederile

art. 37 lit. b) C. pen.

Totodată, s-au avut

în vedere împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală,

respectiv comportamentul nesincer al inculpatului pe parcursul întregului

proces penal.

Ca urmare, s-a

apreciat că în privința inculpatului nu poate fi reținută nicio circumstanță

atenuantă legală sau judiciară.

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei, instanța a reținut că, prin apărătorul desemnat din

oficiu, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000 RON cu

titlu de daune morale, iar procurorul a exercitat și susținut din oficiu

acțiunea civilă motivat de faptul că partea vătămată K.I.C. era minoră.

Totodată, constatând

întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și ale exercitării acțiunii

civile alăturate acțiunii penale, în baza art. 14, art. 17, art. 18 și a art.

346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și următoarele C. civ. (în vigoare la

data comiterii faptei), prima instanță a admis acțiunea civilă exercitată din

oficiu în numele părții civile, obligând inculpatul la plata, către partea

civilă K.I.C., a sumei de 2.000 RON cu titlu de daune morale, considerând că

această sumă este suficientă și în același timp necesară pentru a da o compensare

victimei în raport cu traumele fizice și psihice încercate.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul M.A. care, în expunerea

orală a motivelor de apel a solicitat achitarea sa cu argumentarea că nu a

săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată și nu a exercitat acte de

violență asupra părții vătămate, neexistând probe ale vinovăției sale.

Prin Decizia penală

nr. 29/A din 30 martie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

În considerentele

acestei hotărâri s-a reținut că, având în vedere probele administrate în cursul

urmăririi penale și al judecății, prima instanță a apreciat în mod just că

inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa prin

rechizitoriu.

S-a reținut în acest

sens că declarațiile părții vătămate K.J.C., date în cursul urmăririi penale

(în prima instanță și în apel nu s-a reușit audierea acesteia deși a fost

citată în repetate rânduri, inclusiv cu mandate de aducere și executare în

fapt), au fost confirmate de martora L.E., prietena inculpatului, care se

prostitua împreună cu partea vătămată, și care a declarat că inculpatul a cazat-o

pe partea vătămată și apoi a obligat-o să se prostitueze, luându-i toți banii,

precum și de martora C.L., mătușa părții vătămate, căreia i-a spus că

inculpatul a obligat-o să se prostitueze și că nu a putut pleca de la inculpat

pentru că i-a fost frică de acesta, dar și de martora M.J., mama inculpatului,

care a confirmat că partea vătămată a fost adusă acasă de către inculpat din

gara Târgu Mureș, iar apoi pusă să se prostitueze.

De asemenea, s-a

reținut că din declarațiile martorelor R.A.M., T.A.M. și G.R.F. a rezultat

faptul că partea vătămată se prostitua pe centura municipiului Târgu Mureș în

folosul și sub supravegherea inculpatului, aceasta fiind găzduită și bătută de

inculpat.

S-a mai reținut că,

similar celor declarate în cursul judecării cauzei în fond, și în fața

instanței de apel inculpatul a declarat că nu a comis infracțiunea de care este

acuzat și că partea vătămată se droga, respectiv „trăgea din pungă", și

umbla cu alți băieți. Cu ocazia acordării ultimului cuvânt în apel, inculpatul

a arătat însă că este adevărat că partea vătămată a locuit la el 2 - 3 zile,

dar că nu a bătut-o și nici nu a obligat-o să se prostitueze. A mai arătat că

dacă partea vătămată s-a prostituat, e numai vina ei, solicitând instanței să

manifeste clemență, având în vedere situația sa familiară, respectiv faptul că

mama sa este grav bolnavă.

Din succesiunea

declarațiilor date de inculpat în cursul procesului penal, instanța de apel a

reținut faptul că acesta și-a nuanțat poziția, de la varianta că nu o cunoaște

pe partea vătămată și că nu a locuit niciodată la el, la ipoteza că,

într-adevăr, aceasta a locuit câteva zile la el și că se prostitua.

Prin urmare, având în

vedere probele administrate în cauză, inclusiv ultimele declarații ale

inculpatului, instanța de apel a apreciat că nu există niciun dubiu în privința

vinovăției inculpatului, soluția de condamnare a inculpatului pronunțată de

instanța de fond fiind corectă.

De asemenea, instanța

de control judiciar a apreciat că încadrarea juridică dată faptei este legală

și că individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului s-a făcut cu

respectarea criteriilor generale de individualizare a pedepsei reglementate de

art. 72 C. pen., pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, și b) C. pen. fiind aptă să asigure

scopul pedepsei. Singura critică care a fost adusă hotărârii atacate a vizat

faptul că inculpatul a fost trimis în judecată cu reținerea stării de recidivă

postexecutorie, iar prima instanță, fără să schimbe încadrarea juridică, a omis

să rețină starea de recidivă a inculpatului în dispozitiv, făcând acest lucru

numai în considerentele hotărârii. Însă, având în vedere că procurorul nu a

declarat apel, calea de atac fiind promovată doar de către inculpat, iar

potrivit art. 372 C. proc. pen., în propria cale de atac nu i se poate agrava

situația, instanța de apel a constatat că această omisiune a instanței de fond

nu mai poate fi corectată în apelul inculpatului.

În privința laturii

civile a cauzei instanța de control judiciar a apreciat că acțiunea civilă

exercitată și susținută de procuror este admisibilă, iar suma de 2.000 RON care

a fost acordată cu titlu de daune morale părții vătămate, corect evaluată.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.A., fără a motiva în

scris calea de atac și fără a se prezenta în instanță pentru a o susține, deși

a fost legal citat.

La termenul de

dezbateri din 11 septembrie 2012, apărătorul din oficiu desemnat să acorde

asistență juridică inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea

hotărârii atacate, iar în rejudecare, reducerea pedepsei aplicate inculpatului

ca urmare a unei corecte evaluări a circumstanțelor personale favorabile ale

acestuia.

Examinând cauza în

raport de criticile formulate, dar și din oficiu, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

considerentele avute în vedere fiind următoarele:

La stabilirea

situației de fapt, instanțele de judecată au analizat în mod pertinent probele

administrate în cursul procesului penal, constatând justificat vinovăția

inculpatului M.A. în săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în formă

continuată asupra părții vătămate K.I.C., prev. art. 13 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Trecând la analiza

criticilor formulate în recurs de inculpatul M.A. care se circumscriu cazului

de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte

constată că acestea sunt neîntemeiate, modalitatea de individualizare judiciară

a pedepselor aplicate inculpatului, stabilită de instanța de fond și menținută

de instanța de apel, corespunzând unei juste aplicări a criteriilor prev. de

art. 72 C. pen.

Astfel, se constată

că, în raport de modul de concepere a activității infracționale - folosindu-se

de situația specială a părții vătămate minore care fugise de la centrul de

plasament, a câștigat încrederea acesteia promițându-i că o va ajuta să-și

găsească un loc de muncă și o locuință în Târgu Mureș, a dus-o în propria

locuință, iar ulterior, prin violențe și amenințări, a obligat-o să se

prostitueze, beneficiind în integralitate de banii obținuți în acest fel, de

durata acesteia - inculpatul a forțat-o pe partea vătămată să practice

prostituția timp de o lună, activitate ce a fost întreruptă prin fuga părții

vătămate, urmarea produsă - efecte serioase asupra dezvoltării psiho-sociale

ulterioare a părții vătămate minore, conduita anterioară a inculpatului - a

suferit condamnări definitive la pedeapsa închisorii, ultima dintre acestea, la

pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare, prin Decizia penală nr. 147/A din data

de 15 mai 2006 a Tribunalului Mureș, din executarea căreia s-a liberat

condiționat la data de 24 august 2007, cu un rest neexecutat de 222 zile,

împrejurare care atrăgea incidența art. 37 lit. b) C. pen., omisiune care însă

nu a putut fi corectată în căile de atac exercitate de inculpat ca urmare a

respectării principiului non reformatio in peius, conduita procesuală a

inculpatului care a fost oscilantă, instanțele au efectuat o justă

individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, fiind respectate criteriile

generale prevăzute de art. 72 C. pen.

În concret, în

procesul de stabilire a pedepsei și la individualizarea modului de executare a

acesteia, în mod corect, instanțele au avut în vedere limitele de pedeapsă

prevăzute de textele incriminatoare (7 - 18 ani), gradul de pericol social

deosebit al faptelor reliefat de modalitatea de săvârșire și vârsta părții

vătămate, împrejurările în care a fost comisă și urmările produse, natura

relațiilor sociale ce au fost încălcate, profilul socio-moral al inculpatului

care este cunoscut cu antecedente penale, apreciindu-se, în mod justificat, că

aplicarea unei pedepse egale cu limita minimă prevăzută de lege pentru

infracțiunea săvârșită este în măsură să asigure realizarea scopurilor de

exemplaritate și cel educativ, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de

comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.

Cuantumul pedepsei aplicate

inculpatului reflectă deopotrivă, în mod adecvat, atitudinea procesuală

oscilantă a inculpatului, inculpatul nefăcând dovada unor elemente personale

care să aibă valența unor circumstanțe atenuante și care, recunoscute ca atare,

să fie valorificate prin coborârea pedepsei aplicate acestuia sub limita minimă

specială prevăzută de lege.

În consecință,

nefiind fondate criticile invocate de inculpatul M.A. și cum nu se constată

existența altor motive, susceptibile de a fi luate în considerare din oficiu,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

Având în vedere disp.

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva Deciziei penale nr.

29/A din 30 martie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a

recurentului inculpat și a intimatei parte civilă K.I.C., se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 septembrie 2012.

Procesat de GGC - LM