ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4508/2013

Deliberând în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Suceava la data de 2 iulie 2012, sub nr. 5126/314/2012, revizuenta

A.E., prin mandatar A.M., a solicitat, în contradictoriu cu intimații A.G.,

A.C., A.I., M.E., T.M., H.V., revizuirea Sentinței civile nr. 3.517 din 08

iulie 2011, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. X.

În motivarea cererii

sale, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuenta a

arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat pe temeiul invocat cu privire la

suprafața de 2.700 mp teren intravilan, care actualmente aparține intimaților

A.G., A.C., A.I. și M.E., această parcelă de teren revenind în proprietatea

acestora, împărțirea trebuind făcută ținând cont de faptul că toți sunt

moștenitori ai defunctului A.P.

A mai precizat că,

din acest motiv, instanța a dat mai mult decât s-a cerut și nu s-a pronunțat pe

cererea sa privind atribuirea suprafeței de 1.800 m.p. teren intravilan cu

destinația grădină, din varianta I din suplimentul III de lotizare, pe care

instanța nu l-a avut în vedere la pronunțarea hotărârii.

De asemenea, a mai

arătat că nu poate fi obligată de instanță să primească sulte de la pârâți,

motivat de faptul că a solicitat atribuirea unui teren care este comod

partajabil în natură. A mai solicitat, de asemenea, admiterea cererii sale de

partaj, conform variantei I din suplimentul III la raportul de expertiză, pe

care o apreciază ca fiind echitabilă, aceasta incluzând suprafața de teren de

1.800 mp, teren intravilan, cu destinația de grădină, deoarece, în loturile

sale nu se regăsește și teren pentru casă.

Prin Sentința nr. 225

din 17 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. X, a fost

respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentă A.E.,

cu obligarea acesteia la plata sumei de 620 RON, cu titlu de cheltuieli de

judecată către intimați.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că revizuentă invocă nemulțumiri în ceea ce privește

Sentința nr. 3.517 din 08 iulie 2011, sub aspectul soluției pronunțate, mai

exact cu privire la modalitatea de partajare a masei succesorale aleasă de

instanța de fond, respectiv varianta III din suplimentul la raportul de

expertiză, întocmit de expertul R.I., reclamanta solicitând atribuirea

loturilor de teren conform primei variante de lotizare din suplimentul III al

acestui raport.

Față de acest aspect,

instanța a constatat că nu sunt aplicabile, în speță, dispozițiile art. 322

pct. 2 C. proc. civ., întrucât acestea prevăd pronunțarea instanței ultra,

extra sau minus petita, în raport de pretențiile deduse judecății, care

alcătuiesc fondul cauzei și nu în raport de motivele pentru care se exercită o

cale de atac.

Judecătoria Suceava a

mai reținut că eventualele nemulțumiri legate de soluția pronunțată sau de

pretinsele greșeli de judecată invocate de revizuentă cu privire la modalitatea

de lotizare a suprafețelor de teren, pot constitui motive de recurs, iar, în

cazul de față, acesta au fost deja analizate de instanța de control judiciar.

Instanța a apreciat

că, dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. sunt în sensul în care, prin

sintagma "lucru cerut" se înțeleg numai cererile care au fixat cadrul

litigiului, au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul cauzei

deduse judecății, care se reflectă în dispozitivul hotărârii pronunțate.

Referitor la

aspectele de nelegalitate în ceea ce privește cheltuielile de judecată,

instanța a reținut că Tribunalul Suceava, judecând recursul, a analizat

motivele invocate și a dispus obligarea intimaților la plata cheltuielilor de

judecată.

Prin urmare, față de

considerentele arătate, Judecătoria Suceava a constatat că cererea de revizuire

nu se circumscrie prevederilor legale ale art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva acestei

sentințe, la data de 15 martie 2013, a declarat recurs revizuentă A.E.,

criticând-o pentru nelegalitate și solicitând rejudecarea cauzei care formează

obiectul dosarului nr. X al Judecătoriei Suceava, de către instanța supremă.

În motivarea

recursului, au fost invocate nemulțumiri legate de modalitatea de partajare a

loturilor de teren, între coproprietari, care a fost făcută, în mod părtinitor

pârâților, de către instanță.

Deliberând cu

prioritate asupra excepției necompetenței materiale invocată de instanță, din

oficiu, în condițiile dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte reține

următoarele:

Competența reprezintă

aptitudinea recunoscută de lege unei instanțe judecătorești, unui alt organ de

jurisdicție sau cu activitate jurisdicțională de a judeca un anumit litigiu.

Prin urmare, odată cu

declanșarea demersului judiciar, părțile trebuie să identifice care este

jurisdicția competentă să soluționeze procesul potrivit regulilor în materie.

În raport de această

situație și având în vedere faptul că norma de competență aplicabilă în cauză,

pentru determinarea soluționării acesteia este de ordine publică, instanța va

avea în vedere dispozițiile art. 2 pct. 3 C. proc. civ., care stabilesc, în mod

imperativ, faptul că tribunalele judecă recursurile declarate împotriva

hotărârilor pronunțate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse

apelului.

În prezenta cauză,

cererea de revizuire asupra căreia s-a pronunțat Judecătoria Suceava și care a

fost atacată cu recurs de revizuenta A.E. și continuată de A.M., s-a raporat la

o sentință care a analizat o acțiune de partaj, potrivit dispozițiilor art. 1

pct. 1 coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b) C. proc. civ., care este de

competența unei judecătorii.

De asemenea,

revizuirea, fiind o cerere de retractare, competența de soluționare a acesteia

a revenit instanței care a pronunțat hotărârea de fond, în speță, Judecătoriei

Suceava.

În prezenta cauză,

întrucât hotărârea supusă revizuirii poate fi atacată numai cu recurs,

competența de soluționare a acestuia revine tribunalului, potrivit

dispozițiilor art. 2 pct. 3 C. proc. civ.

Prin urmare, având în

vedere cele expuse mai sus și văzând și dispozițiile art. 158 alin. (3) C.

proc. civ., Înalta Curte va declina competența de soluționare a cauzei,

instanței competente, pentru motivele arătate în precedent.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Declină competența de

soluționare a recursului declarat de recurenta - revizuentă A.E. și continuat

de succesorul acesteia, A.M., împotriva Sentinței nr. 225 din data de 17

ianuarie 2013 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosarul nr. X, în favoarea

Tribunalului Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 15 octombrie 2013.

Procesat de GGC - AM